Ne-am despartit din vina mea, dar il vreau inapoi

Buna ziua! Am apelat la acest forum, deoarece am mare nevoie de un sfat. In urma cu doua luni eu si iubitul meu ne-am despartit. Nu a fost nimic de comun acord, pur si simplu a decis asta intr-o seara. De ce? Urmeaza o poveste foarte lunga, deci va multumesc anticipat pentru rabdare. L-am cunoscut in urma cu aproape doi ani, abia intrasem la liceu. Tin sa mentionez ca in prezent am 17 ani, sper sa nu fiu judecata pt ceea urmeaza sa povestesc. Revenind, in perioada in care am intrat la liceu eram impreuna cu un baiat de mai bine de un an, relatia decurgea minunat pana am ajuns la liceu. El a inceput sa devina foarte gelos si violent verbal, incepuse sa ma controleze. Eu mica si prostuta, indragostita la 15 ani pana peste cap de el, taceam din gura. Intr-o seara mi-a dat un coleg mesaj sa imi ceara tema la o materie si de atunci am inceput sa vorbim pana cand el mi-a zis ca ma place. Atunci am batut in retragere si am spus ca e mai ok sa incheiem discutiile, caci nu mai suportam alte crize de gelozie de la cel cu care eram si nici nu i-am spus ca un coleg ma place, am zis ca daca ne indepartam nu are rost sa mai stie si el. Nu stiu cum, dar a aflat. A inceput sa devina violent si fizic. Incepuse sa il caute prin oras pe acel coleg al meu pt a-si "rezolva problemele". Eu m-am speriat, caci colegul meu nu avea nicio vina ca ma placea si doar mi-a spus. I-am luat apararea si asa actualul incepuse sa creada ca si mie imi place de el. Incepuse sa ma abuzeze fizic si psihic, iar colegul meu a aflat. Mi-a dat mesaj din nou si pe ascuns am inceput sa vorbim din nou. Practic incepusem sa duc doua vieti. Colegul meu incepea sa ma placa tot mai mult, iar eu m-am atasat de el in timp ce actualul era tot mai rau cu mine. Timpul a trecut. In fiecare seara cand ii ziceam actualului ca ma culcam, eu vorbeam la telefon cu colegul meu. El nu se prindea si nici nu m-a prins vreodata, aveam grija sa sterg tot din telefon. Nu mai sinteam nimic pt el. Doar ura si dorinta de a scapa de el, dar nu puteam pt ca ma ameninta si eu eram foarte speriata de el. In paralel, colegul meu ma sustinea, ma asculta, era langa mine mereu si astfel m-am indragostit de el, iar el ma iubea deja de mult timp. A mai trecut ceva timp, iar actualul pe care il uram a plecat din tara si am rupt orice legatura. Atunci am fost cea mai fericita persoana din lume caci puteam sa fiu impreuna cu baiatul pe care il iubesc. Zis si facut. Dupa aproape un an de vorbit pe ascuns eram impreuna. Doar ca in prima saptamana de relatie, el fiind un baiat sincer, mi-a spus ca in urma cu 2 luni, intr-o seara intre colegi, fiind beat, s-a sarutat cu o colega care il placea si care l-a ascultat cum suferea dupa mine si ca nu poate face nimic. Am suferit foarte mult si eram dezamagita, desi nu aveam de ce. Eu eram cu fostul obsedat in perioada aia, iar el tinea mult la mine inca de atunci. Am trecut peste. Cel putin asa am crezut. A trecut din nou timpul si abia cand ne-am despartit am realizat ca nu fusesem o iubita buna. Am ramas cu traume de la vechea relatie. Imi era teama sa nu patesc la fel si cu el si eram mereu rea, egoista, geloasa, nervoasa si il suparam mereu, dar el tot tinea la mine si avea grija de mine. Si eu il iubeam, dar fara sa vreau sau sa imi dau seama faceam chestii care il raneau. A mers relatia asa 4 luni pana cand fata aia cu care s-a pupat, s-a bagat iar in seama cu el. Pt el era doar o amica si ATAT. Eu insa eram de alta parere si incepusem sa imi fac idei si sa fac tot mai urat in relatie. Asta pana a venit un baiat mai mare de la alta clasa cu care fac volei si mi-a zis ca ii par simpactica. Stiind ca prietenul meu vorbeste cu fata aia ca amici am zis ca pot si eu sa vorbesc cu acest baiat ca amici. Voiam doar sa il fac