Experienta mea de dinainte și după operatia de stern infundat

Buna! Sunt Evelyn, o adolescenta de 17 ani și am făcut operatia de corectare a sternului infundat în urma cu 3 săptămâni, însă să începem mai întâi cu începutul. Am început sa dezvolt aceasta malformație de la vârsta de 8 ani. Am mers mulți ani la centre de recuperare fizice însă acestea nu m-au ajutat mare lucru. La vârsta pubertății am început sa realizez diferenta dintre mine și ceilalți copii de vârsta mea și am încetat sa mai merg la piscina sau sa port tricouri cu guler în V. Am început sa port mereu un maiou mulat peste sutien ca să nu se mai vadă adancitura prin tricou. La 15 ani am mers pentru prima oara la un doctor chirurg din Cluj numit Dr. Bogdan Popovici, un doctor extraordinar de răbdător și blând, care mi-a propus sa fac operatia abia peste doi ani când oasele încetează sa mai crească. Au trecut astfel doi ani, timp în care mama a încercat sa ma convingă sa nu fac operatia deoarece era terorizata la gândul ca voi fi operata, însă am simțit ca trebuie sa fac asta deoarece ma gândeam mereu ca nu sunt normala având aceasta malformație. (Menționez ca nu am avut probleme de sănătate ci doar din punct de vedere estetic). Astfel am ajuns în ziua operatie. Am avut emoții. Am mers în sala de operații, mi-au pus branula și a urmat sa imi facă epidurala care a fost foarte dureroasa dar s-a meritat pentru ca nu a durat mult durerea. După mi-au pus masca pe fata si am adormit. Când m-am trezit eram la ATI însă nu simțeam absolut nimic dar eram foarte ametita și slăbită. Mi-am sunat părinții, prietenii și totul a decurs foarte bine. În seara aceea însă durerea a fost foarte mare și a trebuit sa imi administreze morfina. Am avut o sonda urinara pe care mi-au scos-o după 2 zile. Am avut și un tub de drenaj pe care mi l-au scos tot după 2 zile. Din a treia zi am început sa merg la baie însă trebuia mereu sa ma ajute cineva sa ma ridic din pat. Chiar și acum după 3 săptămâni tot trebuie sa mă ajute cineva sa ma ridic din pat. (Am uitat sa menționez ca am avut de ales din a face operatia clasica, adică cea deschisa, și cea Nuss. Am ales operatia clasica pentru ca are rezultate mai bune pentru sternul infundat sever și asimetric cum am avut eu). Am stat la ATI 6 zile după aceea m-au mutat în salon. Acolo am mai stat încă 3 zile primind calmante pastile. După aceea am plecat acasă. Pot sa spun ca s-a meritat 100%. Pieptul meu arata extraordinar de bine. Mai bine decât ma așteptam. In fiecare zi ma fac din ce in ce mai bine chiar dacă am repaus 6 luni de la sport sau ridicat greutăți prea mari.
Pot sa fac majoritatea lucrurilor pe care le faceam și înainte doar un pic mai greu. Partea cea mai urata este ca trebuie sa dorm pe spate pentru 2-3 luni dar pot sa rabd asta. Durerile de spate sunt normale.

Dacă mai exista intrebari sau nelămuriri nu ezitați sa ma întrebați. :)