Probleme in cuplu

Povestea mea este putin mai complicată, dar cert este ca am trecut prin multe greutăți iar acuma am ajuns într-un punct în care nu credeam ca o sa ajung.
Sunt cu iubitul meu de 6ani, 3 ani oficiali pentru ca in primi 3 nu a stiut nimeni de relația noastră si am fost practic impreuna pe ascuns.Eu eram intr-o alta relație ce nu mai mergea demult si in care isi făcuse loc violență verbală, fizică, certuri non stop si multe altele.Cand insfarsit am reusit sa fim impreuna au apărut problemele financiare și faptul că nu avem unde locui, iar până acum un an am locuit impreuna maxim câte o săptămână.Problemele cu bani s-au înrăutățit, stresul si-a spus cuvantul iar treptat am inceput sa conștientizeze că planurile noastre nu coincid.El isi dorea altceva iar eu altceva.El doar sa stea la tara langa ai lui, iar eu la oras pe cont propriu.El vroia masina scumpa, sa investească în imaginea lui iar eu vroiam o familie linistită si o stabilitate etc.Ne-am acceptat asa si am tot tras impreuna, dar acum am ajuns la capătul răbdării.
Locuiesc la ai lui la tara, fara intimitate, izolată de lumea unde nu ma simt deloc bine iar tot ce facem e să ne certam.Ori pe subiectul asta, ori pe lipsa banilor dar cel mai tare ma deranjează faptul că mai mereu se comporta cu mine de parca eu sunt de vina pentru orce nu ne merge.Daca il rog sa imi dea o pastilă tipa ca nu il las in pace, ce ce imi mai trebuie de parca eu as fi vrut sa ma îmbolnăvesc, daca il rog sa ma ajute la o treaba in casa din nou tipa, ca el vrea sa stea, sa se relaxeze, daca imi spun parerea mea si e contra lui se enervează ca eu mereu vreau sa ma cert cu el.
Si eu am partea mea de vina ca de multe ori imi sare tânără repede si arunc cuvinte, dar deja nu mai suport situația.Problemele din trecut și cele din familia mea m-au ajuns, plus faptul că nici acum in al 11 ceas nu sunt unde as vrea sa fiu făcând ce as vrea sa fac.De fiecare dată când ne certam imi amintesc de faptul că ar fi putut să facă anumite chestii pentru mine si nu le-a făcut si ma enervez mai tare.Iar faptul că mă ignora cand vreau sa purtam o discuție sau chiar ma ia in ras ma scoate mai tare din sărite.Am pur si simplu senzatia ca simt din adâncul sufletului sa ii spun cele mai urâte lucuri posibile si sa vad ca il doare.
Tin la el, simt ca il iubesc dar in acelaș timp as vrea să îl văd rănit ca sa isi dea seama de gravitatea problemei si ca se joacă prosteste cu sentimentele mele si cu nervi mei.
Nu stiu ce inseamna toate astea si ce ar trebui să fac.E greu sa ma gandesc la o despărțire având în vedere că ceva simt pentru el si avand in vedere că mi-ar fi foarte greu sa o iau din nou de la capăt după toate prin cate am trecut.Am deja 25 de ani (el 30)si imi doresc o familie, o casa, o stabilitate nu mai am răbdarea necesară sa o iau de la capăt având în vedere că 14 ani din viata am fost tot intr-o relatie.
Ma puteti ajuta cu un sfat?

Daca va place viata cu el, continuati. Parerea mea e ca va rapeste timp pretios si ca ar trebui sa va reorientati.