putin gelos ca sa renunte la fata aia. Nu s-a intamplat. Prietenul meu incepuse sa fie gelos si nu am acceptat. I-am propus sa renunte la prietenia cu fata aia si eu nu voi mai avea treaba cu celalalt baiat. In prima secunda a refuzat, asta m-a dezamagit complet, crezand ca fata aia insemna mai mult pt el decat insemnam eu. M-am despartit de el intr-un moment de impuls si atat. El a inceput sa planga, sa ma roage sa ne impacam si tot tacamul. A zis ca renunta si la prietenia cu fata aia, doar sa ne impacam. M-am tinut tare si nu am vrut, desi lui chiar ii parea rau. Pe langa asta, am zis ca e doar un baiat si ca pot foarte bine sa trec peste, iar baiatul de la volei parea si el ok. M-am inselat crezand ca pot sa trec peste. Au trecut vreo 2 zile in care nu am mai vb si am realizat ca imi lipseste si ca am gresit. L-am cautat si am inceput sa vorbim din nou si dupa un moment de sinceritate si scuze ne-am impacat. A mers asa inca 2 luni pana el a decis sa se desparta de mine. De ce? Pt ca el nu a mai putut sa treaca peste faptul ca m-am despartit de el si am vorbit cu altul (baiatul de la volei). Am plans atat de mult dupa el incat am facut gastrita, am ajuns la spital si nu vreau sa exagerez. Nu sunt o fetita depresiva de 13 ani, dar asta s-a intamplat. Nu mai mancam din cauza plansului si astfel mi-am stricat stomacul. Au urmat seri la rand de plans si pareri de rau, dar sentimentele lui fata de mine se schimbasera. Mi-a spus ca in alea 2 luni dupa despartire simtea ca nu mai e la fel, dar a incercat. Mai rau? Dupa 3 saptamani de cand ne-am despartit, o fata care ii facea ochi dulci de mult s-a bagat in seama cu el si acum sunt impreuna. Cand am facut o luna de la despartire ei doi s-au combinat. Ieri au trecut 2 luni de cand nu mai suntem impreuna si are o luna de relatie cu cealalta fata. Ideea e ca... noi vorbim zilnic. Seara de seara la telefon si zilnic prin mesaje, iar iubita lui nu stie. De doua ori ne-am si intalnit fara ca iubita lui sa stie si ne-am apropiat destul de mult, pravtic a inselat-o. El insa cand e cu ea e calm, e linistit, e fericit, dar tine si la mine. El spune ca doar ca prietena mai tine la mine si ca o iubeste pe ea. Ar si avea de ce, e o fata calma si cuminte care ii ofera toata linistea pe care eu nu i-am oferit-o niciodata. Ma simt prost ca trebuie sa ii ascunda atatea, dar nu pot sa renunt la el. Aici vine intrebarea mea: ce ma sfatuiti sa fac? Am realizat ca am pierdut un baiat minunat, sincer, iubitor doar din frica pe care am cuibarit-o in suflet de la vechea relatie. Il iubesc foarte mult. Au trecut 2 luni si o zi si in inima mea nu s-a schimbat nimic. El a fost mereu alaturi de mine si a fost singura persoana din viata mea pt o perioada, dat fiind faptul ca pe tatal meu nu il cunosc, iar cu mama nu am deloc o relatie buna. Nu stiu ce sa fac. Vreau sa il astept, dar imi e teama ca nu vom mai fi niciodata impreuna si ca astept degeaba. Nu vreau sa renunt pt ca stiu ca am gresit si ca e vina mea in mare parte. Incerc sa ma schimb, sa nu ii mai fac crize si sa nu mai plang mereu cand vorbim, sa nu mai fiu sacaitoare si geloasa, caci reusesc sa il enervez chiar mult si credeti-ma, e un om foarte calm si rabdator din fire. La urma urmei nici nu mai am dreptul sa ii fac crize si sa fiu geloasa, caci e cu fata aia, dar nu ma pot abtine cand ii vad impreuna si stiu ca e doar vina mea.
Va multumesc daca ati ajuns pana aici! Va rog doar da nu ma judecati din cauza varstei sau a greselilor de care sunt deja constienta si pe care nu am cum sa le mai repar acum. Am nevoie doar de cateva sfaturi si intelegere, caci daca omul asta ar disparea din viata mea, nu stiu ce m-as face. Tin enorm de mult la el si imi doresc ENORM de mult sa fim din nou impreuna candva. Va multumesc din nou!!

Vă mulțumesc mult pt răspuns!