Frica de a merge la muncă

07-01-2020
myselfandI
Nu este medic/terapeut
myselfandI
Am făcut doi ani de facultate, trebuia sa fiu in anul 3 dR am renunțat din cauza unei materii la care aveam restanta, materia era formată din mai multe teste și la sfarsit un examen oral pe care prima data l-as fi dat acum in anul 3, anul trecut nu am ajuns in acel stadiu. Știind ca picajul examenului poate duce la prelungirea de studii și implicit sa nu-mi pot da licența, mi-am făcut un film anxios in cap. Intr-adevar profesorul i-a stricat pe mulți prin picajul asta și e frustrant sa tot repeți ceva știind ca pierzi pe ultima suta de metri. Eu am evitat situația care ma amenința și am renuntat la facultate, dar nu de tot. La anul reîncep anul 3 la învățământ la distanta și având destule credite nu voi mai avea restante, deci scap de materia aia.
Acum la aproape 22 ani firesc sa îmi găsesc un job. Problema e ca sunt foarte pretențioasa și pe lângă asta momentan nu am decât diploma de bac. Ceea ce ma face sa stau pe loc și sa nu încep un job e frica ca nu voi face bine ceea ce trebuie sa fac, ca va fi greu, ca n-o sa am timp de mine, etc.
Vreau sa încep și o postliceala de farmacie, deși mi-am iubit facultatea, dar m-a dezamăgit și domeniul facultății oferă joburi calumea mai mult in București.
In același timp e și frustrarea ca trebuie sa încep sa lucrez mai repede decât ceilalți care încă sunt la facultate.
Cred ca frica asta de job vine și de la faptul ca in viata nu prea m-am axat pe diverse activități plăcute, am suferit mult ca nu am avut posibilitatea sa calatoresc(asta-i cea mai mare dorința a mea), etc.
Mai am in minte de ani de zile si faptul ca trebuie sa ma dezvolt in bine pe plan psihic. Maicamea are mereu datorii și zice ca dacă îmi trebuie mai mult sa muncesc pf asta. Are dreptate, m-a ținut la facultate 2 ani in Cluj deși parintii stau in Timisoara-:deci..cheltuieli. Problema e ca tânjesc mereu la “fericirea” altora. Am stat 2 ani mai mult fără familie, cea mai buna prietena s-a indepartat de bine pt ca are iubit..eu stau departe de apropierea cu băieții din cauza complexelor legate de fizic..am trecut prin multe și simpt ca trebuie sa ma schimb și de asta m-as axa mai mult pe lucruri care ma schimba in bine decât sa merg la un job cu pistolul la cap. Poate o sa trec peste frica asta de job când voi fi cât de car împlinita pe celelalte părți. Voi ce părere aveți?
3 comentarii
0
07-01-2020, ora 14:39
Dr. Mătușa Ion-Cătălin
Psihiatrie, Sibiu
Dr. Mătușa Ion-Cătălin
Mergeți la un.medic psihiatru și la un.pdihog clinician pentru găsirea unei soluții
1
08-01-2020, ora 12:46
Psiholog Pescaru Valentin
Psihologie, Bucuresti
Psiholog Pescaru Valentin
Buna ziua

De fapt cred ca exista o ”cheie” a intregii povesti, care esta aceasta: ”frustrarea ca trebuie sa încep sa lucrez mai repede decât ceilalți care încă sunt la facultate”. Adica este un fel de refuz de maturizare, de crestere, care are in spate ne-trăirea copilăriei și tinereții. Ce este cel mai rău în toată povestea este că alegeți evitarea, scuza, refuzul, fuga de realitate. Teama de eșec este construită tocmai pe această nematurizare, lipsă de încredere în sine, refuzul idee că este omenesc să greșiți, etc.
Puneți lucrurile într-o ordine nefirească ”trebuie întâi să ma maturizez apoi să încep să...”. Este exact invers: maturizarea este un proces care cuprinde acțiune, curiozitate, experimentare, cunoaștere, eșec, învățare, experiență, timp.
În acest moment cel mai important este să începeți de undeva, nu trebuie să fie serviciul vieții dumneavoastră, ci doar un început, cum am avut toți. Un început care să vă pună între oameni, să vă ajute încet-încet să evoluați, să câștigați bani, autonomie, independență. Această autonomie vă va ajuta să înțelegeți că maturitatea are avantajele ei, căci în loc să așteptați de la alții bucuriile și plăcerile după care tânjiți, vi le puteți da singură
Curaj și succes!
1
08-01-2020, ora 17:02
Psiholog Niculina Ciuperca
Psihologie, București
Psiholog Niculina Ciuperca
Considerați angajarea ca pe o oportunitate de a vă dovedi că puteți face acest lucru. Cu cât veți întârzia în luarea deciziei, cu atât teama va crește, pentru că veți găsi totdeauna motive de a nu începe munca.
Gândiți-vă că dacă vă hotărâți să faceți ceva există cel puțin 50% șansa să reușiți, dacă bateți în retragere șansa e 0.
Apoi dacă atâția oameni reușesc să aibă un serviciu, dvs. de ce nu? Orice început se face cu emoție. Nimeni nu a crescut învățat, dar cu cât începi mai repede, cu atât mai bine, pentru că la 22 de ani acomodarea se face mai repede decât la o vârstă înaintată. Iar dacă chiar nu reușiți să vă mobilizați, mergeți la un psihoterapeut cu formare pe cognitiv-comportamentală să vă ajute să scăpați de această fobie și să vedeți partea bună din ce întreprindeți.
Adaugă un comentariu / răspuns

15-04-2016, ora 10:25
Publicitate ROmedic
Administrator forum
Psihologi, psihiatri, psihoterapeuti
Recomanda un Psihoterapeut sau cauta unul!
La-Psiholog.ro este un proiect ROmedic care va prezinta peste 2500 de terapeuti din Romania. Avantajul acestui site este ca pune mare pret pe recomandarile pacientilor. Gasiti prezentari detaliate ale serviciilor psihologice, cititi recomandari, va puteti programa online. In plus, exista o sectiune cu o multime de articole interesante si teste psihologice.
 
 
 
Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.