GRUP SUPORT PENTRU TOC 2014

Bv tie, eu am cedat anul asta, nu inteleg dc.
Mi-a picat imunitatea.
Sper sa se faca si ea bn repede.

În legătura cu mica noastră problemă comună, cum te mai simţi, ce tratament mai iei?

Acelasi: effectin si gabaran.
Nimic in plus.
Ma simt binisor, desi de compulsie total nu am scapat, mai am si stari proaste dar trecatoare pe care le repar cu cate o jumatate de calmepam, cam asa o duc.
In orice caz, nu cred ca voi mai fi cea dinainte de toc, clar..

N-o să mai fim aceiaşi fiindcă boala va pândi mereu din umbră, dar măcar vom avea carapacea mai tare, poate vom fi mai bine pregătiţi pentru când va ataca din nou, şi vom reuşi s-o ţinem sub dominaţie data viitoare :))

Tie cum iti merge si ce mai iei?

Nu mă pot plânge, sunt într-un echilibru fragil, caut tot timpul să am ceva de lucru, ceva de gândit, ceva de făcut. Anxietatea o ţin ferm sub control, rar mă lovesc gândurile, şi chiar mai rar compulsiile. Sper să o ţin tot aşa. În privinţa tratamentului, l-am mai redus puţin, adică iau 20 mg/zi de Escitalopram şi 300 mg/zi de Quetiapină. Îmi e bine, nu simt lipsa substanţei, încep să slăbesc uşurel. E oarecum echilibrată situaţia, am parcurs mult înainte, având în vedere că luam la un moment dat 1200 mg/zi de Quetiapină şi 40 mg/zi de Escitalopram, şi eram mai mult mort, drogat decât viu. Acum pot spune că trăiesc o viaţă cât de cât normală, ceea ce-ţi doresc şi ţie, şi tuturor de pe-aici :))

Voi v-ati primit cardurile de sanatate?
Eu inca nu l-am primit, astia ma pun pe drumuri..

Intreaba la medicul de familie. Cardurile care nu sunt expediate de Posta Romana ajung de obicei la medicul de familie la care e inscrisa persoana respectiva (persoana inscrisa pe card). In principiu, de-acolo il poti recupera. Sau poate sa fi ajuns cumva la medicul de familie al parintilor tai. Nu strica sa dai niste telefone. Oricum, de-abia acum, de la 1 martie, incep sa fie folosite, pana acum ba ca nu s-au distribuit toate, ba ca n-aveau doctorii cititoare de carduri etc.

Da de unde, nu e la dr de fam, sapt viitoare ma duc sa depun cerere la registratura, e o adevarata bataie de joc cu cardurile astea, te pun pe drumuri...

Ma simt tare aiurea, cred ca am din nou o cadere..

Explicitează te rog :)

Pai aseara inainte sa adorm tremuram (sotul m-a informat), pe timpul noptii simteam ca nu imi bate inima normal, (un fel de cadere de tensiune), in mare, simptome ale unui atac de panica.
Dimineata eram cu totul depresiva, am avut drum la banca si ma chinuiam sa vorbesc cu fetele de acolo, sa par un om normal, trageam de mine practic.
Apoi m-a tot tinut depresia si pe la servici, am o colega fooarte plangacioasa si am cam repezit-o ca nu ii mai suport negativismul, ma afecta groaznic.
Mi-am mai revenit dupa o doza de salam de biscuiti de casa si cateva cani de ceai.
Totusi...nu ma simt eu in apele mele.
Multam ca ma asculti! :)

Şi eu păţesc aşa din cauza antidepresivului. Când mi-am făcut luna trecută setul, s-a speriat doctoriţa că am bradicardie, adică îmi bate inima prea încet. I-am explicat că iau antidepresiv de ceva vreme, mistery solved. Din ce spui tu, nu prea reuşeşti să-ţi anxietatea sub control. Rămăsese vorba că vorbeşti cu psihiatra ta despre eficienţa schemei tale de tratament. Aţi avut discuţia asta?

