E mai ciudată întrebarea mea, dar sper să primesc un răspuns !

Acum 5 luni din cauza unui șoc emoțional puternic am făcut un atac sever de panică cu amortizarea totală a corpului, zvâcnire a mușchilor capului câteva secunde și amețeală și durere de cap puternice. Toate bune, am fost văzut de 2 neurologi, plus alte controale medicale, mi s-a spus că sunt atacuri de panică. De atunci am tot facut atacuri de panică, dar nu atât de violente încât să mai ajung la spital. Am stat internet vreo 4 zile timp în care mi s-a dat tot felul de pastile. Și de atunci aud de exemplu înainte să casc un pârâit în urechi, când înghit simt o pocnitură în urechi ușoară sau dacă îmi ating ușor ochiul sau tâmpla dreaptă, simt în urechia dreaptă un fel de vânt, de vârtej, dar numai când îmi ating acea parte a feței, plus un fel zgomot care se aude ușor în ureche ca și cum cineva ar sufla într-o țeavă, toate acestea în afară de senzația de presiune la cap, furnicături pe față, mici spasme musculare, amețeală, plus alte simptome. E cam nasol pentru mine ca la vârsta de 22 de ani să mă confrunt cu problemele astea. Ce aș putea face ? Există vindecare sau poate să fie totul și mai rău ?

Simptomele dv. pot tine de anxietate. Faceti tratamentul pentru anxietate si nu v-au trecut aceste simptome?

Ideea e că eu sunt foarte liniștit în momentul de față, nu mai simt teamă, nu mai simt nimic, dar simptomele fizice nu mă lasă

Anxietatea se manifesta prin peste 100 de simptome. Pe acestea le aveti dv. Nu e neaparat necesar sa existe si starea de frica. Daca le puteti duce asa si nu va deranjeaza, puteti sta si fara tratament. Sunt multe persoane cu anxietate care suporta simptomele fara a lua tratament.

Mai am o întrebare dacă nu vă supărați, în lipsa tratamentului simptomele devin permanente sau cumva totul este generat de subconștient ?

Anxietatea e ceva chimic care tine de creier. O dereglare a neurotransmitatorilor.
Cel mai probabil ca va trece si va reveni in episoade.
Intrati pe topicul Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT. Gasiti acolo cazuri de anxietate pe mai multi ani. Cautati topicul la lupta dreapta sus.

Mai vroiam să vă spun ceva ! De exemplu dacă bag vreo 100-150 ml de tărie alcool, multe din simptome dispar și mă simt relaxat complet ! Poate să mă afecteze și mai mult asta ?

In timp nu o sa se mai intample asa si o sa deveniti alcoolic. E periculos ce vreti sa faceti.

Mă gândesc că la fel e și cu pastile, după ce nu le mai iau simptomele revin din nou, deoarece cauza e neatinsă se tratează doar simptomele.

Cu pastilele nu deveniti alcoolic (asta e o alta boala) si aveti sansa ca dupa un timp dupa ce le luati sa aveti remisie a bolii. Anxietatea e o boala care vine si pleaca in episoade.

Cu siguranță aveți mare dreptate însă de mic copil am fost bătut destul de crunt acasă de părinți în beciul casei, dar și la școală de colegi. Luam bătaie mereu. La varsta de 10 zece ani am rămas singur acasă și încercând să aprind focul cu benzină pentru că îmi era frig, am luat foc. Am ajuns la spital la un medic care nu era plastician, am făcut puroi la picior și dacă mai stăteam 3 zile îmi tăia piciorul deoarece puroiul aproape ajunsese la os. Am ajuns la un medic plastician și după 2 operații complicate m-a făcut bine, am rămas decât cu semne pe picior. La vârsta de 15 ani vedeam cu un ochi puțin în fum, am ajuns la un doctor, mi-a zis că am glaucom și trebuie să pun picături toată viața și să mă operez. Am pus picăturile seara, iar dimineața m-am trezit orb. Plângeam și eram dus numai de mână. Am fost orb vreo 3 săptămâni, urmând ca un medic venit de la București să mă facă bine. Apoi am urmat liceul, acolo am avut doar 2 prietene care m-au făcut mult să sufăr eu fiind un băiat sufletist. Din 2015 nu am mai avut parte de iubire în viața mea, relația cu familia mergând foarte prost, neavând niciun prieten. După liceu am muncit ca un sclav, mama trimițându-ma la muncă imediat după examenul de bacalaureat Timp de 3 ani m-am chinuit cu munca, eram umilit și batjocorit de patroni și seara când ajungeam acasă eram terminat, doar munceam, mâncăm și dormeam. După aceea banii câștigați i-am investit în pregătire pentru a intra la o școală militară. Nimeni nu mi-a dat vreo șansă. Toți râdeau de mine și îmi spuneau că eu nu sunt bun de nimic și nu voi reuși. După mult chin cu ajutorul Lui Dumnezeu am reușit să-mi iau examenele și să intru la școala militară. A fost cea mai mare fericire simțită în viața mea. Mă gândeam că lucrurile s-au linistit și în sfârșit pot să-mi găsesc și eu o fată deoarece mi-am luat toate examenele și pot fi fericit. Oamenii erau foarte invidioși pe mine. M-am bucurat câteva zile de reușită după care am fost cu cineva să fac un gard de sârmă înghimpata, iar ăluia i-a scăpat sulul de sârmă drept pe piciorul meu. O lună m-am chinuit cu piciorul nu mai suportam durerea. Apoi după ce mi-a mai trecut piciorul am zis să-mi mai fac și eu ceva bani pt școala de militară să-mi mai cumpăr ceva haine și mâncare până plec. M-am dus la muncă cu un unchi vitreg 2 săptămâni și el a avut o criză de epilepsie venind cu capul de un bolovan. M-am speriat foarte tare, iar acasă am inceput să caut despre boala lui îngrozit. La 2-3 zile m-a lovit o durere de cap. Am fost la neurolog, a zis ca nu am nimic, mi-a prescris niste pastile, iar la 2 săptămâni în care nu mai puteam de durere am facfă criză care s-a manifestat prin senzație de vomă apărută din senin, palpitații, nod în gât, amețeală puternică, o contracție puternică a mușchilor capului și o senzație de arsură pe cap și pe gât. După criză nu îmi mai simțeam membrele, tremuram tot, nu mai puteam sta în picioare, simteam că mor, am fost dus de urgență la spital. După multe investiții și analize mi s-a spus că nu aș avea mare lucru. De atunci viața mea s-a înrăutățit și mai tare. Am plâns mult pentru că m-am tot gândit și la boala asta până mi-am indus inconștient simptomele. Apoi am fost și la 2 psihiatrii care mi-au dat pastile de am ajuns în 3 săptămâni și mai terminat, după care am renunțat la pastile. Nu am făcut rău la nimeni. Și totuși nu mă pot bucura de nimic în viață pentru că parcă toate relele vin peste mine unul după altul și mă simt complet doborât din toate punctele de vedere. Din punct de vedere fizic, mental, emoțional, spiritual. Simt că viața pentru mine e făcută să mă chinui. La vârsta mea de 22 de ani, nu pot să mă bucur de nimic și în astfel de condiții ce mai poate fi bun în viața asta ? Mă scuzați, am simțit nevoia să împărtășesc cu cineva toate astea și poate că am făcut greșit ce am făcut.