Psihoterapeu/Psiholog sau Psihiatru
Ca sa ajung la intrebarea din titlu, trebuie sa va spun cateva despre boala mea. Sufar de anxietate, atacuri de panica de prin 2004 cred ( nu am fost diagnosticat timp de 6-7 ani, am fost internat in toate sectiile de la neuro la cardio, orl, gastro, interne, 2 operatii de diviatie de sept ) iar diagnosticat am fost in 2012. Din 2008 pana in 2012 am avut ameteli si absolut toate simtomele anxietatii ( una nu am ratat ) , faceam regulat atacuri de panica, la cateva saptamani, in fine, de 4 ani iau cipralex cateva luni, apoi nu mai iau, iar imi vine rau si tot asa, ( 3 luni iau cate 1/2 pastila sau 1/4 apoi intrerup ) . Pe langa faptul ca am scapat in proportie de 99% de starile fizice, nu am avut stari suparatoare de natura psihica ( fara stari depresive, insomnii, ganduri aiurea sau chestii de genul acesta ). Singura problema majora cu, care ma confrunt de cand ma stiu si este extrem de suparatoare ( nu imi pericliteaza viata ), chiar a devenit obsesiva pot spune, sunt negativist, ca sa va faceti o parere, cand a fost gripa porcina si pe toate posturile tv erau tot felul de informari, eu am avut toate simtomele :)))), de la febra 37.5, 6 la probleme de respiratie, dureri de cap s.a.m.d. Era cat pe aci sa fiu bagat in carantina :)), nu e de ras, este ca-n filmele cu prosti sa zic asa. Psihiatrul, o doamna extrem de ok, mi-a spus ca eu imi fac raul singur, n-a intalnit pe cineva mai incapatanat si obsedat de boli ca mine ( nu exagerez, dar am citit sute de lucrari despre bolile psihice, de la TOC, schizo, depresii, atacuri de panica, tulburari bipolare, Sindromul Munchausen, anxietate s.a.m.d, atat in limba romana cat si in engleza ).
Intrebarea este, un capos iremediabil poate fi ajutat de psiholog ? :) de atacuri de panica si anxietatea generalizata, am scapat singur, fara psihoterapie ( doar cu medicamente, dar nici alea nu le luam cum trebuia intrucat credeam eu ca ce e mult nu e bine ), spun asta intrucat am acceptat boala, nu stiu nici eu cum, dar de cand am inceput sa fiu pozitiv, strict in ceea ce priveste anxietatea, mi-am revenit.Nu pot sa ma exprim in cuvinte ce simteam cand imi era rau dar pot spune ca eram un zombi. In momentul de fata daca mi se intampla ceva cu, copilu` ( sa fie racit), caut tot internetul pana ma gasesc dracii si nu raman in cap decat cu cele mai grave afectiuni, chiar daca el are un banal rosu-n gat, asta sa va faceti o idee despre gandirea mea. In rest sunt ok, n-am treaba, sunt o persoana nu amuzanta, foarte amuzanta, plina de viata, teoretic normal.
Am deschis acest topic pentru a afla daca mai sunt si altii ca mine si au rezolvat problema , dar spre deosebire de Sindromul Munchausen, eu nu vroiam sa atrag atentia ca sunt bolnav, nu prea spuneam la nimeni :)
PS: Pot spune ca sunt un caz fericit si sunt ferm convins ca nu medicamentele m-au vindecat, cred ca rolul major l-a jucat gandirea pozitiva. Deci, cei care sunteti la inceput cu aceasta boala, pot spune ca eu sunt un caz rezolvat in proportie de 99%, nu spun 100% intrucat sunt negativist si nu vreau sa ating perfectiunea :)
Intrebarea este, un capos iremediabil poate fi ajutat de psiholog ? :) de atacuri de panica si anxietatea generalizata, am scapat singur, fara psihoterapie ( doar cu medicamente, dar nici alea nu le luam cum trebuia intrucat credeam eu ca ce e mult nu e bine ), spun asta intrucat am acceptat boala, nu stiu nici eu cum, dar de cand am inceput sa fiu pozitiv, strict in ceea ce priveste anxietatea, mi-am revenit.Nu pot sa ma exprim in cuvinte ce simteam cand imi era rau dar pot spune ca eram un zombi. In momentul de fata daca mi se intampla ceva cu, copilu` ( sa fie racit), caut tot internetul pana ma gasesc dracii si nu raman in cap decat cu cele mai grave afectiuni, chiar daca el are un banal rosu-n gat, asta sa va faceti o idee despre gandirea mea. In rest sunt ok, n-am treaba, sunt o persoana nu amuzanta, foarte amuzanta, plina de viata, teoretic normal.
