recastigarea increderii

Buna ziua, am 17 ani si am o relatie de aproape 2 ani(trebuie sa mentionez ca sunt fata)cu un baiat de 19 ani.
De ceva vreme, lipsa increderii s-a simtit tot mai tare in relatia noastra.De cand ne cunoastem, am petrecut f mult timp impreuna, pot spune ca obisnuiam sa iesim zilnic, lucru care cred ca a asternut o oarecare obisnuinta intre noi2.Eu eram destul de geloasa, si inca sunt, pentru ca el mi ofera motive.De la un timp, intre noi 2 au intervenit destule persoane.El sustine ca nu vrea sa mai iesim doar noi 2, in cuplu, pentru ca o sa ne plictisim, si mereu sunt nevoita sa ies cu el si gasca lui de prieteni, lucru care sincer ma nemultumeste total.Inainte aveam o oarecare intimitate.In schimb, cand incerc sa vb cu el, sa-i explic ca nu ma simt bine, el sustine ca totul e ok din partea lui, ca nu s-a intamplat nimic, ca totul e la fel, dar ca nu trebuie sa schimb nimic pentru ca nu ma vede ca pe o potentiala viitoare partenera.
Orice cuvant i-as adresa si orice as face, considera ca il controlez si sincer nu mai pot sa o mai duc la capat asa.Tin la el foarte tare, nu as putea sa ma despart de el, dar as avea nevoie de niste sfaturi cum sa readuc increderea in relatia noastra.De mentionat ca de la un timp a inceput sa ascunda lucruri...Si ca de anul acesta pleaca la facultate :)
Va multumesc !

Lucrurile ce mi le-ati spus m-au descumpanit foarte tare.Nu se poate aduce inapoi flacara aia de la inceput, furnicaturile din burta?Eu inca cred in sansa mea.Astazi am facut 1 an si 7 luni, sper ca surprizele mele o sa-l aduca iar cu picioarele pe pamant.El e intr-o continua schimbare, a suferit mult din cauza parintilor exigenti si de aceea nu cred ca trebuie aruncata vina pe el avand in vedere ce observa in familie.Am gresit mult, i-am ascuns lucruri, i-am batjocorit increderea si ma simt umilita fata de propria-mi persoana.Nu pot dormi gandindu-ma ca daca dovedeam putina maturitate totul era altfel.Si daca m-ar iubi consider ca nu m-ar cauta pentru ca ar sti ca distanta i-ar omori sperantele.