Relație distrusă!
Am început să ne întâlnim de câtva timp. Era totul ideal, era ca în povești, eu nici nu știam că pot fi așa de fericită. Apoi a început pandemia această, eu am fost nevoită să vin acasă, el a rămas în alt oraș, și-a găsit de lucru, etc. De când eram acasă au început diferite certuri de la nimic, ne certam, apoi el scria, ne împacăm, și iar devenea tot bine. Scria el undeva la 2-3 zile. Ultima noastră ceartă a fost din 2 motive. El nu vroia să facă poze, în genere nu făcea poze nici cu el. Eu i-am propus să facem o poză, apoi el să o posteze. Dar el a refuzat, și eu nu am înțeles de ce, poate ascunde ceva, dar el nu se mai întâlnise cu nimeni. Apoi deja motivul decesiv a fost că el a decis sa iși ceară scuzede la niște fete, despre care glumise urât. Și atunci eu am zis - oare de la mine când îți vei cere scuze? Și el a zis - pentru ce să își ceară de la mine. În noaptea aceea nu am dormit deloc, tot mă întrebam - de la acele fete are, eu de la mine nu. Dimineața deja am decis că eu nu pot așa, mi se făcuse și rau de la stres. Si i-am zis că eu nu mai pot rabda comportamentul lui. Și ultimul mesaj a fost - bine odihnește-te. Apoi eu l-am blocat peste tot, peste câteva ore am dezblocat. Iată deja au trecut 6 zile de când nu vorbim și nu știu dacă vom mai vorbi. Menționez că de când stăm acasă noi ne-am văzut de câteva ori și în realitate noi nu ne certăm, + eu simt dragostea lui. Și aș dori un sfat, ce să fac ? Să las așa cum este sa accept plecarea lui ? Mulțumesc anticipat.
4 comentarii
Dacă vreți ca relația să funcționeze, gândiți-vă fiecare dacă ceea ce spuneți ajută relației sau nu. Urmărește ce anume-i place și fă pentru el ceea ce-i place lui, nu ce-ai dori să facă el pentru tine. În loc să vă acuzați reciproc, mai bine spuneți-vă clar și concis ce vă doriți, cereți argumente atunci când vi se confirmă sau infirmă ceva.
Nu știu ce vârstă ai, dar jocul de-a blocatul și deblocatul e o treabă adolescentină care nu rezolvă problema. Mai bine discutați între voi când sunteți calmi și relaxați ce vă deranjează și ce ați dori ca relația să funcționeze.
O relație la distanță funcționează mai greu, dar acolo unde există înțelepciune distanța nu este percepută ca un impediment.
Nu știu ce vârstă ai, dar jocul de-a blocatul și deblocatul e o treabă adolescentină care nu rezolvă problema. Mai bine discutați între voi când sunteți calmi și relaxați ce vă deranjează și ce ați dori ca relația să funcționeze.
O relație la distanță funcționează mai greu, dar acolo unde există înțelepciune distanța nu este percepută ca un impediment.
Am 20 ani, el are 23. Dar deja nu mai vorbim, el nu a scris atâta timp. Eu nu știu dacă mai este loc de vorbă și dacă e necesar și eu trebuie să fac acest pas sau nu.
Așteaptă o perioadă să vezi ce se întâmplă. Ca să nu rămâi cu impresia că nu ai făcut tot ce depinde de tine, poți încerca să-l abordezi. Dar fără să-l învinovățești, poți să-i propui o întâlnire și să discutați despre relația voastră, încercând să afli dacă el mai crede în viitorul relației. Dacă nu acceptă, sau vine și nu-și mai dorește relația. ia-o ca pe o experiență de viață din care ai mai învățat ceva.
Știind că ai încercat, nu vei avea ce să-ți reproșezi în viitor.
Știind că ai încercat, nu vei avea ce să-ți reproșezi în viitor.
Alte subiecte recente din această secțiune:
- 6Este nevoie de terapie de cuplu și când logodnicii se mută împreună?
- 2Logodnica mea mi-a spus că și-a scos uterul pentru a nu mai face copii. Este posibil?
- 1Casatorie toxica
- 0Cum ar trebui să arate un contract pentru prestarea servicilor psihologice?
- 1M-am indragostit de o colega de munca
- 5Abuz psihologic în cuplu
- 2Să lupt sau să renunț?
- 1Certuri si lipsa de empatie
- 1Probleme in relație de 4 ani
- 1Copilul lui din alta relatie