Am deschis acest topic pentru a afla daca mai sunt si altii ca mine si au rezolvat problema , dar spre deosebire de Sindromul Munchausen, eu nu vroiam sa atrag atentia ca sunt bolnav, nu prea spuneam la nimeni :)
PS: Pot spune ca sunt un caz fericit si sunt ferm convins ca nu medicamentele m-au vindecat, cred ca rolul major l-a jucat gandirea pozitiva. Deci, cei care sunteti la inceput cu aceasta boala, pot spune ca eu sunt un caz rezolvat in proportie de 99%, nu spun 100% intrucat sunt negativist si nu vreau sa ating perfectiunea :)
14 comentarii
Ati citit prea multe carti si ati inceput sa amestecati lucrurile. Ba aveti anxietate, ba v-ati vindecat, ba ati luat tratament ba nu etc, etc. Faptul ca cititi "sute de lucrari" despre diferite tulburari arata o teama majora care va conduce, si care ii influenteaza si pe cei din jurul Dumneavoastra: cum credeti ca se va dezvolta copilul cu un astfel de tata care "dispera" la un simplu rosu-n gat? "Obsesiile" Dumneavoastra au la baza aceasta teama imensa.
Pe de alta parte pare ca, intr-un fel, va place ca sunteti "altfel" decat restul lumii...
Incapatanarea Dumneavoastra pare mai degraba un fel de "le stiu eu pe toate", ce nevoie mai am de X, Y sau Z. Si, din aceasta perspectiva, daca Dumneavoastra nu credeti in ce poate face altul pentru Dumneavoastra nu va exista niciun "psi", oricat de bun, care sa va ajute.
Schimband perspectiva: mintea dumnevoastra dovedeste o putere fantastica de a face anumite lucruri, cu o determinare extraordinara; totul este sa canalizati aceasta forta intr-o alta directie...
Pe de alta parte pare ca, intr-un fel, va place ca sunteti "altfel" decat restul lumii...
Incapatanarea Dumneavoastra pare mai degraba un fel de "le stiu eu pe toate", ce nevoie mai am de X, Y sau Z. Si, din aceasta perspectiva, daca Dumneavoastra nu credeti in ce poate face altul pentru Dumneavoastra nu va exista niciun "psi", oricat de bun, care sa va ajute.
Schimband perspectiva: mintea dumnevoastra dovedeste o putere fantastica de a face anumite lucruri, cu o determinare extraordinara; totul este sa canalizati aceasta forta intr-o alta directie...
Si psihiatru si psiholog.
Daca erati vindecat nu mai scriati pe Forum.
Daca erati vindecat nu mai scriati pe Forum.
Clara_p
Singurul motiv pentru care am intrat pe acest forum si mi-am impartasit parerile si experienta prin care am trecut, este simplu fapt ca am cautat acum ceva timp anumite informatii despre o boala si experientele prin care au trecut semenii nostri ( am soacra bolnava de cancer si niciun medic nu-i spune nimic, care ar fi sansele de recidiva/a fost sau nu un succes tratamentul cu citastatice si radio terapie s.a.m.d ) iar pe toate forumurile am gasit doar introducerea bolnavilor, fara ca respectivii sa revina cu update-uri dupa o anumita perioada. Initial m-am gandit ca bolnavii au murit dar sunt sigur ca majoritatea traiesc si intra pe forum doar ca sa puna intrebari si sa afle ce ii intereseaza fara a se gandi ca poate informatiile lor le sunt de ajutor si altor persoane. Aici ma refer strict la evolutia bolii, diagnosticare, simtome din timpul si dupa tratament, doar probleme personale legate de respectiva afectiune. Practic majoritatea "posturilor" despre aceste afectiuni nu au decat introducere, lipsind cuprinsul si incheierea.
