indiferenta sotului fata de sotie si viitorul copil

Am 22 de ani, m-am casatorit in august 2011 cu iubirea vietii mele cu care sunt impreuna de 2 ani. M-am indragostit nebuneste de un baiat din timpul facultatii. Am avut o relatie plina de dificultati peste care am trecut cu greu.dar am trecut. El era de o gelozie imensa, ma banuia intotdeauna ca il insel sau ca as vrea sa il insel desi nu i-am dat nici un fel de motiv. A trecut un an si jumatate dupa care m-a cerut in casatorie. Am inceput pregatirile pentru nunta. tatal lui s-a autoimpus in planificarile noastre care deja nu ne mai apartineau. Deciziile erau luate de 'socrul meu' fara ca noi sa ne dam verdictul (nunta a fost facuta la hotelul unde acesta era director comercial). Sotul meu mi-a cerut foarte multa calmitate sa il las in pace sa nu ii reprosez nimic 'socrului meu' pentru ca acesta va reactiona urat si nu are rost sa apara certuri din aceasta cauza. Noi ne-am trait in continuare povestea de iubire si uite asa am ramas insarcinata inainte cu 2 luni de nunta. Toate bune si frumoase. Sotul meu locuieste impreuna cu parintii, sora, verisorul, si bunicii lui din partea socrului. I-am spus sotului ca nu vreau sa stau impreuna cu toti ceilalti si ca cel mai bine ar fi sa ne mutam undeva unde sa stam doar noi doi si copilul ce va urma sa se nasca. El si-a dorit foarte mult acest copil, imi reprosa ca eu nu voi vrea niciodata sa ii fac nici un copil pentru ca eu ma gandesc la cariera mea, drept pentru care am ramas insarcinata. Dupa ce ne-am casatorit sotul meu s-a schimbat foarte mult fata de mine, tot timpul isi cauta de lucru prin alte parti numai sa nu stea cu mine, seara de seara iesea cu baietii in oras prin baruri. Nu mai reprezentam nici o importanta fata de el. Intr-o zi am deschis subiectul mutarii sa ne cautam chirie sau un apartament sa il cumparam sa ne mutam impreuna. Aici au inceput discutiile...a inceput sa imi reproseze sa zic mersi ca stau la el in casa, ca tatal lui mi-a facut nunta, ca stau pe banii lui ( avand in vedere ca am un serviciu unde am un salariu cu care ma descurc) si ca el niciodata nu va pleca de acasa, de langa ai lui. Nu a fost de acord nici macar sa ne facem separat o baie si o bucatarie. Ai lui l-au amenintat ca daca va pleca din casa sa uite de ei, ca ei nu ii vor mai fi de ajutor cu absolut nimic. Eu mi-am luat bagajele si m-am intors acasa. I-am spus ca la el in casa nu ma voi mai intoarce daca va vrea vreodata sa mai fim impreuna sa ne mutam doar noi doi, unde sa ne crestem copilul. Nu l-a interesat din acel moment sotul meu trece pe langa mine pe strada ca si cum nu m-ar cunoaste. Sunt distrusa ca urmeaza sa am un copil pe care voi fi nevoita sa il cresc singura (acum sunt in 7 luni ) fara ca tatal lui sa fie macar un pic interesat de el.
Spuneti-mi ce sa fac, cum sa trec peste aceasta suferinta.

Din pacate pentru copil cea mai buna solutie nu cred ca ar fi impacarea parintilor. E cea mai mare suferinta pentru un copil sa vada ca are doi parinti care stau impreuna doar pentru ca au un copil, iar in casa nu exista intelegere si armonie.
Si mai e un aspect... se zice ca una din marile boli ale omenirii este soacra... in fine, daca relatia voastra este suficient de puternica ar trebui totusi sa incercati sa va desprindeti de familia lui si sa traiti singuri, pentru ca doar asa veti fi independenti. Iar tu nu te vei simti niciodata libera daca locuiesti cu familia lui. Si copilul sufera. Am vazut cazuri de copii mai mari, de scoala care incetau sa invete, nu din lene sau altceva ci pur si simplu pentru ca ei simt tensiunea din mediul familial mult mai puternic decat altceva. Deci daca nu mai exista iubire si relatia nu este suficient de puternica sa supravietuiasca ruperii de familia lui (evident nu de tot), nu ar trebui sa incercati sa refaceti aceasta relatie.
El va fi cel care pierde in acest caz, pentru ca isi va da seama intr-o zi ca are un copil care nu il va simti ca tata niciodata, Si pe ce l-a dat? pe ciorbica si banutii dati de proprii lui parinti? Si merita?

In fine, doar asta mentionez eu, ca pentru un copil s-ar putea uneori sa fie mai armonios un mediu familial calm, fara frustrari ascunse si conflicte decat un mediu cu ambii parinti dar printi de tensiuni de tot felul.