Il intretin de aprox 4 ani.

Buna. Povestea mea de dragoste e una simpla. Ne-am indragostit in liceu, eram un cuplu deosebit, lumea era a noastra... Asta pana cand m-am angajat si el s-a mutat la mine.
Stam impreuna de aproximativ 4 ani, tot de atunci eu lucrez., insa el.nu. A avut 3 job-uri si tot de atatea ori si-a dat demisia...Sta mereu in casa, se uita la tv, sta pe net, chat, se joaca pe computer. iar in discutiile noastre mai "seriose" imi tot promite ca-si va cauta de lucru si voi fi fericiti. Asa ceva nu s-a intamplat nici pana in prezent. Are aproape un an de zile de cand si-a dat demisia de la ultimul loc de munca, unde a stat o luna, si nu-l vad sa-si caute un job, el pur si simplu nu este interesat sa faca asa ceva!! Ma enerveaza, tip la el, il desconsider zicandu-i ca nu are orgoliu de barbat, sta pe banii mei, il intreb cum de poate trece cu vederea ca de fiecare data cand iesim in oras eu sunt cea care plateste.
Cand ne certam, de fapt cand il cert eu pe el, pt ca e un fel de monolog., el nu scoate o vorba, poate ca nu-l intereseaza ce-i zic eu... Daca intrec masura si incep sa tip.incepe si el sa tranteasca lucrurile prin casa si iese. Pleaca... se duce la ma-sa. Si nu ma mai suna.
Mamica lui cea draga il primeste cu bratele deschise. Dar asta e o alta poveste...

Un sfat DUR dar benefic pentru tine LASA-L.Oricat de mult l-ai iubi nu o sa se schimbe si o sa fie toata viata un intretinut si nu cred ca vrei sa ajungi sa intretii un barbat care banuiesc ca este capabil de ceva ca altfel nu ai sta cu el.

s-ar putea sa aiba probleme psihice. Nici in cazul acesta macar nu esti obligata sa stai cu el.
Numai bine

Buna!
Ma intreb cum intretii tu aceasta hotarare a lui de a sta acasa fara sa munceasca si de a se intoarce la tine, dupa ce te-a parasit.In aceasta poveste si tu ai o parte din vina. Deci: el sta acasa si.sta in fata unui ecran (cine face treaburile gospodaresti? si daca le face el, cum apreciezi faptul ca te scuteste de aceasta munca?). Daca il certi, pleaca la mama lui ( care il primeste si ii intretine acesta comoditate). Care dintre voi face primul pas spre impacare? Ce inseamna pentru tine intoarcerea lui?

In afara de prietenii de pe chat sau mess, are alti prieteni cu care se intalneste?
Ti-am pus o multime de intrebari dar fara raspunsurile la ele cred ca iti va fi greu sa iei o hotarare fara sa te doara sufletul.

Cristina Starica
psihoterapeut de familie si cuplu

Salutare. Iubitul meu e un escroc sentimental.Asa il vad. Lumea din jur il vede ca pe un idol (arata bine, e manierat, stilat, are o personalitate aparte in ciuda faptului ca e un introvertit si nu comunica). In relatia noastra eu sunt cea puternica, eu duc tot greul, eu ma framant pentru fiecare amanunt aparut, eu aduc banii in casa. Mi-am epuizat toate resursele incercand sa-l fac sa vada ca TREBUIE sa fim amandoi un intreg, sa construim AMANDOI ceva frumos... Am avut si am parte numai de promisiuni din partea lui. Lumea din jur nu analizeaza lucrurile, el e un "frumos si nu-i trebuie mai mult". Ma dor cuvintele acestea. Imi vine sa plang. sunt constienta de toate lucrurile, dar il iubesc...nu pot sa-l las...nu stiu, nu am destul curaj. Am crescut impreuna, ma simt extraordinar cu el, facem un sex grozav, e perfect.numai ca nu lucreaza!!