Acum sa revin si la afirmatia dumneavoastra ( clara_p ), intentia mea este de a incerca sa "ajut" suferinzii de anxietate si atacuri de panica ca "dracul nu este asa de negru" si se poate traii normal si exista sanse de vindecare, dar se pare ca totul a fost inteles sub alta forma, ca de exemplu "eu am postat doar pentru a iesi in evidenta si a ma da in spectacol", ceea ce este total gresit, intrucat prin postarile mele nu fac altceva decat sa pierd timp, nu am niciun beneficiu, numele meu real nu este afisat si nimeni nu stie cine sunt si implicit nu as rezolva nimic din punct de vedere al "imaginii". de aprox 5 ani de cand sunt pe acest am 12 subiecte deschise si aproximativ 50 de comenturi ( din care 60% sunt intr-un anumit post ). restul deduce fiecare
O zi buna !
Singurul motiv pentru care am intrat pe acest forum si mi-am impartasit parerile si experienta prin care am trecut, este simplu fapt ca am cautat acum ceva timp anumite informatii despre o boala si experientele prin care au trecut semenii nostri ( am soacra bolnava de cancer si niciun medic nu-i spune nimic, care ar fi sansele de recidiva/a fost sau nu un succes tratamentul cu citastatice si radio terapie s.a.m.d ) iar pe toate forumurile am gasit doar introducerea bolnavilor, fara ca respectivii sa revina cu update-uri dupa o anumita perioada. Initial m-am gandit ca bolnavii au murit dar sunt sigur ca majoritatea traiesc si intra pe forum doar ca sa puna intrebari si sa afle ce ii intereseaza fara a se gandi ca poate informatiile lor le sunt de ajutor si altor persoane. Aici ma refer strict la evolutia bolii, diagnosticare, simtome din timpul si dupa tratament, doar probleme personale legate de respectiva afectiune. Practic majoritatea "posturilor" despre aceste afectiuni nu au decat introducere, lipsind cuprinsul si incheierea.
Acum sa revin si la afirmatia dumneavoastra ( clara_p ), intentia mea este de a incerca sa "ajut" suferinzii de anxietate si atacuri de panica ca "dracul nu este asa de negru" si se poate traii normal si exista sanse de vindecare, dar se pare ca totul a fost inteles sub alta forma, ca de exemplu "eu am postat doar pentru a iesi in evidenta si a ma da in spectacol", ceea ce este total gresit, intrucat prin postarile mele nu fac altceva decat sa pierd timp, nu am niciun beneficiu, numele meu real nu este afisat si nimeni nu stie cine sunt si implicit nu as rezolva nimic din punct de vedere al "imaginii". de aprox 5 ani de cand sunt pe acest am 12 subiecte deschise si aproximativ 50 de comenturi ( din care 60% sunt intr-un anumit post ). restul deduce fiecare
O zi buna !
Pt dl. Psiholog Pescaru Valentin :
Sunt sigur ca sunteti unul pe un forum unde informatiile sunt gratuite si altul in cabinetul dumneavoastra unde renumeratia este singurul scop si sunt tot atat de sigur ca nu imi dadeati un astfel de raspuns daca va plateam consultatia. Sa continui tot cu expresia "sunt sigur ca " al meu copil nu are nicio legatura cu acest subiect, a fost introdus pentru a exemplifica o anumita traire a mea prin care sa ma fac mai inteles dar se pare ca a fost inteleasa si scoasa din context sub alta forma, alegandu-ma cu un raspuns incriminator care nu a fost solicitat.
PS : Daca unele persoana inca nu cunosc semnificatia :) sau :)) care apar in postarea initiala, le pot spune ca acesta este un zambet folosit pe chat-uri/forumuri.
Sunt sigur ca sunteti unul pe un forum unde informatiile sunt gratuite si altul in cabinetul dumneavoastra unde renumeratia este singurul scop si sunt tot atat de sigur ca nu imi dadeati un astfel de raspuns daca va plateam consultatia. Sa continui tot cu expresia "sunt sigur ca " al meu copil nu are nicio legatura cu acest subiect, a fost introdus pentru a exemplifica o anumita traire a mea prin care sa ma fac mai inteles dar se pare ca a fost inteleasa si scoasa din context sub alta forma, alegandu-ma cu un raspuns incriminator care nu a fost solicitat.
