Nervozitate si anxietate
Buna seara,
Am 25 de ani si de mult timp ma confrunt cu o problema. Deseori mi se intampla ca din cauza oboselii, a agitatiei din trafic etc sa ma cuprinda o stare acuta de nervozitate pe care nu o pot stapani si care ma face in acele momente sa imi doresc sa mor. Pot da ca exemplu calatoritul cu masina, cand de la trepidatii si tot felul de miscari incep sa ma ia aceste stari de nervozitate si anxietate si cu greu reusesc sa imi revin. In acele momente ma irita orice zgomot, orice obiect in miscare (de exemplu odorizantul de masina atarnat la oglinda retrovizoare) si nu ma mai pot concentra pe nimic altceva.
Poate parea un defect minor, dar imi afecteaza foarte mult viata, ma vad incapabila sa realizez aceleasi lucruri ca si ceilalti oameni de varsta mea, nu am energia lor si imi e foarte greu sa traiesc intr-un oras agitat precum Bucurestiul.
De cateva luni merg saptamanl la un psihoterapeut dar nici acesta nu m-a putut ajuta. Singurele sfaturi au fost sa ma concentrez pe respiratie sau pe un punct fix.
Nu cunosc pe nimeni care sa aiba problema mea, nu stiu daca e doar ceva psihic sau poate fi de natura fizica.
Multumesc!
Am 25 de ani si de mult timp ma confrunt cu o problema. Deseori mi se intampla ca din cauza oboselii, a agitatiei din trafic etc sa ma cuprinda o stare acuta de nervozitate pe care nu o pot stapani si care ma face in acele momente sa imi doresc sa mor. Pot da ca exemplu calatoritul cu masina, cand de la trepidatii si tot felul de miscari incep sa ma ia aceste stari de nervozitate si anxietate si cu greu reusesc sa imi revin. In acele momente ma irita orice zgomot, orice obiect in miscare (de exemplu odorizantul de masina atarnat la oglinda retrovizoare) si nu ma mai pot concentra pe nimic altceva.
Poate parea un defect minor, dar imi afecteaza foarte mult viata, ma vad incapabila sa realizez aceleasi lucruri ca si ceilalti oameni de varsta mea, nu am energia lor si imi e foarte greu sa traiesc intr-un oras agitat precum Bucurestiul.
De cateva luni merg saptamanl la un psihoterapeut dar nici acesta nu m-a putut ajuta. Singurele sfaturi au fost sa ma concentrez pe respiratie sau pe un punct fix.
Nu cunosc pe nimeni care sa aiba problema mea, nu stiu daca e doar ceva psihic sau poate fi de natura fizica.
Multumesc!
15 comentarii
Mihaela:
ma intreb daca ai locuit mereu in Bucuresti, iar daca nu, ar putea fi mutarea ta aici una din cauze.
Poate nu vezi legatura, insa chiar se poate intampla sa ajungi la asemenea stari, din cauza furiei sau a nelinistii interioare, a neadaptarii mintii cu schimbarea (conteaza si motivele schimbarii). Pot fi si alte cauze, insa eu cred ca ori nu e suficienta perioada in care ai facut psihoterapie, ori ai nevoie de alt tip de psihoterapie (nu toate tipurile de psihoterapii se potrivesc tuturor tipurilor de probleme), desi tind sa cred prima varianta mai mult. Probabil nu s-a ajuns inca la miezul problemei - nu stiu.
E important de aflat de cand ai aceste stari, cum erai inainte de a aparea ele si ce s-a schimbat in fluxul zilelor tale.
Daca nu poti lega de anumite evenimente aparitia acestor stari, probabil ca acestea au cauzele deja ascunse bine in inconstient si e mai greu de ajuns la ele. Insa deloc imposibil!
Te intrebi daca e si ceva fiziologic: pai iti poti face un set de analize, pt linistea ta. Mergi la medicul de familie si spune-i de starile tale, iar el va sti f bine ce analize sa-ti recomande.
Conteaza f mult si mediul in care traiesti: daca e stresant (certuri, probleme de relationare la job si acasa), daca ai o viata relativ echilibrata (odihna, hrana, fara vicii, miscare, etc), daca ai un job, daca ai o casa, o familie, sau ce alte lucruri iti mai doresti tu.
