Nu vreau sa-mi pierd sotul

Domnu Petre, va spun din propria experienta proprie ca și ei am pățit la fel ca dvs: am fost părăsit de soție după o căsnicie ( și cu bune și cu rele după 20 de ani de căsnicie). Avem doi copii împreună: cel Mare are acum 20 de ani, iar celalalt are 14 ani. Îmi iubeam și îmi iubesc fosta soție și copii mai mult decât pe mine însumi. Menționez ca sunt de etnie roma. Majoritatea romilor iubesc pasional. Eu, unul sunt o fire afectuoasa: nu doar cu fosta soție și cu proprii mei copii ci cu mai toți din familia mea ( mama, sora, nepoți și nepoate, veri și verișoare, mătuși și unchi, dar și cu prietenii mei)... Nu exceleze eu la limba romana, dar sunt destul de educat - încât știu ce înseamnă adulterul - iar ceea ce este revoltător ( precum doamna Ionyssa), care spunea " ca soțul d-nei tiny a împins-o la adulter ", este de-a dreptul revoltător. Ceea ce este revoltător, este ca majoritatea oamenilor cred și invoca ca argument ca adulterul este o consecință. Însa, specialiștii știu ca adulterul se poate evita prin comunicare. În limbajul specialiștilor: adulterul este consecință dintre nevoile fizice și emoționale. Dar, am un contraargument care dovedește contrariul ; infidelitatea poate exista și exista pana și în cuplurile fără probleme. Poate îmi da doamna Yonyssa vreo explicație la acest contra argument: de ce adulterul exista și în cuplurile fără probleme?!