PS : Daca unele persoana inca nu cunosc semnificatia :) sau :)) care apar in postarea initiala, le pot spune ca acesta este un zambet folosit pe chat-uri/forumuri.
Si daca imi plateati consultatia va spuneam acelasi lucru: aveti niste lucruri de rezolvat, iar dovada cea mai buna sunt cele 5-6 contraziceri din textul Dumneavoastra :)...
Salut,
Sa nu intram in polemica ca nu are niciun rost si in plus as fi in dezavantaj :)
Sa nu intram in polemica ca nu are niciun rost si in plus as fi in dezavantaj :)
Boala dv vine si pleaca in episoade. Atentie sa nu ii provocati triggeri care sa o declanseze daca sunteti pe pista cea buna.
Povesti de durata despre ea sunt pe topicul Anxietate incurabila.
Faptul ca sunteti intr-un episod de remisie e foarte bine.
Faptul ca asa credeti dv ca sunteti vindecat poate ca va ajuta asa ca nu mai are rost sa mai discutam.
Dar, inca o data: atentie la triggerii care pot redeclansa un episod.
Asa au mai scris tineri pe forum ca s-au vindecat dar dupa cateva luni iar le-au aparut simptomele.
Din partea mea, bucurati-va de perioadele cu remisele si veniti peste cativa ani sa scrieti ca nu ati mai avut nici un simptom.
Povesti de durata despre ea sunt pe topicul Anxietate incurabila.
Faptul ca sunteti intr-un episod de remisie e foarte bine.
Faptul ca asa credeti dv ca sunteti vindecat poate ca va ajuta asa ca nu mai are rost sa mai discutam.
Dar, inca o data: atentie la triggerii care pot redeclansa un episod.
Asa au mai scris tineri pe forum ca s-au vindecat dar dupa cateva luni iar le-au aparut simptomele.
Din partea mea, bucurati-va de perioadele cu remisele si veniti peste cativa ani sa scrieti ca nu ati mai avut nici un simptom.
Sunt conștient de faptul că boala poate să revină si am mai fost afectat o mică perioada de timp (aprox 1 sap) după moartea bunicului meu dar sincer să fiu simptomele au fost slabe în comparație cu perioadele când nu eram diagnosticat ( pe o scara de la 1 la 10 să zic ca s au situat pe la 3 ). Acest trend ascendent durează de aproximativ 3ani jumătate, fără sa fie nevoie sa merg la medic sau să ajung pe la urgenta ori să consult Medici specialiști, cum făceam înainte. Nu mă îmbăt cu apa rece, vroiam doar să afle si alții care trec prin perioada dificile ca va răsări soarele si pe strada. Lor. Îți dai seama că am citit ca anxietatea este cam cronica si nu exista vindecare..,... dar momentan sunt optimist. Un prieten, suferind de aceleași probleme ca mine, nu i s au ameliorat simptomele nici după 5 ani de tratament, întrucât este foarte incapatanat, a luat o cu divinități, biserici, vrăjitori, deja a deraiat rău de tot, întrucât este foarte foarte căpos, ce i ai spune si ce i ai demonstra, este tot ca el :)
Prietenul tau ar trebui sa schimbe tratamentul cu unul care i se potriveste si sa o lase mai moderat cu bisericile. Ca altfel poate face episod psihotic cu delir mistic.
Da, un "capos" iremediabil poate fi ajutat de psiholog. In terapie " caposenia" se numeste "rezistenta". Important este sa gasiti psihologul cu care sa rezonati si in care sa aveti incredere.
Consider si eu Bogdy ca vindecarea e inca destul de departe de a fi realizata. O afirmi chiar tu cand spui : « iau cipralex cateva luni, apoi nu mai iau, iar imi vine rau si tot asa ». Atunci cand anxietatea revine imediat dupa intreruperea terapiei e semn ca dezechilibrul persista.
Solutia e insa doar la tine, doar tu esti cel ce poate trata acest « capos iremediabil »…psihoterapeutul e in sesiune doar ca sa te sprijine in acest demers. Si inca ceva…daca pornesti de la bun inceput cu credinta foarte ferma ca psihoterapia nu te va ajuta cu nimic, nu apela la sprijinul ei…mai bine arunci banii pe fereastra.