Deci: ori ai rabdare si incredere sa continui psihoterapia inceputa, ori cauti alt psihoterapeut. Insa ai nevoie totusi de o doza de realism (si aici doar o mentionez - nu spun ca n-ai avea-o!): pilula magica nu exista, iar ceea ce ai inceput sa traiesti acum ceva vreme (chiar, nu ai spus exact de cat timp!), nu se poate evapora peste noapte! Chiar e important si util pt tine sa intelegi asta.
Succes in tot ce faci!
Psih. Cristina Stoian
ma intreb daca ai locuit mereu in Bucuresti, iar daca nu, ar putea fi mutarea ta aici una din cauze.
Poate nu vezi legatura, insa chiar se poate intampla sa ajungi la asemenea stari, din cauza furiei sau a nelinistii interioare, a neadaptarii mintii cu schimbarea (conteaza si motivele schimbarii). Pot fi si alte cauze, insa eu cred ca ori nu e suficienta perioada in care ai facut psihoterapie, ori ai nevoie de alt tip de psihoterapie (nu toate tipurile de psihoterapii se potrivesc tuturor tipurilor de probleme), desi tind sa cred prima varianta mai mult. Probabil nu s-a ajuns inca la miezul problemei - nu stiu.
E important de aflat de cand ai aceste stari, cum erai inainte de a aparea ele si ce s-a schimbat in fluxul zilelor tale.
Daca nu poti lega de anumite evenimente aparitia acestor stari, probabil ca acestea au cauzele deja ascunse bine in inconstient si e mai greu de ajuns la ele. Insa deloc imposibil!
Te intrebi daca e si ceva fiziologic: pai iti poti face un set de analize, pt linistea ta. Mergi la medicul de familie si spune-i de starile tale, iar el va sti f bine ce analize sa-ti recomande.
Conteaza f mult si mediul in care traiesti: daca e stresant (certuri, probleme de relationare la job si acasa), daca ai o viata relativ echilibrata (odihna, hrana, fara vicii, miscare, etc), daca ai un job, daca ai o casa, o familie, sau ce alte lucruri iti mai doresti tu.
Deci: ori ai rabdare si incredere sa continui psihoterapia inceputa, ori cauti alt psihoterapeut. Insa ai nevoie totusi de o doza de realism (si aici doar o mentionez - nu spun ca n-ai avea-o!): pilula magica nu exista, iar ceea ce ai inceput sa traiesti acum ceva vreme (chiar, nu ai spus exact de cat timp!), nu se poate evapora peste noapte! Chiar e important si util pt tine sa intelegi asta.
Succes in tot ce faci!
Psih. Cristina Stoian
Buna seara,
Va multumesc pentru raspunsul prompt.
Am inceput sa am aceste probleme de cand eram mica, poate chiar de la 5-6 ani. Mi se intampla sa ma irite foarte tare uneori zgomotul mingii batute pe asfalt sau leaganele. Sunt perioade lungi in care nu am nimic si dupa aceea deodata starile revin, chiar si acasa unde nu e agitatie ca in Bucuresti.
In Bucuresti stau de doi ani, in general imi place agitatia, energia orasului, dar uneori nu suport zgomotul din trafic sau alt exemplu, basul puternic si vibratiile intalnite in cluburile de noapte. De cand m-am mutat si am inceput sa lucrez, chiar mi s-au rarit aceste episoade, cred ca daca am mintea foarte ocupata nu imi permit sa constientizez starea care vine si trec mai repede peste.
Nu voi inceta psihoterapia, pe care am inceput-o in aprilie, deoarece ma duc si pentru alte probleme, stres la locul de munca, o relatie esuata si altele. Incerc sa traiesc cat mai sanatos, dar din pacate nu gasesc timp pentru sport.
Numai bine,
Mihaela
Va multumesc pentru raspunsul prompt.
Am inceput sa am aceste probleme de cand eram mica, poate chiar de la 5-6 ani. Mi se intampla sa ma irite foarte tare uneori zgomotul mingii batute pe asfalt sau leaganele. Sunt perioade lungi in care nu am nimic si dupa aceea deodata starile revin, chiar si acasa unde nu e agitatie ca in Bucuresti.
In Bucuresti stau de doi ani, in general imi place agitatia, energia orasului, dar uneori nu suport zgomotul din trafic sau alt exemplu, basul puternic si vibratiile intalnite in cluburile de noapte. De cand m-am mutat si am inceput sa lucrez, chiar mi s-au rarit aceste episoade, cred ca daca am mintea foarte ocupata nu imi permit sa constientizez starea care vine si trec mai repede peste.
