probleme psihice

Buna ziua. Nu sunt deloc multumita de viata mea si am ajuns in punctul in care nu mai stiu ce sa fac decat sa caut ajutorul unui specialist. Am incercat sa ma "repar" singura, mai mult in ultima vreme, pentru ca foarte mult timp am ignorat acest subiect. Din ce am citit in ultima vreme in articolele de pe Internet, am ajuns la concluzia ca am o tulburare de personalitate, sau o tulburare psihica. Acum sincera sa fiu sunt putin speriata pentru ca ma regasesc in simptomele a multiple boli...respectiv probleme de identitate, probleme de comunicare, probleme de adaptare, depresie, fobie socila, lipsa de incredere in mine, atacuri de panica, nevroza, insomnie etc. Sunt foarte nefericita si nu mai reusesc sa fac fata...de multe ori ma gandesc ca sunt un caz unic si nu inteleg de ce mi se intampla asta. Mult timp am pus problema gresit, cred...ce m-a deranjat cel mai tare a fost lipsa prietenilor. Cred ca ar trebui sa scriu un roman intreg ca sa descriu toate motivele si starile prin care am trecut pana acum. Pot sa spun ca de mic copil nu prea am avut contact cu ceilalti copii, apoi in scoala m-a preocupat mai mult invatatul, am invatat chiar bine, pentru ca asta si-au dorit parintii. Am fost mereu o persoana serioasa, inca de mica, cred ca e o chestie din familie, pentru ca la mine in familie nu se prea glumeste.
Imi cer scuze pentru incoerenta, e o ora tarzie si incerc sa cuprind cat mai bine ceea ce vreau sa spun.
Doar in ultima an am "atacat" problema in fata, cum se spune, adica mi-am dat seama ca trebuie sa ma schimb eu ca sa pot sa supravietuiesc. Am inceput sa discut cu cativa priteni ( putini, cat am) despre lucrul asta, am inceput sa citesc ceva carti de psihologie, manuale de self-help. Marturisesc totusi ca am facut insuficient, cred eu. Cei 2-3 prieteni cu care am vorbit mi-au zis ca nu am nevoie de psihoterapie, dar cred ca asta e din cauza ca ei nu stiu tot, nu am cunosc cu adevarat..
In fine, ceea ce a "umplut paharul" anul asta, au fost doua relatii esuate, singuratatea extrema, responsabilitati crescute (servici etc.). Simt ca am nevoie de o evaluare din exterior, si sa pot spune cuiva toate starile mele, pentru ca marturisesc ca prietenilor mi-e rusine sa le spun tot, iar parintii nu cred ca inteleg pentru ca au si ei probleme de a discerne corect realitatea. (nici ei nu au relatii stranse cu alte persoane, prieteni de familie etc.)
V-as ruga in primul rand sa-mi dati un prim sfat/indrumare, si sa-mi recomandati un medic psihoterapeut in Iasi. De asemenea, as dori sa stiu, informativ, cat se plateste o sedinta. Marturisesc ca de vreo saptamana am o stare de ameteala continua, si banuiesc ca este de natura psihica. Am si o usoara anemie, dar asta nu explica ameteala continua. M-am gandit si sa-mi fac un RMN, pentru ca am destul de des dureri de cap, dar e destul de scump si oricum eu banui ca problema mea e de natura psihica.
Imi cer scuze pentru cantitatea mare de informatii(oricum insuficienta, cred eu). Va rog mult sa-mi dati un raspuns cat mai repede. Multumesc.

Draga Simone, poate nu e bine sa intervin, dar pana primesti ajutor de specialitate da-mi voie sa iti spun niste ganduri prietenesti.
Te cred ca ai ceva probleme, nu pot sti exact ce este in sufletul tau, dar incearca sa nu intri in panica si sa nu disperi. cred ca esti putin obosita nervos din cauza serviciului etc. Incearca sa te odihnesti, sa te alimentezi sanatos, cu miere, b-uri, incearca sa dormi cat poti. Scumpa mea, daca citesti despre mai multe probleme imposibil sa nu te sugestionezi si sa ti se para mai mult decat ai de fapt. eu nu contest ca te simti rau.
Inca cu ceva te mai retin: eu sunt patita cu tulburarile psihice, sunt chiar pensionata la 30 de ani cu diagnosticul schizofrenie si nici eu nu prea am prieteni si viata sociala, dar uite ca ma bucur si eu de lumina soarelui. La 16 ani am intrat si eu in panica rau de tot, aveam o depresie si o astenie care m-au determinat sa intrerup scoala, dupa doi ani am reluat liceul(si eu invatam mult) Ce e important, inca o data este sa te menajezi si sa nu intri in panica. Sa-ti dea Dumnezeu sanatate si sa gasesti un specialist bun.

In Iasi nu stiu pe nimeni desi poate ca exista. Costul unei sedinte este diferit de la un terapeut la altul. Nu m-as hazarda sa pronunt vreo cifra. Promit sa ma interesez in continuare de terapeuti in Iasi.

cunosc eu unul dar fce psihoterapie in particular in spital e asaltat de pacienti. iti dau nr lui de la spital 0232430920 si ceri interior 127.sanatate

Buna, am 26 de ani si ma confunt si eu cu tulburari psihice sau nevroza, nu stiu exact, dar am perioade de depresie, din care imi revin foarte greu.
De 2 sapt dureaza depresia asta, 2 zile m-am simtit mai bine.
Sunt apatica, agresiva verbal cu cei apropiati pentru ca nu-mi prea convine nimic, la servici astept sa-mi treaca programul fara sa stiu concret ce o sa fac dupa. Singura alinare e cand stau cu prietenul meu care incearca sa ma ajute, dar a 2 zi o iau de la capat. E ca si o durere care parca ma face sa nu mai functionez normal si sa nu mai port conversatii placute ci doar din nevoie cu cei din jurul meu. Parca m-as invarti intr-un cerc. Sunt din Cluj. Va multumesc.

Cineva mai sus spunea ce ar fi mai bine sa nu se citeasca despre atatea cazuri medicale pentru ca iti induce ideea ca ai avea ceva mult mai rau decat ai, dar eu cred contrariul, regasind-mi siptomele pe la altii imi realizez poate starea de anxietate in legatura cu sanatatea (asa am inteles ca s-ar numi corect (ipohondria).si incetez sa cred ca sunt unicul si disperatul caz de pe lumea asta. Eu ma aflu in Germania de 2 ani, am 47 ani, am familie aici compusa din fiul meu de 23 de ani si sotul meu neamt care saracul greu poate sa inteleaga depresia ce invaluie ereditar si genetic neamul romanesc in structura lui. In plus am aflat de la sor-mea de 2 luni ca mama a intrat in metastaza la care s-a adaugat renuntatul brusc la fumat de la 1 august. Mi s-a declansat cred o depresie mai vechisoara, de fapt intotdeauna recidivele ei s-au datorat nu divortului meu, nu faptului ca ramasesem fara serviciu, ci starii de sanatate deteriorate sau decesului cuiva din familie. A inceput in 2002 cand a murit bunica mea, s-a repetat in 2006 cand a murit tata de cancer, practic si-a dat duhul in bratele mele, acum e vb de iminenta despartire de mama mea care m-a trantit din nou psihic. Am inceput aici prin medicul de famile o serie de analize, pentru ca manifestarile somatice nu au intarziat sa acompanieze faza asta de depresie, pana in prezent am analize bune, le continuu, e posibila o intervenite ginecologica de fistula postoperatorie (am histerectomie totala si ovarectomie biletarela de la 36 de ani - in 2 etape in2000 si 2004)asta o voi afla chiar maine cand sunt programata la un control de specialitate, dar am hotarat sa ma tin tare, sa lupt cu depresia corp la corp daca e nevoie. Am gasit un mare sprijin si alinare in conectarea prin satelit la postul de televiziune alfaomega romanesc pe care vi-l recomand la toti din toata inima, Dumnezeu sa va ajute si sa va calauzeasca in tot ce faceti.

CITEZ:
-
care saracul greu poate sa inteleaga depresia ce invaluie ereditar si genetic neamul romanesc in structura lui.
-
Regret, dar traiti in iluzie !

-
postul de televiziune alfaomega romanesc pe care vi-l recomand la toti din toata inima,
-
Stimata doamna, va recomand si topicul despre statuia lui DabijaVoda (Serendipity NOW !!!), este in profilul meu.
Trebuie sa plec, inchide la Politie !!!

Scuze dar nimic din ce imi puteti dvs recomanda nu are vreo valoare atunci cand ironizati si/sau respingeti o terapie (media) prin credinta, eu o experimentez din plin si imi da rezultate fizice si psihice spre deosebire de painea dvs fara gluten! Iertati-ma, dar modul dvs sarcastic de interventie virtuala ma determina sa va ironizez la randu-mi, lucru pe care nu l-as fi dorit, va urez pace in suflet.