sa continui? - nu e nimic nou, dar fiecare este diferit

Buna,
Am ajuns la 26 de ani si de 4 ani si 8 luni am o relatie, singura mea relatie. De 8 luni, locuim impreuna si ma asteptam ca lucrurile sa decurga altfel, sa fie mai dragastos, sa ma iubeasca mai des, sa nu fie nevoie sa il rog sa ma tina in brate sau sa imi dea sarutari, dar nu este asa. Este dificil pentru mine sa inteleg cum o persoana care spune ca iubeste o alta persoana sa refuze sa fie doar cu acea persoana si sa se plictiseasca daca am merge singuri in concediu, de exemplu
La ultima cearta mi-a reprosat ca ma "apuca" si ca la un interval de timp incep sa ii reprosez ca nu ma iubeste, sau cel putin ca nu imi arata. Acest lucru se intampla cam o data la 6-8 luni, si asa inca de la inceputul relatiei.
Problema cea mai mare este ca atunci cand avem astfel de discutii el se inchide in carapacea lui si imi spune ca eu trebuie sa decid, sa ma hotarasc si sa il anunt si el se va conforma (acum 2 ani, am vrut sa terminam relatia, dar el nu vrea nici sa imi dea o pauza, nici sa incheiem).
O alta problema este ca acum, nu il mai suport. Reuseste sa ma enerveze din orice. Ajungem la discutii contradictorii aproape zilnic. Daca vreau sa iesim la plimbare, el este obosit, desi sta 8 ore la servici, nu 10, ca mine. Daca vreau sa iesim la suc, nu avem bani - de aici discutiile degenereaza din cauza mea, ca ii resprosez faptul ca arde 200 de lei pe luna cu tigarile (eu fiind nefumatoare).
Ideea centrala este ca stiu ca el nu este persoana cu care vreau sa imi petrec restul vietii, dar nici nu pot sa ma despart de el. Practic tot timpul lui se invarte in jurul meu, prietenii mei, daca sunt iesiri cu prietenii lui sunt pentru ca il imping eu la asta. De fiecare data cand ne certam, el suferea singur, iar eu inconjurata de lume.
In alta ordine de idei, stiu ce ar trebui sa fac - sa ma desspart de el - dar nu stiu daca am puterea necesara de a face asta. Nu imi este teama sa fiu singura, nu mie, dar mama mea, care imi este foarte buna prietena si ma incred in sfatul ei, nu vrea sa ma vada singura.
Concluzia este ca am scris aici mai mult pentru a ma descarca in fata altor persoane decat cele care ne cunosc pe amandoi, dar care stiind, la fel ca voi, doar varianta mea, ma sfatuiesc sa termin cu incercarile mele de a resuscita relatia.
Multumesc celor care au avut rabdarea necesara sa citeasca

"Ideea centrala este ca stiu ca el nu este persoana cu care vreau sa imi petrec restul vietii, dar nici nu pot sa ma despart de el"...Din moment ce stii ce vrei si daca esti sigura ca asta iti doresti, eu zic sa nu mai amani momentul despartirii pentru ca viata-i scurta, intr-adevar cred ca va trebui sa te astepti la o perioada putin mai grea pana iti vei gasi pe altcineva, dar cu rabdare va trece...In legatura cu mama ta, eu zic sa nu te lasi influentata, ci sa faci ceea ce simti tu, nici nu vei fi singura, vei fi inconjurata de prieteni, sunt sigura ca in timpul liber n-o sa stai mereu inchisa in casa gandindu-te la "ce-ar fi fost daca ar fi fost...". Mult succes!

Draga iicuta, viata e frumoasa si trebuie traita.Daca acum merge treaba prost va merge prost si mai tarziu.Sa ti minte ca multe poti schimba pe lumea asta dar caracterul unui om nu il poti sa-l schimbi niciodata.Daca acum nu aveti potrivire de caracter nu o sa o aveti niciodata.Dorintele tale vor fi mereu infranate pt ca lui nu ii place sa faca ceea ce iti doresti tu si mai ales ca intervin discutiile in cotradictoriu.
Daca tu esti o persoana sensibila sa sti ca in viata tot ce este mai important sa fi fericita.Zi de zi daca iti traiesti viata asa cum simti, daca faci toate lucrurile care iti plac, daca iesi cu persoane cu care te simti bine ai sa vezi ca te simti fericita.Situatia prin care treci acum iti alereaza calitatea vietii.Sa fi fericit nu inseamna sa ai bani si sa traiesti in huzur, sa fi fericit inseamna sa te simti bine, sa ai oameni deosebiti langa tine, sa faci o fapta buna, sa mergi in excursii, in vacante romantice, sa faci chestii spontane care ies mai bine decat cele programate.Chiar si cu bani putini poti sa te relaxezi cate un weekend chestia este doar sa vrei si sa iti doresti si sa ai persoana potrivita langa tine.Daca inima ta iti spune ca nu ai langa tine persoana potrivita mai caut-o pana o gasesti.Te rogi la D-zeu sa -ti dea alaturi o pers asa cum iti doresti tu chiar daca nu va fi perfecta ca nu prea sunt oameni perfecti dar care macar sa te faca fericita pt ca la un punct al vietii nu vor mai conta decat fericirea, oamenii de langa noi si amintirile frumoase.Mult succes.