Nu voi inceta psihoterapia, pe care am inceput-o in aprilie, deoarece ma duc si pentru alte probleme, stres la locul de munca, o relatie esuata si altele. Incerc sa traiesc cat mai sanatos, dar din pacate nu gasesc timp pentru sport.
Numai bine,
Mihaela
Nu e obligatoriu sa faci sport. Ai putea sa ai zilnic activitati placute (macar una/zi). E f bine ca vrei sa continui terapia.
Tine-o tot asa si crede ca vei reusi!
Salutari!
Psih. Cristina Stoian
Tine-o tot asa si crede ca vei reusi!
Salutari!
Psih. Cristina Stoian
Partea cu respiraţia trebuie combinată şi cu aşa-numita meditaţie în mişcare.
Problema este din mica copilărie, foarte probabil având debutul chiar în perioada 1-2 ani.
Continuaţi psihoterapia, însă discutaţi şi cu un terapeut alternativ (Reiki, şamanism, meditaţie). S-ar putea să găsiţi răspunsul mai repede decât vă aşteptaţi.
Problema este din mica copilărie, foarte probabil având debutul chiar în perioada 1-2 ani.
Continuaţi psihoterapia, însă discutaţi şi cu un terapeut alternativ (Reiki, şamanism, meditaţie). S-ar putea să găsiţi răspunsul mai repede decât vă aşteptaţi.
Continua psihoterapia, orice ar fi. Esti multumita de psihologul actual ? In momentele de anxietate tindem sa ne legam de orice putem, nici eu nu aveam rabdare 90 de secunde sa stau la semafor, imi venea sa ma dau jos din masina cateodata. Icnearca sa faci macar cateva exercitii, daca nu activitati sportive prelungite. 20 de abdomene dimineata, niste genuflexiuni etc. Te poate ajuta sa intri in "priza" de dimineata, daca te trezesti obosita. Cum stai cu somnul ? Dormi bine ? Suficiente ore ? Te trezesti odihnita ?
Nu pot zice ca stau prea bine cu somnul. Lucrez in ture, deci bioritmul posibil sa imi fie dat peste cap. Totusi nu stiu daca acesta poate fi motivul.
Buna, Mihaela!
Ca sa inteleg mai bine prin ce treci, ti-as mai pune cateva intrebari:
- iti vin anumite imagini sau ganduri in minte cand ai starile respective de nervozitate/anxietate? le poti identifica?
- ce durata au starile tale? cat de intense sunt?
- ce simti, mai exact? ca nu te poti controla, ca se va intampla ceva rau, ca vei muri? mentioneaza toate simptomele, pot fi utile pentru identificarea problemei.
Sunt de acord cu ce a mentionat psiholog Cristina Stoian: nu toate tipurile de terapie sunt adecvate pentru orice fel de problema sau cel putin ele trebuie abordate flexibil pentru a fi eficiente.
In general, pentru probleme cum sunt depresia si diversele tipuri de anxietate, terapia cognitiv-comportamentala a fost considerata cea mai eficienta, in urma studiilor clinice controlate. Insa are si ea limitele ei, mai ales atunci cand terapeutul ramane inchistat dogmatic in tehnici sau planuri fixe de interventie si nu se adapteaza la nevoile pacientului.
Inca o intrebare, la final: esti multumita de parcursul vietii tale pana in acest moment? traiesti o viata cu sens, stii pt ce lupti?
Mult curaj si perseverenta!
psih. Ana Badita
Ca sa inteleg mai bine prin ce treci, ti-as mai pune cateva intrebari:
- iti vin anumite imagini sau ganduri in minte cand ai starile respective de nervozitate/anxietate? le poti identifica?
- ce durata au starile tale? cat de intense sunt?
- ce simti, mai exact? ca nu te poti controla, ca se va intampla ceva rau, ca vei muri? mentioneaza toate simptomele, pot fi utile pentru identificarea problemei.
Sunt de acord cu ce a mentionat psiholog Cristina Stoian: nu toate tipurile de terapie sunt adecvate pentru orice fel de problema sau cel putin ele trebuie abordate flexibil pentru a fi eficiente.
In general, pentru probleme cum sunt depresia si diversele tipuri de anxietate, terapia cognitiv-comportamentala a fost considerata cea mai eficienta, in urma studiilor clinice controlate. Insa are si ea limitele ei, mai ales atunci cand terapeutul ramane inchistat dogmatic in tehnici sau planuri fixe de interventie si nu se adapteaza la nevoile pacientului.