Pe de alta parte, ai putea intreba medicul psihiatru daca ai sau nu nevoie si de psihoterapie pe langa medicatie – eu unul as spune ca e un profesionist cel ce va afirma ca ar fi nevoie (dar e doar opinia mea, nu neaparat una corecta).
Dr Rares Ignat - psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata
Solutia e insa doar la tine, doar tu esti cel ce poate trata acest « capos iremediabil »…psihoterapeutul e in sesiune doar ca sa te sprijine in acest demers. Si inca ceva…daca pornesti de la bun inceput cu credinta foarte ferma ca psihoterapia nu te va ajuta cu nimic, nu apela la sprijinul ei…mai bine arunci banii pe fereastra.
Pe de alta parte, ai putea intreba medicul psihiatru daca ai sau nu nevoie si de psihoterapie pe langa medicatie – eu unul as spune ca e un profesionist cel ce va afirma ca ar fi nevoie (dar e doar opinia mea, nu neaparat una corecta).
Dr Rares Ignat - psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata
Chiar nu am vrut sa par un "toma necredinciosul", logic ca un psiholog te ajuta foarte mult, chiar as avea incredere in unul, acestia au pregatire, rabdare, tehnici, doar un tampit ar putea spune ca nu iti poate fi de folos. Poate m-am contrazis in acest topic intrucat urmaresc postarile si de pe telefon si imi este mult mai greu sa citesc totul, ideea era alta, cativa ani de zile pot spune ca eram un zombi, stari de rau aveam in fiecare secunda 24/24 7/7, iar spre deosebire de acele perioade acum sunt normal, foarte rar mai am cate-o tahicardie trecatoare.
Ani la rand am fost diagnosticat gresit, mi-au prescris de la betaserc pt ameteli, urmat de miofilin pt lipsa aerului, metroporol o perioada pt tahicardie iar o perioada un medicament foarte scump ( in jur de 500 lei dadeam pt 1 luna ) tot pentru tahicardie, am fost internat pe la toate sectiile, am facut 2 operatii de deviatie de sept, mi-au sugerat ca de la nas nu pot respira, cand colo era de la anxietate si atacuri de panica : . In principiu am si ceva frustrari in legatura cu increderea in oameni si competentele lor, iar pana sa ajung in 2012 la medicul care mi-a prescris cipralex(in bucuresti ) am mai trecut pe la 2 psihiatrii in provincie care unul mi-a dat xanax iar altu piracetam si inca ceva, care nu m-au ajutat absolut de loc. In fine, nu acuz intrucat aveam tot felul de simtome tampite iar respectivii medici le era cam greu de diagnosticat cauza.
PS: Sincer sa fiu pe langa increderea in medicul psihiatru si in cipralex, cel mai important rol in ameliorarea ( sa nu zic vindecare, intrucat aveti dreptate, nu sunt vindecat ) a jucat ACEASTA COMUNITATE, prin postarile userilor/medicilor/psihologilor si informatile legate despre aceste afectiuni
Ani la rand am fost diagnosticat gresit, mi-au prescris de la betaserc pt ameteli, urmat de miofilin pt lipsa aerului, metroporol o perioada pt tahicardie iar o perioada un medicament foarte scump ( in jur de 500 lei dadeam pt 1 luna ) tot pentru tahicardie, am fost internat pe la toate sectiile, am facut 2 operatii de deviatie de sept, mi-au sugerat ca de la nas nu pot respira, cand colo era de la anxietate si atacuri de panica : . In principiu am si ceva frustrari in legatura cu increderea in oameni si competentele lor, iar pana sa ajung in 2012 la medicul care mi-a prescris cipralex(in bucuresti ) am mai trecut pe la 2 psihiatrii in provincie care unul mi-a dat xanax iar altu piracetam si inca ceva, care nu m-au ajutat absolut de loc. In fine, nu acuz intrucat aveam tot felul de simtome tampite iar respectivii medici le era cam greu de diagnosticat cauza.