Buna!
Este interesant ce ai spus. In primul mesaj ti-ai descris prietenul in ca o persoana nepasatoare, care comunica cu o lume virtuala iar un ultimul mesaj - lumea il vede ca o persoana aproape perfecta. Tu stii cum este de fapt?
Daca faci abstractie de cel de acum, tu cum ai vrea sa fie partenerul tau care sa-ti fie alaturi pana la batranete ? Incearca sa ti-l inchipui si imagineaza-ti ca esti cu el peste 30 ani. Cum sunteti?

Cristina Starica
psihoterapeut de familie si cuplu

Buna. In primul mesaj am descris situatia lui in momentele in care eu sunt la munca, atunci el e prins in lumea sa virtuala...pentru ca nu are altceva de facut. Iar cand am pus in discutie lumea din jur, m-am referit la amicii nostri, la timpul meu liber...cand iesim toti...

Partenerul ce-mi va fi alaturi pana la batranete va fi o persoana puternica pe care m-am putut baza de-a lungul timpul, o persoana "de casa", care sa-si iubeasca copiii si care sa faca orice pentru familie.
Imi doresc un sot alaturi de care sa construiesc un camin... Iar peste 30 de ani ma vad cu el...asteptand nepotii care ne iubesc nespus de mult.

Buna! Cum difera prietenul tau de acum, de cel cu care te vezi impartind viata? Printre altele, remarc ca vrei o "persoana de casa" si se pare ca tocmai ai parte de asta, acum, dar intr-o forma mai exagerata. Tu cu ce contribui la starea in care te aflii acum?

Salutare din nou.
Iubitul meu de acum, pe care sunt foarte revoltata, este cu mult diferit de omul cu care vreau sa-mi petrec viata pana la batraneti. Imi doresc un sot care sa ia initiativa, care sa-si impuna punctul sau de vedere, sa construim ceva impreuna... o familie! un camin...
Iubitul meu de acum are aceeasi varsta ca si mine...Eu ma gandesc deja sa intemeiez o familie, pe el il simt ca fiind un iresponsabil, se teme sa ia decizii...
Referitor la contributia mea la starea in care ma aflu.recunosc cu mana pe inima ca o mare parte din vina o am eu... L-am invatat prost! Pana nu demult nu-i ceream bani pentru intretinerea locuintei(unde stam impreuna), nu ma simteam stinghera atunci cand plateam consumatia la baruri si mai mult de atat eu chiar nu constientizam faptul ca omul acesta sta practic pe banii mei... Cei din jur "m-au atentionat" intr-un fel sau altul, si aici ma refer la parintii mei... Colegii de munca au inceput sa barfeasca situatia mea...
Dar nimic din toate acestea nu m-a facut sa-mi dau seama ce se intampla cu mine decat pana intr-o zi cand mama lui.m-a facut sa ma simt ca ultimul om de pe pamantul asta...Imi venea sa tip de nervi, sa ies din casa si sa nu ma mai intorc vreodata acolo. Eram nu demult la ei in apartament, serveam ceva la masa si a pornit o discutie referitoare la joburi, moment in care eu i-am repetat iubitului (de data aceasta de fata cu mama sa) ca trebuie sa-si caute ceva de munca. Atunci el, spre surprinderea mea, a inceput sa tipe la mine sa-l las odata in pace, sa nu-i mai reprosez ca e un trantor, iar in secunda imediat urmatoare mama lui s-a apropiat de el si a inceput sa-i mangaie parul spunandu-i: "Muierile astea, muierile astea! Gata!...gata..."
Mama sa nu-l trimite la munca, ea este cea care ii plateste ratele la facultate in fiecare an... Ea are o mare influenta asupra lui, iar eu mi-am epuizat toate resursele sa-l fac sa inteleaga ca nu mai e un copil si ca trebuie sa faca ceva in viata asta...
Nu pot sa mai traiesc asa...decat sa ma simt singura cu ei, mai bine singura de tot!

Buna! Imi dau seama ce greu iti este sa iei o hotarare!

Cristina Starica
psihoterapeut de familie si cuplu