Inca o intrebare, la final: esti multumita de parcursul vietii tale pana in acest moment? traiesti o viata cu sens, stii pt ce lupti?
Mult curaj si perseverenta!
psih. Ana Badita
Buna seara,
Ca sa raspund la intrebarile dumneavoastra pot spune ca nu imi vin anumite imagini in minte, in momentul respectiv nu ma pot detasa de zgomotul sau imaginea care imi creaza starea de nervozitate. Am incercat sa ascult muzica sau sa citesc, dar fara rezultate.
Ca durata, pot dura de la cateva minute, la o ora, doua. Imi trec mai repede daca dorm sau sunt f ocupata. Starile sunt intense in mintea mea, manifestari fiziologice nu am.
In momentul in care mi se declanseaza acea senzatie, nu ma mai pot concentra, daca sunt intr-un mijloc de transport nu por inchide ochii pentru ca am impresia ca mai rau fac ( aud sau simt mai bine). Ma cuprinde panica gandindu-ma ca nu voi scapa de asta si ca oricand in orice moment mi se poate intampla. Mi se pare ca nu sunt la fel de energica precum cei de varsta mea, din cauza acestei probleme imi vine greu sa fac tor ce imi propun.
Iar un legatura cu viata mea, nu sunt foarte multumita, din acest motiv si alegand sa merg la terapie. Am trecut pruntr-o despartire dureroasa care si acum ma bantuie, am un job interesant dar foarte stresant si alte nemultumiri mai mici sau mai mari. Nu mi se pare ca am un scop precis sau ca viitorul imi rezerva ceva prea bun. De aceea as vrea sa schimb cate ceva.
Va multumesc frumos pentru raspuns!
O seara buna!
Ca sa raspund la intrebarile dumneavoastra pot spune ca nu imi vin anumite imagini in minte, in momentul respectiv nu ma pot detasa de zgomotul sau imaginea care imi creaza starea de nervozitate. Am incercat sa ascult muzica sau sa citesc, dar fara rezultate.
Ca durata, pot dura de la cateva minute, la o ora, doua. Imi trec mai repede daca dorm sau sunt f ocupata. Starile sunt intense in mintea mea, manifestari fiziologice nu am.
In momentul in care mi se declanseaza acea senzatie, nu ma mai pot concentra, daca sunt intr-un mijloc de transport nu por inchide ochii pentru ca am impresia ca mai rau fac ( aud sau simt mai bine). Ma cuprinde panica gandindu-ma ca nu voi scapa de asta si ca oricand in orice moment mi se poate intampla. Mi se pare ca nu sunt la fel de energica precum cei de varsta mea, din cauza acestei probleme imi vine greu sa fac tor ce imi propun.
Iar un legatura cu viata mea, nu sunt foarte multumita, din acest motiv si alegand sa merg la terapie. Am trecut pruntr-o despartire dureroasa care si acum ma bantuie, am un job interesant dar foarte stresant si alte nemultumiri mai mici sau mai mari. Nu mi se pare ca am un scop precis sau ca viitorul imi rezerva ceva prea bun. De aceea as vrea sa schimb cate ceva.
Va multumesc frumos pentru raspuns!
O seara buna!
Cu multa placere! Intrebarile mele erau menite sa clarifice un diagnostic (pe care, pana la urma, tot psihologul clinician ti-l pune).
In urma raspunsurilor tale am exclus atacul de panica: nu ai senzatii fiziologice suficient de intense si nici acele temeri/ganduri oribile care caracterizeaza panica.
Ce sa fie aceasta nervozitate?...
Hmm.. Fa o lista cu situatiile in care iti apare starea si cu antecedentele lor (ce s-a intamplat inainte, la ce te gandeai, daca iti amintesti, sau ce ai observat/ascultat in jur sau ce ai discutat cu cineva sau ce s-a intamplat in ziua respectiva etc.).
Incerc sa desfasor firul... Ariadnei ca sa iesim din labirint :)
Un pont: anxietatea - sau o alta tulburare - poate fi un semn de avertisment pe care ti-l da creierul tau, prin care te atentioneaza ca nu te indrepti in directia potrivita, ca sunt necesare schimbari in viata ta. Dar daca apare sau se accentueaza intr-un moment cheie al vietii, dupa un stresor major sau stres prelungit, cronic.
Daca jobul este interesant (si te simti motivata, implicata, iti ofera sens), poate pe plan sentimental mai e de lucru.
Starile tale dureaza de mult timp, din cate spui, este posibil sa ai o personalitate mai anxioasa (se mosteneste, intr-o masura considerabila). Cum i-ai caracteriza pe parintii tai?
