Este posibil sa nu avem instinct matern..ce încetinește dorința?

Buna tuturor,
Suntem aici pentru păreri, pentru sprijin șii fără critici dure va rog...
Ma aflu in tara straina in care o ședința terapeutica e destul de piperată ( cam £220 /ora), vin cu un trecut destul de dureros in spate..am 32 de ani și un divorț încheiat plus 2 relații nereușite. Am ajuns la divorț din vina amândurora, poate prea tineri la momentul respectiv am ales greșit, însă surprinzător a fost faptul ca el s-a cuplat cu colega lui de munca pana sa se pronunțe divorțul.. practic s-a mutat la părinții lui iar eu am rămas in apartamentul care îl aveam închiriat.
Nu ma doare sa vorbesc despre atunci eram tânăra și fără experiența de viata, practic am acceptat, drept dovada din acea perioada nu îmi amintesc prea multe.
După divorț am avut o relație, fiul celui mai înstărit om din oraș s-a îndrăgostit de mine iar părinții lui nu au putut accepta ca am fost căsătorită.Am stat in relația asta 2 ani, 2 ani in care la fiecare masa organizata de duminica unul din părinți îmi dădea subtil peste nas ca am fost căsătorită și ma făceau sa ma simt ca un monstru iar el, niciodată nu ma apăra in fata lor. Usor, ușor fără sa realizez am căzut in depresie deoarece știam ca nu va fi viitor cu el, am cunoscut un tip ( ciudat ca foștii nasi de cununie erau veri cu el) și am început sa vorbesc cu el pe net.. pt ca eram ignorata de cel cu care eram in relație căutam confirmări ca încă pot.. încă am calități. Respectivul cu care conversam era un om care satisfăcea mintal, șarmant, mereu cu vorbele la el. Ce pot sa spun este faptul ca acest om m-a maturizat, însă venea și el dintr-un divorț siiii avea și un copil. Atât m am chinuit sa ies din relația respectiva încât m am agățat de cel virtual sa îmi pot face putere.Asa ca intr o buna zi am spus stop relației și am decis cu inima franta sa ma agat de celălat.
Mare greșeală, pt ca asta era dedicat copilului ba chiar ajunsesem sa iau cina cu fosta nevasta și copilul lor, pt altii mai deschiși la minte e mai ok dar mie nu mi s-a părut de bun augur. Fiecare are limitele lui.
Am rezistat 7 luni apoi am decis sa pun capăt. Nu simțeam ca e locul meu acolo.
Așa ca am decis intr o buna zi sa văd cine sunt eu singura fata sa ma agat de nimic, sa ma regăsesc..prin cunoștințe am plecat din tara.. am rezistat 9 luni plecata apoi am revenit inapoi in România. Atunci am realizat ca locul meu e acasa, dar tot îmi lipsea ceva.
M am reangajat plus ca mi am descoperit un talent -muzica, început sa când la petreceri neștiind cât o sa ma pierd. Căutam apreciere, căutam iubire, căutam cumva sa fiu auzita și am ajuns prin oameni care pt plăceri carnale m au transformat in sloi de gheata :(
Ajunsesem sa ma las folosită doar sa simt ca cineva îmi vorbește frumos, ma mângâie și cel mai dureros.. sa ma simt in brațele cuiva :(
Am dus acest ritm cam 7 luni, in care am avut 3 aventuri.
Ajunsesem epuizata și ma gândeam unde sunt eu?
Așa ca am rupt legătura cu viata de noapte, am păstrat doar jobul de zi și am început sa merg la biserica frecvent și sa îmi umplu inima. Efectiv eram goală interior, am dat tuturor ceva din mine și ajunsesem sa ma simt goală plus cu o conștiința care ma mustra cum de m am putut murdari in așa fel.
Vazandu-ma așa, o amica din străinătate mi-a recomandat un coleg (stabilit in străinătate)al ei care cauta o relație stabilă.
La început nu am mai vrut, efectiv nu puteam..apoi ușor, ușor.. am început sa vbim prin chat..realizasem după o perioada cum ma privea la camera, efectiv stătea și ma privea luuung de trecea prin mine! După 5 luni in care am încercat sa vorbim detaliat despre fiecare, a făcut pasul a venit sa ma cunoască in România.
A fost un început cu emoții, ma încânta ideea, începusem sa prind aripi, el mereu ma caută, îmi vorbea despre visele lui..cât vorbeam mereu zicea..atât vreau sa stau cu tine in brate, atât !
A venit, 10 zile in care am observat cum un om care vrea o femeie pt suflet arată ce are in suflet! Ne-am îndrăgostit încă când ne-am privit in ochi prima oară, eram transpirați in palme amandoi iar când ne am îmbrățișat era ceva acolo ca, parca era dintotdeauna.
Cand a plecat însă, ciudat parca abia așteptăm sa plece..sa fiu eu, singura cu mine ! Parca îmi luase din timp, spațiu etc etc.. insaaaa, după câteva zile am început sa-i simt enorm lipsa. Vorbeam pe Skype și plângeam amandoi, pana m-a chemat la el.
Am plecat fără sa stau pe gânduri, însă ajunsă lângă el am aflat ca este din mama Țiganca și tata roman, asta m-a rupt in doua. îmi era ca un pitic pe creier, plus ca mama lui între timp venit sa locuiască cu noi iar asta m a pus la pământ. Este o femeie geloasa, rea.. care îl manipulează sentimental !
Nu ma accepta simte ca i am luat iubirea copilului ei.
Acordul ca ea sa vina sa stea un an cu noi a fost pt ca nu avea unde sta in tara pt ca era casa in construcții.
Sunt 3 ani acuș și ea nu vrea sa mai plece acasa.. l am amenințat ca plec și mereu ma atenționează ca nu poate alege, ca ea e bătrâna și trebuie sa aibă grija ei iar eu sunt inima lui.
Îl iubesc enorm, cum nu am iubit însă faptul ca stau cu mama lui in casa m a îndepărtat de gândul de a fi in viitor cu el. Are așteptări sa înțeleg totul, chiar și faptul ca ma cert cu ea..sa stau și sa accept.
Sunt in mare dilema, am obosit sa alerg, sa o iau de la capăt. De multe ori am zis ca plec dar nu pot.
El își dorește mult un copil, dar eu nu ma văd sa am unul.. uneori vreau, alteori nu..
Acest lucru ma îngrijorează tare.. e normal sa simți ca nu vrei copil?
Așa copiii îmi sunt dragi dar sa nu fie ai mei..
Sper ca am fost cât de cât coerenta in ce am povestit..
Va mulțumesc

Sfatul meu... daca sta atasat de familia din care provine... fa primul pas si pleaca.

O sa ai probleme toata viata si asta e doar inceputul.

Nu ești singurul care ma sfătuiește așa...