Poate ma ajutați sa îmi dau seama ce problema am...

Bună ziua. De mai bine de 2 ani ma confrunt cu o frica...puțin mai ciudata. De 3 luni de zile, de când am aflat ca faretele meu are cancer în stadiul 4, frica mea s-a accentuat și mai tare.
E vorba despre o satre de panica atunci când ma gândesc ca unul din copii mei ar putea fi răpit, ucis, sa aibă un accident... frica de suferința prin care el și eu am putea trece.
Când pleca afara, mereu stau cu gândul dacă cineva il răpește și la toate ce i se pot întâmpla după.
Azi, l-am trimis sa cumpere o sticla de apa...aven magazin la 3 minute de bloc. El mereu e super rapid, insa azi a întârziat ( a stat la povesti cu un prieten) nu știu dacă au trecut 5 min peste timpul în care el venea... asa ca am întrat într-o stare de panica oribila. M-am îmbrăcat și ma uitam dispeeta pe geam, inima îmi bătea super repede și parca nu îmi ajungea aerul. :(
Nu îmi place starea prin care trec, e oribil.
Oare mai sunt mămici care trec prin asta?
E normal? Pt ca eu ma simt ciudata.
Ce credeți ca e și cun pot gestiona situațiile de genul ?!
Mai nou, după vestea primita de faretele meu, am început sa uit...uit lucruri mărunte și parca mi-a pierit cheful de a rade. :(