In urma raspunsurilor tale am exclus atacul de panica: nu ai senzatii fiziologice suficient de intense si nici acele temeri/ganduri oribile care caracterizeaza panica.
Ce sa fie aceasta nervozitate?...
Hmm.. Fa o lista cu situatiile in care iti apare starea si cu antecedentele lor (ce s-a intamplat inainte, la ce te gandeai, daca iti amintesti, sau ce ai observat/ascultat in jur sau ce ai discutat cu cineva sau ce s-a intamplat in ziua respectiva etc.).
Incerc sa desfasor firul... Ariadnei ca sa iesim din labirint :)
Un pont: anxietatea - sau o alta tulburare - poate fi un semn de avertisment pe care ti-l da creierul tau, prin care te atentioneaza ca nu te indrepti in directia potrivita, ca sunt necesare schimbari in viata ta. Dar daca apare sau se accentueaza intr-un moment cheie al vietii, dupa un stresor major sau stres prelungit, cronic.
Daca jobul este interesant (si te simti motivata, implicata, iti ofera sens), poate pe plan sentimental mai e de lucru.
Starile tale dureaza de mult timp, din cate spui, este posibil sa ai o personalitate mai anxioasa (se mosteneste, intr-o masura considerabila). Cum i-ai caracteriza pe parintii tai?
Parintii mei sunt in varsta, una din temerile mele e sa nu se intample ceva cu ei ca eu sa raman singura (mai am un frate plecat in SUA). Nu au fost foarte apropiati cu mine, cu tatal meu am o relatie mai rece, nu din cauza ca e un om rau, dar nu ne aratam afectiunea unul fata de altul. Totdeauna a fost asa. Dupa un deces in familie, s-a instalat o atmosfera mai apasatoare in casa. De mica, ambii parinti au fost foarte stresati cu tot felul de probleme, pesimisti chiar. Cred ca starea anxioasa e mostenita de la tatal meu.
Mama este mai energica, mai practica, pe cand tata mai inchis, nu o fire foarte sociabila. De asemenea, au fost foarte grijulii cu mine, nu aveam voie sa fac multe lucruri (de exemplu sa ma inscriu la baschet).
Incerc prin terapie sa trec peste aceste lucruri, sa ma impac cu felul in care am fost crescuta. Un pas a fost sa schimb orasul si sa fiu independenta.
O seara buna,
Mihaela
Mama este mai energica, mai practica, pe cand tata mai inchis, nu o fire foarte sociabila. De asemenea, au fost foarte grijulii cu mine, nu aveam voie sa fac multe lucruri (de exemplu sa ma inscriu la baschet).
Incerc prin terapie sa trec peste aceste lucruri, sa ma impac cu felul in care am fost crescuta. Un pas a fost sa schimb orasul si sa fiu independenta.
O seara buna,
Mihaela
Dna psihotereut Badita, cum puteti spune ca excludeti atacul de panica? Dar ce vi se pare ca ar fi? Schizofrenie??? Gripa?? Nu ! Exclus! Deci, posibil sa fie o stare avansata de stres combinata cu anxietate! Mai mult de atat, atacul de panica nu se manifesta DOAR la nivel somatic, are si simptome psihice care pot aparea izolate de cele fizice! Cu respect dna terapeut si sanatate Mihaelei !
Sau...daca aceste simptome se manifesta doar inafara casei ( drum u masina, bus etc) poate fi si agorafobie. Bineingeles ca asta poate decide terapeutul curant al Mihaelei doarece stie mai multe detalii despre problema. Nu poto da un diagnostic in 3 fraze! Sanatate multa
Buna ziua!
@myre22007trc
Dvs. cu siguranta stiti cate ceva despre atacul de panica, insa probabil aveati gripa atunci cand ati postat comentariul :)
Am sa reiau ceea ce am scris mai sus: numai psihologul personal al Mihaelei poate sa puna un diagnostic; noi, psihologii de pe Forum, doar oferim sugestii, dupa indiciile/informatiile pe care le primim de la cei interesati. Acesta este un dezavantaj al Forumului, pe langa numeroasele avantaje pe care le are: nu ne ofera posibilitatea de a evalua complet un om (in masura in care un om poate fi evaluat astfel) si, mai ales, nu putem sa ii observam comportamentul, reactiile non-verbale. O informatie transmisa in scris, printr-un mesaj, nu are aceeasi relevanta cu una completata de relatarea simptomelor intr-un cabinet, fata in fata. Eu sunt constienta de aceste dezavantaje si de aceea AM PRECIZAT ca tot psihologul ei pune diagnosticul.
In ce priveste simptomele atacului de panica, IN SENS CLINIC, adica intrunind toate criteriile specificate in SCID I (acel interviu despre care cu siguranta stiti), va invit sa cititi mai jos (am explicat intr-o alta postare).
" ATACUL DE PANICA
- se caracterizeaza prin frica si disconfort intens SI o serie de simptome fiziologice (transpiratie, palpitatii, tremor, senzatia de scurtare a respiratiei, de strangulare, greata, senzatia de diaree sau disconfort abdominal, de ameteala sau pierdere a echilibrului, derealizare sau depersonalizare, frica de a nu-si pierde controlul sau de a nu innebuni, frisoane, amorteala, valuri de caldura..). Apare brusc, pe neasteptate, si dureaza de la 5 la 30 minute, de obicei cam 10 minute.
Se pune diagnosticul de tulburare de atac de panica doar daca au fost cel putin doua atacuri (intrunind CEL PUTIN 4 din aceste criterii FIZIOLOGICE + senzatia aparuta brusc de frica/groaza/anxietate), iar persoana se teme de noi atacuri si isi schimba comportamentul (de ex., evita sa calatoreasca la distante mari pt ca atunci a experientiat primul atac).
Uneori - ceea ce pare a fi cazul - se asociaza cu agorafobie (fobia de locuri deschise, poduri, tunele, calatoria cu autobuzul, trenul, masina sau situatii de unde iesirea poate fi dificila sau este greu sa se obtina ajutor).
Pacientul trebuie sa fie examinat medical inainte de a merge la psiholog pt a se exclude tulburarile fiziologice care sunt insotite de simptome similare atacului de panica (de exemplu: tahicardie, boala cardio-vasculara, stenoza mitrala, hipertensiune, atac de cord, atac cerebral, embolie pulmonara, edem pulmonar, astm, bronsita, hipoglicemie, sindrom premenstrual, sarcina, tumori carcinoide, epilepsie temporala, otita medie, anemie, intreruperea administrarii antidepresivelor, sedativelor, alcoolului, substantelor stimulante, cafeinism...).
Ar fi indicat sa-si faca analizele recomandate de medicul de familie.
Atacul de panica este mai putin dependent de context ca alte tulburari de anxietate - poate aparea si in somn, cele mai frecvente fiind la 1 noaptea- si de aceea pacientului ii este foarte dificil sa-si explice simptomele. Incearca initial sa si rezolve cum poate: daca a asociat atacul cu activitatea fizica, renunta la sport; daca l-a asociat cu anumite mijloace de tranport, evita sa le mai foloseasca. Uneori ajunge sa nu mai iasa din casa si recurge la alcool: se intampla des ca primul diagnostic pus sa fie cel de abuz de alcool, urmand ca apoi sa se descopere ca panica a fost cauza.
Panica are diverse explicatii, in functie de teoriile care stau la baza psihoterapiilor.
Terapia cognitiv-comportamentala este foarte eficienta in reducerea sau chiar eliminarea atacurilor de panica.
Explicatia atacului este considerata urmatoarea: se incepe cu o activare fiziologica normala (ameteli, respiratie precipitata, palpitatii, datorate functionarii normale a organismului, care are propriile lui "oscilatii", datorate stresului cotidian sau unor boli - cum ar fi cele mentionate mai sus -), iar persoana incepe sa-si interpreteze exagerat simptomele si sa faca - in mod constient sau inconstient - anumite evaluari de genul "Ceva nu e in regula cu mine", "Voi innebuni", "Imi pierd controlul". Aceste interpretari duc la hipervigilenta (concentrare excesiva pe senzatiile interne), iar hipervigilenta duce la senzatii fizice si ingrijorare sporita. Se ajunge la "alarma falsa": "Voi avea un atac de panica! Voi muri!" si abia apoi se traieste atacul, resimtit ca fiind ceva oribil, de nesuportat, groaza in fata unei morti iminente...
Apare anxietatea anticipatorie, care duce la evitarea situatiilor care incomodeaza/ in care a fost experientiat sau se anticipeaza ca va creste riscul de a avea atacul. Evitarea duce la linistire, pe moment si, astfel, ea devine o recompensa care faciliteaza mentinerea tulburarii. Prin evitare se rateaza ocaziile de a invata din experienta ca atacul poate sa apara sau poate sa nu apara, iar cand apare il putem tolera (desi cu greu): dureaza cateva minute, are un varf si apoi scade in intensitate. "
Consider - in urma informatiilor transmise de Mihaela si a lipsei simptomelor fizice - ca este prezenta o anxietate/teama, poate si sensibilitate la zgomot, iar cauzele ar trebui investigate in profunzime.
Sper ca a reiesit destul de clar ca nu am pretentia de a pune un diagnostic clinic care sa poata inlocui un diagnostic pus de un psiholog in cabinet, ci doar de a oferi un raspuns intrebarilor ei, raspuns constrans de caracteristicile mediului on-line.
Daca aveti in continuare nelamuriri, imi puteti scrie si mesaj privat.
O zi buna tuturor!
Psiholog Ana Badita
@myre22007trc
Dvs. cu siguranta stiti cate ceva despre atacul de panica, insa probabil aveati gripa atunci cand ati postat comentariul :)
Am sa reiau ceea ce am scris mai sus: numai psihologul personal al Mihaelei poate sa puna un diagnostic; noi, psihologii de pe Forum, doar oferim sugestii, dupa indiciile/informatiile pe care le primim de la cei interesati. Acesta este un dezavantaj al Forumului, pe langa numeroasele avantaje pe care le are: nu ne ofera posibilitatea de a evalua complet un om (in masura in care un om poate fi evaluat astfel) si, mai ales, nu putem sa ii observam comportamentul, reactiile non-verbale. O informatie transmisa in scris, printr-un mesaj, nu are aceeasi relevanta cu una completata de relatarea simptomelor intr-un cabinet, fata in fata. Eu sunt constienta de aceste dezavantaje si de aceea AM PRECIZAT ca tot psihologul ei pune diagnosticul.
In ce priveste simptomele atacului de panica, IN SENS CLINIC, adica intrunind toate criteriile specificate in SCID I (acel interviu despre care cu siguranta stiti), va invit sa cititi mai jos (am explicat intr-o alta postare).
" ATACUL DE PANICA
- se caracterizeaza prin frica si disconfort intens SI o serie de simptome fiziologice (transpiratie, palpitatii, tremor, senzatia de scurtare a respiratiei, de strangulare, greata, senzatia de diaree sau disconfort abdominal, de ameteala sau pierdere a echilibrului, derealizare sau depersonalizare, frica de a nu-si pierde controlul sau de a nu innebuni, frisoane, amorteala, valuri de caldura..). Apare brusc, pe neasteptate, si dureaza de la 5 la 30 minute, de obicei cam 10 minute.
Se pune diagnosticul de tulburare de atac de panica doar daca au fost cel putin doua atacuri (intrunind CEL PUTIN 4 din aceste criterii FIZIOLOGICE + senzatia aparuta brusc de frica/groaza/anxietate), iar persoana se teme de noi atacuri si isi schimba comportamentul (de ex., evita sa calatoreasca la distante mari pt ca atunci a experientiat primul atac).
Uneori - ceea ce pare a fi cazul - se asociaza cu agorafobie (fobia de locuri deschise, poduri, tunele, calatoria cu autobuzul, trenul, masina sau situatii de unde iesirea poate fi dificila sau este greu sa se obtina ajutor).
Pacientul trebuie sa fie examinat medical inainte de a merge la psiholog pt a se exclude tulburarile fiziologice care sunt insotite de simptome similare atacului de panica (de exemplu: tahicardie, boala cardio-vasculara, stenoza mitrala, hipertensiune, atac de cord, atac cerebral, embolie pulmonara, edem pulmonar, astm, bronsita, hipoglicemie, sindrom premenstrual, sarcina, tumori carcinoide, epilepsie temporala, otita medie, anemie, intreruperea administrarii antidepresivelor, sedativelor, alcoolului, substantelor stimulante, cafeinism...).
Ar fi indicat sa-si faca analizele recomandate de medicul de familie.
Atacul de panica este mai putin dependent de context ca alte tulburari de anxietate - poate aparea si in somn, cele mai frecvente fiind la 1 noaptea- si de aceea pacientului ii este foarte dificil sa-si explice simptomele. Incearca initial sa si rezolve cum poate: daca a asociat atacul cu activitatea fizica, renunta la sport; daca l-a asociat cu anumite mijloace de tranport, evita sa le mai foloseasca. Uneori ajunge sa nu mai iasa din casa si recurge la alcool: se intampla des ca primul diagnostic pus sa fie cel de abuz de alcool, urmand ca apoi sa se descopere ca panica a fost cauza.
Panica are diverse explicatii, in functie de teoriile care stau la baza psihoterapiilor.
Terapia cognitiv-comportamentala este foarte eficienta in reducerea sau chiar eliminarea atacurilor de panica.
Explicatia atacului este considerata urmatoarea: se incepe cu o activare fiziologica normala (ameteli, respiratie precipitata, palpitatii, datorate functionarii normale a organismului, care are propriile lui "oscilatii", datorate stresului cotidian sau unor boli - cum ar fi cele mentionate mai sus -), iar persoana incepe sa-si interpreteze exagerat simptomele si sa faca - in mod constient sau inconstient - anumite evaluari de genul "Ceva nu e in regula cu mine", "Voi innebuni", "Imi pierd controlul". Aceste interpretari duc la hipervigilenta (concentrare excesiva pe senzatiile interne), iar hipervigilenta duce la senzatii fizice si ingrijorare sporita. Se ajunge la "alarma falsa": "Voi avea un atac de panica! Voi muri!" si abia apoi se traieste atacul, resimtit ca fiind ceva oribil, de nesuportat, groaza in fata unei morti iminente...
Apare anxietatea anticipatorie, care duce la evitarea situatiilor care incomodeaza/ in care a fost experientiat sau se anticipeaza ca va creste riscul de a avea atacul. Evitarea duce la linistire, pe moment si, astfel, ea devine o recompensa care faciliteaza mentinerea tulburarii. Prin evitare se rateaza ocaziile de a invata din experienta ca atacul poate sa apara sau poate sa nu apara, iar cand apare il putem tolera (desi cu greu): dureaza cateva minute, are un varf si apoi scade in intensitate. "
Consider - in urma informatiilor transmise de Mihaela si a lipsei simptomelor fizice - ca este prezenta o anxietate/teama, poate si sensibilitate la zgomot, iar cauzele ar trebui investigate in profunzime.
Sper ca a reiesit destul de clar ca nu am pretentia de a pune un diagnostic clinic care sa poata inlocui un diagnostic pus de un psiholog in cabinet, ci doar de a oferi un raspuns intrebarilor ei, raspuns constrans de caracteristicile mediului on-line.
Daca aveti in continuare nelamuriri, imi puteti scrie si mesaj privat.
O zi buna tuturor!
Psiholog Ana Badita
Buna ziua, dna psiholog, desi CV-ul dvs este impresionant si va felicit, ma indoiesc sincer de competenta dvs, mdin cauza ca adordati ironic pesoanele din jur, ceea ce un psiholog nu ar trebui sa faca, mai ales in cadru organizat! :) Mai departe, tocmai mentionam ca poate fi vorba despre anxietate, nivel f ridicat de stres sau/si agorafobie, ia cautati in DSM si vedeti ce va da! :)) Toti stim sa cautam ceva prin carti! V-as sugera sa nu mai excludeti ceva, mai bine o intrebati detalii daca doriti s-o ajutati de doamnsioara! O zi minunata va doresc! Si fara gripa, nu? :))) Ps. Una e sa stii ceva despre atacul de panica si anxietatea, alta e sa le traiesti, sa le lsimti pe pielea ta si alta e sa vorbim din carti!!!! Atentie mare! Degeaba aveti n pregatiri daca nu cunoasteti sentimentul!
Sensibilitatea la zgomote, nervozitatea pot fi semne ale depresiei.
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 9anxietatea...boala sufletului sau a creierului
- 12anxietate
- 5Diaree cronica de 4 luni, pe baza stresului si a anxietatii
- 12650Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT
- 2Anxietate, neliniste-cauze?
- 28Senzatie de sufocare! Amorteli si ameteala
- 10Durere in suflet
- 1operatie pe cord=anxietate?
- 38Cum pot ajuta o persoana aflata in depresie
- 56Anxietatea generalizata sau depresia isi are aceste simptome?
- 2Ce medicament anxiolitic e mai bun?
- 19Ce cred psihiatrii si psihologii despre masturbare?Ajutor va rog.
- 3Anxietatea si atacurile de panică revin
- 6Frica de lesin
- 5Duloxetina - ce sa fac?
- 5Anxietate si depersonalizare
- 11Cel mai eficient tratament pt anxietate
- 2Anxietate
- 4O părere - parapareză spastică și anxietate și atacuri de panică
Mai multe informații despre: Anxietatea
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: