Lipsa de ajutor din partea sotului la treburile gospodaresti si ingrijirea copiilor
Buna seara! As avea nevoie de niste puncte de vedere ai sfaturi legate de o problema in cuplu. Eu si sotul meu acem doi copii, unul de 4 ani si 1, 3 luni. Avem o viata destul de ocupata, tocmai ce ne-am mutat dintr-un apartament in altul, suntem ocupati cu proiectul pentru construirea casei si in acelasi timp de cresterea copiilor.
Sotului ii place sa faca cunparaturile, sa repare, se ocupa de tot ce tine tde tehnica insa nu isi face deloc timp sa faca curatenie, sa invete sa gateasca, de fapt nici nu isi doreste, sa stea cu copii, sa ii ingrijeasca. Lui ii place sa se joace cu ei, onsa cand vine vorba sa ii schimbe, spele sa le dea sa manance isi pierde rabdarea sau pur si simplu nu le da sa manance. Copii decin iritati, el tipa la ei si nu intelege pur si simplu ca problema provine de la beindeplinirea unor nevoi fiziologice. Nici lui nu isi acorda prea multa atentie, mananca multe dulciuri in loc de mancare sanatoasa, sta pe telefon.
Il rog sa vina acasa macar la 7 seara dar de multe ori intervine ceva de facut sau cineva de ajutat si nu ajunge. Eu in prezent stau cu soacra, care ma mai ajuta cu o mancare din cand in cand si in situatii sa stea putin cu cei mici pana mai termin eu de facut treababprim casa dar acum simt ca am obosit sa gatesc contra cronometru, sa spal, intind impachetrs rufele repede, sa curat casa repede ca plange cel mic, avem si o peoblema cu el si nu pot sa il las sa se supere. Simt ca nu mai pot ma simt coplesita. Si seara cand vine si eu sunt suparata ma intreaba ce am, de ce nu vorbesc. Daca ii spun ce am pe suflet imi da aceeasi replica: “ Da, stiu, eu nu fac nimic”. Ceea ce ma frustreaza si mai rau. Cum sa fac sa inteleaga ca am si eu nevoie de momente de liniste, sa mananc si eu fara sa fiu chemata mereu, sa inteleaga ca treburile gospodaresti sunt si responsabilitati ale barbatului nu doar ale femeii?
Am vazut ca daca il pun sa faca curatenie la baie este o munca scarboasa pentru el si se simte injosit. Consider ca o mare parte din convingerile lui provin de la mama sa care l-a protejat si il protejeaza si acum, in sensul in care il rog sa faca ceva el si repede face ea acel lucru. Am avut multe discutii fara prea multe rezultate sau au fost dar pe termen Scurt. Imi cer scuze de greseli, am scris de pe telefon.
Sotului ii place sa faca cunparaturile, sa repare, se ocupa de tot ce tine tde tehnica insa nu isi face deloc timp sa faca curatenie, sa invete sa gateasca, de fapt nici nu isi doreste, sa stea cu copii, sa ii ingrijeasca. Lui ii place sa se joace cu ei, onsa cand vine vorba sa ii schimbe, spele sa le dea sa manance isi pierde rabdarea sau pur si simplu nu le da sa manance. Copii decin iritati, el tipa la ei si nu intelege pur si simplu ca problema provine de la beindeplinirea unor nevoi fiziologice. Nici lui nu isi acorda prea multa atentie, mananca multe dulciuri in loc de mancare sanatoasa, sta pe telefon.
Il rog sa vina acasa macar la 7 seara dar de multe ori intervine ceva de facut sau cineva de ajutat si nu ajunge. Eu in prezent stau cu soacra, care ma mai ajuta cu o mancare din cand in cand si in situatii sa stea putin cu cei mici pana mai termin eu de facut treababprim casa dar acum simt ca am obosit sa gatesc contra cronometru, sa spal, intind impachetrs rufele repede, sa curat casa repede ca plange cel mic, avem si o peoblema cu el si nu pot sa il las sa se supere. Simt ca nu mai pot ma simt coplesita. Si seara cand vine si eu sunt suparata ma intreaba ce am, de ce nu vorbesc. Daca ii spun ce am pe suflet imi da aceeasi replica: “ Da, stiu, eu nu fac nimic”. Ceea ce ma frustreaza si mai rau. Cum sa fac sa inteleaga ca am si eu nevoie de momente de liniste, sa mananc si eu fara sa fiu chemata mereu, sa inteleaga ca treburile gospodaresti sunt si responsabilitati ale barbatului nu doar ale femeii?