PS: Sincer sa fiu pe langa increderea in medicul psihiatru si in cipralex, cel mai important rol in ameliorarea ( sa nu zic vindecare, intrucat aveti dreptate, nu sunt vindecat ) a jucat ACEASTA COMUNITATE, prin postarile userilor/medicilor/psihologilor si informatile legate despre aceste afectiuni
Sincer, mi se pare formidabila ideea dumneavoastra de a impartasi experienta pentru ca si altii sa poata beneficia. Si eu, la fel, am descoperit acest forum cautand complet altceva si mi s-a parut superba micuta comunitate formata din specialisti si oameni care doresc sa ofere ajutor in general si am decis si eu sa ma implic. Va aplaud pentru ca va dati seama de puterea informatiei si chiar ati reusit sa o folositi si in avantajul dumneavoastra, incat suna din ceea ce ati povestit ca si cum, desi nu rezolvate, problemele sunt totusi ameliorate. Si asta doar cu ajutorul demersului personal si medicamentelor care, probabil deja stiti ca nu trateaza cauza ci doar simptomul.
Totusi, vreau sa subliniez mai clar cateva idei remarcate si de ceilalti, mai ales pentru ca acest lucru e adesea trecut cu vederea si, dupa cum ati remarcat si dvs, scopul forumului este sa informeze si sa ajute. Intr-o lume ideala, am avea acces cu totii la astfel de informatii si guvernul ar pune accent pe cresterea unor cetateni cu o mai buna igiena mintala. Din nefericire nu traim intr-o lume ideala :)
Topicul subiectului e psiholog/psihot. sau psihiatru si e foarte potrivit ales. Cazul povestit de dumneavoastra (doar in baza acestor informatii incat nu va cunosc, nu v-am evaluat, deci merg doar pe info prezentate) ilustreaza destul de bine diferenta dintre tratamentul de la psihoterapeut si cel de la psihiatru. Avem de-a face cu mai multe probleme aici din spectrul tulburarilor de anxietate. Ele au fost tratate predominant cu ajutorul medicatiei. Dupa cum spuneam, medicatia e doar o solutie temporara care trateaza doar simptomul, nu si cauza acestui tip de probleme. Fara sa intru in detalii. incat e vorba despre tablouri clinice complexe in fiecare situatie, merita sa incercam sa intelegem ca tulburarile de anxietate au cauze la nivel biochimic, la nivelul gandirii, cat si la nivelul comportamentului. IMPREUNA, aceste cauze duc la o tulburare. Ca atare nu e suficient sa tratam o perioada cauzele pe cale chimica, prin medicatie. E ca si cum te-ai astepta ca o masa cu 3 picioare sa nu se darame pentru ca ai lipit cu aracet unul din picioare. Este nevoie ca toate cauzele sa fie tratate pentru a obtine o ameliorare satisfacatoare si sa impiedice reaparitia problemei.
Ceea ce e important de inteles este urmatorul lucru...o imbunatatire nu e acelasi lucru cu o rezolvare. Din nefericire, am de-a face zilnic cu asta, incat lucrez predominant cu tulburari de depresie si anxietate si una din cele mai mari probleme nu este obtinerea imbunatatirilor ci motivarea clientului in terapie pana cand REZOLVA PROBLEMA. Aceasta deoarece majoritatea persoanelor pleaca prematur atunci cand vad imbunatatiri si lucrurile merg bine cateva luni, chiar si un an uneori si apoi cand apare un alt "trigger" (cum spunea si clara) nu inteleg ce i-a lovit sau de ce au avut o reactie asa puternica la un eveniment, stimul sau chiar si doar gand aparent inofensiv.
Este pacat de munca omului cand el insusi nu are rabdare sa o duca pana la capat, ca sa nu mai spun de balanta costuri- beneficii.
Sper ca aceasta explicatie sa fie de ajutor si sa stimuleze in continuare discutii productive pe aceasta tema. Informatii prea multe nu vor fi niciodata puse la dispozitia publicului si, din nefericire, guvernul nostru nu a avansat inca la acest nivel si nici societatea in care traim nu e lipsita de preconceptii/ dezinformari.