Din pacate nu, pentru ca ultimile doua dati nu a putut onora consultatia, mi-a facut asistenta reteta.
Daca nici acum nu dau de ea, cred ca o sa ma orientez catre altcineva..
Eu nu pot tine sub control nici anxietatea nici depresia.
Ma depasesc.

Eu dacă pun mâna pe piept n-o simt deloc bătând. De-abia când sunt stresat la serviciu, sau exagerez cu ţigările şi cafeaua, sau sar peste mese, o simt bătându-mi în piept. E efectul secundar al antidepresvului, forţează creierul, respectiv muşchiul inimii să se relaxeze artificial.

E nenorocită rău anxietatea, când o simţeam şi eu din plin, mă apuca şi pe mine tremuratul; tremuram de nervi, de neputinţă, de parcă aş fi stat într-o cadă cu gheaţă, nu mă puteam controla... Şi mă mai acuzai pe mine că-i dictez doctorului ce să-mi prescrie :)

Nu-ţi recomand să ajungi atât de disperată ca mine, să te-apuci să faci experimente pe tine. Răsplata pentru nesăbuinţa mea a venit sub forma apatiei. Nu e bine să tremuri de emoţii, dar nici să fii fără emoţii nu e grozav...

Corect, e nasoala rau.
Deci antidepresivul ar fi o cauza.
Ce nu-mi explic eu dc nu ma simt mereu asa, hipotensiva.

Ce anume să-ţi explici, ăsta e rolul antidepresivului, încearcă să-ţi trateze anxietatea intervenind ca un calmant puternic asupra creierului, relaxează creierul în mod oarecum forţat, iar creierul fiind centrul de comandă, găseşte de cuviinţă că pentru a te relaxa complet, e necesar ca şi organismul să funcţioneze la o intensitate mai scăzută decât în mod normal. De aici apar bătăile inimii mai rare, o anumită leneveală, o stare generală de dezinteres, de plictiseală, de apatie

Nu esti atent.
Eu am zis de ce nu ma simt MEREU asa, ci doar din cand in cand.

Aaaaaa, păi atunci ai nevoie de mai mult antidepresiv :)))

Mai mult?!
Ca sa mor drk de tot :))

M-am certat cu sefa mare si ma simt rau psihic, am luat un calmepam si degeaba, tot simt ca imi tremura corpul desi fizic nu se intampla asta.
Am si o stare de greata si simt ca o sa mor..

Pentru ce, sau de ce, sau de la ce v-aţi certat, dacă nu sunt prea indiscret?

De la nimicuri desigur.
Am fost ieri la manastirea Radu-Voda si m-am spovedit, am vorbit cu parintele si mi-a zis o chestie: ca exista si oameni care nu cauta pacea...
Valabil in situatia mea.

Atunci, mâine probabil nici nu va mai ţine minte. La mine patronul, nu directoarea, a ieşit aproape plângând din birou. Când eşti stăpân pe meseria ta, şi ţi-o faci cu conştinciozitate, şi-ţi vezi de treaba ta, dar îţi şi cunosşti drepturile, nu poate nimeni şi nimic să-ţi stea-nn cale. Bine, la voi, femeile, mai e şi rivalitatea asta subliminală, adică dacă eşti mai frumoasă, mai tânără, mai slabă, mai pricepută ca şefa ta, atunci, poţi să-i dai şi luna de pe cer, că tot nu va fi mulţumită, eventual îţi va cere şi toate stelele. Repet, dacă eşti stăpână pe meseria ta, nu are ce să-ţi facă, decât şicane d-astea de prost gust.
Ce-a vrut să zică Ninja când a spus că există oameni care nu caută pacea? S-a referit la oameni tot timpul puşi pe scandal, gen şefa ta, sau s-a referit la tine, că tinzi să devii masochistă, să-ţi baţi singură cuie-n talpă, tot timpul?

Nu ii mai spune Nija, te rog!!
In cazul meu nu e vb de rivalitate, cred ca pur si simplu nu mai suporta mutra mea.
Si clar, mi-am facut treaba intotdeauna si la timp, dar nu te inteleg de ce esti atat de sigur de postul tau in firma. Poti fi dat afara si pt ca nu te mai vrea pur si simplu infiferent de cat muncesti.
In privinta parintelui, s-a referit la acei oameni care se hranesc din raul care il fac altora.

Bine, de dragul tău, o să-i zic Batman, mulţumită? :))
Tehnoredactorii nu cresc în copaci, nu e o meserie pa care s-o înveţi în vreo şcoală, şi ca să iei un ţânc să-l formezi cât de cât durează ani buni, şi n-ai nicio certitudine ca şi patron sau plătitor de salariu că respectivul va şi confirma :))
Bun, deci dacă nu are nimic să-ţi reproşeze pe plan profesional, de ce nu te duci tu frumuşel la ea în birou şi-i vorbeşti pe şleau: Cucoană, ce-ai cu mine, ce nu-ţi place la mine, de ce îmi tot pui beţe-n roate, cu ce ţi-am greşit, cu ce te-am supărat (ia-o şi puţin la sentiment, dă-te rănită sufleteşte şi sincer de atitudinea ei)? Din experienţă proprie îţi spun că ăsta e cel mai bun lucru pe care-l poţi face tu în momentul ăsta. Dacă faci asta, adică să vorbeşti cu ea direct şi sincer, nu ai absolut nimic de pierdut şi foarte multe de câştigat! Curaj! Poţi s-a faci! Dar du-te acuma, când conflictul e încă deschis, mai târziu nu prea vei mai avea şanse. Îţi ţin pumnii! Du-te! Forza Katy!

.si am decolat ca o racheta!!
Lasa bre fantasmagoriile astea, nu merg peste tot.
Deocamdata eu zic mersi ca e liniste, profit de ea, mai ales ca inca ma simt bine dupa vizita de la manastire.
Kolya, incep sa cred despre tine ca esti un mic impielitat..

Draga mea nu mă-nţelege greşit, cea ce ţi-am sugerat, nu a fost o glumă, nici măcar una proastă. Eu aşa am procedat, procedez şi voi proceda şi pe viitor. Omule, dacă ai ceva cu mine, spune-mi, vorbeşte-mi, dă-mi de-nţeles. Dacă n-ai curaj şi eşti prea fandosită, nu-i nimic, vin eu la tine, dar în cazul ăsta o să pici de pe piedestalul tău închipuit mai repede, mai tare şi mai dur decât ţi-ai imaginat.
Şi nu sunt deloc împieliţat, sunt ceea ce sunt, adică un om normal care-şi cunoaşte foarte bine atât obligaţiile, cât şi drepturile. Atâta timp cât eu îmi îndeplinesc la litera şi peste sarcinile, tu ca patron, director, sau ce mama dracu eşti, nu ai niciun motiv logic şi legal să nu-mi respecţi drepturile. În România cuvântul patron se confundă cu spaniolul padron (stăpân), ori nu e deloc aşa. Eu sunt un simplu angajat, iar tu ori cât de director şi de patron ai fi, eşti un simplu angajator, nimic mai mult. Şi încă ceva: este extrem, dar extrem de greu să dai un om afară fără motive, crede-mă că mai bine renunţă ei la scandaluri, decât să aibă de-a face cu un angajat nemulţumit, care-şi cunoaşte bine drepturile şi-şi îndeplineşte obligaţiile fără cusur. Aşa că nu mai fi aşa de timorată, nu e cazul, sentimentul ăsta de teamă că te va da afară e pur şi simplu unul artificial creat de ea pentru a pune presiune pe tine.
Nu prea faci bine fiind mai supusă decât e cazul, dar te înţeleg, şi îţi respect decizia. Ce poţi tu să faci, ca să nu tulburi apele, e să o atingi, s-o mai înţepi din când în când, în mod elegant, frumos, deloc jignitor, pe româneşte, să-i dai clasă.