Am vazut ca daca il pun sa faca curatenie la baie este o munca scarboasa pentru el si se simte injosit. Consider ca o mare parte din convingerile lui provin de la mama sa care l-a protejat si il protejeaza si acum, in sensul in care il rog sa faca ceva el si repede face ea acel lucru. Am avut multe discutii fara prea multe rezultate sau au fost dar pe termen Scurt. Imi cer scuze de greseli, am scris de pe telefon.
2 comentarii
Se pare cu tiparul familial pe care și l-a internalizat e deficitar. Probabil acasă la el mama făcea totul fără să-l implice pe soț. E nevoie să discutați cu el calm, fără reproșuri, cum vedeți dumneavoastră ajutorul din partea lui și să stabiliți niște reguli clare.
Discuțiile să se desfășoare numai când sunteți voi doi, pentru că atunci când se implică altă persoană nu obțineți nici-un rezultat.
S-ar putea ca anumite aptitudini pentru viața de familie să nu funcționeze așa cum ați dori, ajutați-l să și le cultive, apreciindu-l de fiecare dată când reușește să facă un anumit lucru, fără să-l criticați ce nu i-a reușit. Critica îl face să se îndepărteze de tot ce crede că nu poate face. Când îl rugați să vă ajute cu ceva spuneți-i clar și concis ce trebuie să facă, manifestați înțelegere atunci când nu-i reușește ceva și arătați-i cum ar fi trebuit să facă, dar fără să-l faceți să se simtă incompetent.
Contează foarte mult și atitudinea cu care-l abordați: dacă aveți nevoie să vă ajute, sau dacă îi comandați să facă ceva.
Normal ar fi să sesizeze el când aveți nevoie să vă ajute, dar dacă nu o face, determinați-l să ajungă să facă lucrurile din plăcere, nu pentru că îl obligați.
V-ar ajuta să mergeți împreună la un consilier sau terapeut de cuplu, care să vă ajute cum să comunicați și să vă îmbunătățiți relația.
Discuțiile să se desfășoare numai când sunteți voi doi, pentru că atunci când se implică altă persoană nu obțineți nici-un rezultat.
S-ar putea ca anumite aptitudini pentru viața de familie să nu funcționeze așa cum ați dori, ajutați-l să și le cultive, apreciindu-l de fiecare dată când reușește să facă un anumit lucru, fără să-l criticați ce nu i-a reușit. Critica îl face să se îndepărteze de tot ce crede că nu poate face. Când îl rugați să vă ajute cu ceva spuneți-i clar și concis ce trebuie să facă, manifestați înțelegere atunci când nu-i reușește ceva și arătați-i cum ar fi trebuit să facă, dar fără să-l faceți să se simtă incompetent.
Contează foarte mult și atitudinea cu care-l abordați: dacă aveți nevoie să vă ajute, sau dacă îi comandați să facă ceva.
Normal ar fi să sesizeze el când aveți nevoie să vă ajute, dar dacă nu o face, determinați-l să ajungă să facă lucrurile din plăcere, nu pentru că îl obligați.
V-ar ajuta să mergeți împreună la un consilier sau terapeut de cuplu, care să vă ajute cum să comunicați și să vă îmbunătățiți relația.
Va multumesc foarte mult pentru raspuns! O seara linistita!
Alte subiecte recente din această secțiune:
- 6Este nevoie de terapie de cuplu și când logodnicii se mută împreună?
- 2Logodnica mea mi-a spus că și-a scos uterul pentru a nu mai face copii. Este posibil?
- 1Casatorie toxica
- 0Cum ar trebui să arate un contract pentru prestarea servicilor psihologice?
- 1M-am indragostit de o colega de munca
- 5Abuz psihologic în cuplu
- 2Să lupt sau să renunț?
- 1Certuri si lipsa de empatie
- 1Probleme in relație de 4 ani
- 1Copilul lui din alta relatie