Ca atare, tin sa va felicit pentru demersul dvs personal de documentare si dezvoltare personala, care a contribuit la tratarea a o parte din cauze si au dus ca atare la o anumita imbunatatire. Va tin pumnii si sper sa continuati pe acest drum pana la sfarsit si sa nu va sfiiti nici sa va puneti increderea intr-un bun profesionist. Scolile de psihoterapie si abordarea problemelor difera mult de la un specialist la altul si un factor e si pasiunea pe care o pune fiecare in munca lui, care e si ea un factor in motivarea clientului. In tulburarile de anxietate, psihoterapia cognitiv comportamentala are un munte de cercetare in spate, indicand eficienta sa si mentinerea rezultatelor pe termen lung, spre deosebire de medicatie. ;)
Totusi, vreau sa subliniez mai clar cateva idei remarcate si de ceilalti, mai ales pentru ca acest lucru e adesea trecut cu vederea si, dupa cum ati remarcat si dvs, scopul forumului este sa informeze si sa ajute. Intr-o lume ideala, am avea acces cu totii la astfel de informatii si guvernul ar pune accent pe cresterea unor cetateni cu o mai buna igiena mintala. Din nefericire nu traim intr-o lume ideala :)
Topicul subiectului e psiholog/psihot. sau psihiatru si e foarte potrivit ales. Cazul povestit de dumneavoastra (doar in baza acestor informatii incat nu va cunosc, nu v-am evaluat, deci merg doar pe info prezentate) ilustreaza destul de bine diferenta dintre tratamentul de la psihoterapeut si cel de la psihiatru. Avem de-a face cu mai multe probleme aici din spectrul tulburarilor de anxietate. Ele au fost tratate predominant cu ajutorul medicatiei. Dupa cum spuneam, medicatia e doar o solutie temporara care trateaza doar simptomul, nu si cauza acestui tip de probleme. Fara sa intru in detalii. incat e vorba despre tablouri clinice complexe in fiecare situatie, merita sa incercam sa intelegem ca tulburarile de anxietate au cauze la nivel biochimic, la nivelul gandirii, cat si la nivelul comportamentului. IMPREUNA, aceste cauze duc la o tulburare. Ca atare nu e suficient sa tratam o perioada cauzele pe cale chimica, prin medicatie. E ca si cum te-ai astepta ca o masa cu 3 picioare sa nu se darame pentru ca ai lipit cu aracet unul din picioare. Este nevoie ca toate cauzele sa fie tratate pentru a obtine o ameliorare satisfacatoare si sa impiedice reaparitia problemei.
Ceea ce e important de inteles este urmatorul lucru...o imbunatatire nu e acelasi lucru cu o rezolvare. Din nefericire, am de-a face zilnic cu asta, incat lucrez predominant cu tulburari de depresie si anxietate si una din cele mai mari probleme nu este obtinerea imbunatatirilor ci motivarea clientului in terapie pana cand REZOLVA PROBLEMA. Aceasta deoarece majoritatea persoanelor pleaca prematur atunci cand vad imbunatatiri si lucrurile merg bine cateva luni, chiar si un an uneori si apoi cand apare un alt "trigger" (cum spunea si clara) nu inteleg ce i-a lovit sau de ce au avut o reactie asa puternica la un eveniment, stimul sau chiar si doar gand aparent inofensiv.
Este pacat de munca omului cand el insusi nu are rabdare sa o duca pana la capat, ca sa nu mai spun de balanta costuri- beneficii.
Sper ca aceasta explicatie sa fie de ajutor si sa stimuleze in continuare discutii productive pe aceasta tema. Informatii prea multe nu vor fi niciodata puse la dispozitia publicului si, din nefericire, guvernul nostru nu a avansat inca la acest nivel si nici societatea in care traim nu e lipsita de preconceptii/ dezinformari.
Ca atare, tin sa va felicit pentru demersul dvs personal de documentare si dezvoltare personala, care a contribuit la tratarea a o parte din cauze si au dus ca atare la o anumita imbunatatire. Va tin pumnii si sper sa continuati pe acest drum pana la sfarsit si sa nu va sfiiti nici sa va puneti increderea intr-un bun profesionist. Scolile de psihoterapie si abordarea problemelor difera mult de la un specialist la altul si un factor e si pasiunea pe care o pune fiecare in munca lui, care e si ea un factor in motivarea clientului. In tulburarile de anxietate, psihoterapia cognitiv comportamentala are un munte de cercetare in spate, indicand eficienta sa si mentinerea rezultatelor pe termen lung, spre deosebire de medicatie. ;)
Va salut,
Nu ca m-am resemnat, dar m-am obijnuit si nu mai intru in panica daca-mi este rau o perioada 1-2-3 saptamani, stiu sigur ca va trece si cu asta basta, ma pot concentra la fel de bine ca in momentele cand nu am nimic ( ceea ce inaintea nu puteam face ), ma mai enervez uneori ca am ceva rau de inaltime ( chiar daca stau la etajul 9, la mine acasa nu mi este frica ), dar depasesc rapid acest moment :)
Pt cei cu anxietate si atacuri de panica, nu disperati, timpul le rezolva pe toate iar raspunsul este DA, se poate vindeca o perioada foarte mare de timp cu remisii de scurta durata si intensitate scazuta. La fel ca la gripa, vine si trece :) Cei care sunt in impas in momentele acestea si citesc aceste randuri pot spune ceva de genul " da, dar astuia nu i-a fost atat de rau ca mie", tin sa precizez ca nu doar ca mi-a fost rau, eram pur si simplu aerian din toate pct de vedere, fizic si emotional, cu tot felul de simtome ( le puteti citi in subiectele deschise de mine ) iar cele mai suparatoare simtome si uneori insuportabile, erau : Tahicardie, extrasistole, ameteala urat si lipsa aerului, pe langa acestea se adaugau si dureri de tot felul, transpiratii, unele contractii ale muschilor, frica de a pleca de acasa ca mi se face rau pe strada s.a.m.d
Va salut si sper sa nu va fi plictisit, ar fi cam ultimul comentariu, intrucat am scris destule.
Toata stima pt aceasta comunitate chiar daca printre ei exista si ceva "Hateri" dar ii stimez si pe ei pentru ca intretin atmosfera :)
Nu ca m-am resemnat, dar m-am obijnuit si nu mai intru in panica daca-mi este rau o perioada 1-2-3 saptamani, stiu sigur ca va trece si cu asta basta, ma pot concentra la fel de bine ca in momentele cand nu am nimic ( ceea ce inaintea nu puteam face ), ma mai enervez uneori ca am ceva rau de inaltime ( chiar daca stau la etajul 9, la mine acasa nu mi este frica ), dar depasesc rapid acest moment :)
Pt cei cu anxietate si atacuri de panica, nu disperati, timpul le rezolva pe toate iar raspunsul este DA, se poate vindeca o perioada foarte mare de timp cu remisii de scurta durata si intensitate scazuta. La fel ca la gripa, vine si trece :) Cei care sunt in impas in momentele acestea si citesc aceste randuri pot spune ceva de genul " da, dar astuia nu i-a fost atat de rau ca mie", tin sa precizez ca nu doar ca mi-a fost rau, eram pur si simplu aerian din toate pct de vedere, fizic si emotional, cu tot felul de simtome ( le puteti citi in subiectele deschise de mine ) iar cele mai suparatoare simtome si uneori insuportabile, erau : Tahicardie, extrasistole, ameteala urat si lipsa aerului, pe langa acestea se adaugau si dureri de tot felul, transpiratii, unele contractii ale muschilor, frica de a pleca de acasa ca mi se face rau pe strada s.a.m.d
Va salut si sper sa nu va fi plictisit, ar fi cam ultimul comentariu, intrucat am scris destule.
Toata stima pt aceasta comunitate chiar daca printre ei exista si ceva "Hateri" dar ii stimez si pe ei pentru ca intretin atmosfera :)
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 14somn de student
- 9anxietate? La inceput am crezut ca sunt ipohondra
- 1Ce se intampla cu mine ?
- 22Ajutor va rog ! sufar de ipohondrie?
- 5ganduri negre
- 8anxietate?
- 4tahicardie
- 10Anxietate/frica
- 4Vreau ajutor - ma gandesc zi si noapte si sunt speriat si imi este frica sa nu fac shizofrenie
- 4Anxietate si atacuri de panica de ceva timp
- 2Va rog? mi se pune ceva in piept sau in gat, ca si cum as avea ceva acolo si se mișcă
- 17Ipohondru sau bolnav?!
- 13Ipohondrie
- 7Anxietate sau altceva?
- 3Ipohondrie si somatizari
- 10Am nevoie de un sfat ce sa fac sa nu ma mai gandesc cum ca as avea o tumoara sau cancer
- 5Teama de boala(cancer)
- 1Ipohondru (sub orice critica)
- 5Ipohondrie?
Mai multe informații despre: Ipohondria anxietatea de boala
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: