Schizofrenie

Am o întrebare în legătură cu băiatul meu care a fost diagnosticat de schizofrenie paranoia. Când s-au îmbolnăvit lucra în Anglia, la Londra. Cu greu l-am adus acasă și a primit tratament cu Risperidona tablete. Nu am lăsat să-l interneze in spital. Nu știu exact ce perioada(cca.3 luni) a dormit 23 de ore din 24. Am vorbit cu medicul și l-am rugat sa schimbe tratamentul, nu mai puteam să-l văd în starea aia de sedare totala. A trecut la un tratament de injecții la o luna, mai târziu la trei luni, momentan la șase luni primește o injecție de Byannli 1000 mg. Din păcate a ajuns la 130 de kg, face tratament cu Forxiga pt. diabet. Nu se poate concentra, nu poate fi atent destul, mai și uita lucruri. Am vrut să facă psihoterapie, ca să facă față stresului mai bine, sa fie ajutat sa se acomodeze mai bine in societate. Medicul a zis că nu este necesar. El acuma s-a întors în Anglia și lucrează, nu știu până când v-a rezista. Oare daca ar primi doza mai mica, ar putea funcționa mai bine? Poate efectele secundare nu ar fi atât de grave. Medicul neaga, că problemele pe care le are ar fi din cauza medicamentului.
Problemele lui au început in 2021 Tratamentul a început din iunie 2022, Prima injecție a primit în septembrie 2022, De 5 ori a primit la o luna, de 6 ori a primit la trei luni și de 3 ori a primit până acuma la 6 luni.
Altfel, poate că sunt mama lui și nu observ, eu îl văd normal, nu observ lucruri mai ieșite din comun în comportamentul lui. Problema lui e singurătatea, nu prea se împrietenește cu nimeni, e mai încet, are mania cumpărăturilor on-line. As vrea să știu dacă mai este cineva sub tratament injectabil la 6 luni, cum se simte, cam ce doza primește, ce speranța are la o viață normală.

Buna ziua. Vorbiti cu medicul ca in timp sa ii mai reduca doza.
Din cand in cand sa ii faceti si analiza numita Prolactina. E importanta.

Multumesc frumos!

Buna seara! As vrea sa intreb, diabetul l-a facut din cauza antipsihoticului?Bine ca poate sa munceasca, eu sunt disperata cu fiul meu de 19 ani...de Un An si jumatate nu mai este cum era, vorbeste simgur, e agitat, parca nu ne-ar recunoaste pe noi parintii, a fost o perioada cand nu pronunta nici un cuvant. A trecut printr-un soc foarte mare la scoala si de atunci nu mai e cum a fost. Mi se rupe sifletul caci e singurul nostru copil...A trebuit sa renunte si la scoala.Eu i-am dat cele mai mici doze de antipsihotice in mancare...împreună cu rivotril...dar nu doarme noptile...si a doaua zi e ffff agitat...i-am pus acum si 25 mg tritico...si 2, 5 olanzapina, 0, 5 rivotril...ii pun si relaxirem si ulei de omega 3 si complex de b-uri si vitamina D3...dar parca traieste intr-o alta realitate a lui..Nu stim ce sa mai facem ca parinti..Nu l -am internat penteu ca ne e fff frica ca o sa fie foarte traimatizat.si asa el e foarte anxios...cred ca face si atacuri de panica...dar ma doare sufletul cand vad ca nu mai e cum era...ca vorbeste singur tot timpul aproape, dar nu cu noi...Raspunde scurt doar daca-l intreb..si parca ar avea amnezie...asculta si se unta pe niste jocuri pe care le juca la varsta foare mica..6, 7, 8 ani

Nu il tineti atat de mult in episodul psihotic ca poate ramane asa pe viata.
Internarile la psihiatrie nu sunt ceea ce va imaginati. Sunt ok. O sa doarma mult.
Daca accepta tratamentul din spital o sa fie bine, desigur, in limitele bolii.
Diabetul se poate face din cauza antipsihoticului, dar important e sa fie el cu mintea bine.
Olanzapina si Seroquelul sunt cunoscute ca ar duce la diabet.

Dar are momente si momente.cateodata am observat ca chiar antipsihoticele ii provoaca comportament ciudat.dar mi-e tare frica de diabet, caci el.a slabit in perioada asta.si nu vrea sa ia nimic...nu coopereaza deloc...nici sa faca analize, nici sa vad daca are glicemia mare, nu vrea nimic...decat..il intreb ceva...imi raspunde scurt...dar cateodata vad ca rade singur, vorbeste singur, dar.daca-l intreb, daca aude voci, sau vede ceva straniu...zice ca nuuu...si ca sunt eu nebuna.Nu vrea sa mearga la spital...sotul nu vrea sa il interneze cu forta.zice ca o sa-l faca mai rau...eu ii pun in mancare 2, 5 mg olanzapina...si 5 mg astoret ziua...pe langa astea ii mai pun si rivotril...si tot felul de suplimente..cum sunt b-urile, vit D3...omega 3..i-am pus si lactuloza, caci am.citit ca antipsihoticele constipa.am incercat cu tot felul, glicina, niacina...Dar nu a mai fost niciodata cum se era el.Mie mi-e teama ca chiar antipsihoticele ii provoaca vorbitul singur, halucinatiile.si l-am facut dependent de olanzapina seara...daca nu i-o dau nu doarme.mai noi ii bagai si tritico...toate astea le iau de la un medic psihiatru..care l-a vazut pe camera...ca el nu vrea sa mearga delic la spital sau medic...si are 19 ani acum...si nu-l interneaza decat daca e pericol penteu el sau altii...iar sotul zice ca el nu minte...sa-l interneze fortat, ca-l traumatizeaza mai rau.

Rade singur si vorbeste singur de la boala, nu de la medicamente. Nu exista asa ceva.
Problema e ca doctorul v-a dat doze mici de medicamente ca e acasa. Acestea sunt dozele minime de neuroleptic cu care ramai dupa o perioada mai mare de dupa ce iesi din episod.
Ca sa iasa din episod ii trebuie 20 mg Olanzapina sau 30 mg Aripiprazol cateva luni, apoi incepe sa reduca.
Doctorului ii e frica sa ii dea doze mari pentru ca nu e sub supraveghere.
E bine sa ia si atat dar trebuie mentionat doctorului cand va duceti dupa reteta ca rade si vorbeste singur ca sa stie cum sa-i adapteze tratamentul.
Stati linistita ca nu face diabet de la 2, 5 mg Olanzapina in primii ani de tratament. E o cantitate infima. Mai bun era Rispoleptul solutie mai ales daca pacientul nu coopereaza. Rispoleptul nu da diabet.

Am acasa si rispen...dar nu stiu...daca il face sa doarma.caci am incercat sa-i dau mai mult astoret...si sa ii scot olanzapina, dar am vazut ca nu doarme.doctorita mi-a zis sa incerc si cu rispen seara o pastiluta de 1 mg.si sa maresc astoretul la 7, 5 mg...Multumesc pentru raspuns.Oricum ca mama sunt disperata, e singurul meu copil.Un copil care nu mi-a creat nici o problema...frumos, avea note bune la scoala, cuminte.m-am gandit ca poate niste colegi...i-au dat droguri la scoala si el nici nu a stiut...ca-mi mai zicea..ca-i dau unii bomboane...ca e ziua lor...Si in clasa 11-a a inceput...sa nu mai vina direct acasa de la scoala..venea dar dupa o ora de cand termina scoala.si ultima data...l-am gasit inchis la subsolul scolii..nu stiu de cine, a stat acolo vreo doua ore, si cand a iesit de acolo nu a mai fost niciodata normal, de parca ar fi trait un soc poatraumatic fff puternic...si atinci cand l-au gasit...nu mai vorbea aproape nimic..dar dupa se manifesta tare ciudat.Ma rog la Dumnezeu..sa mi-l faca bine..caci...asta nu e viata nico pentru noi, nici pentru el.parca ar suferii de amnezie.ca de atunci nu ne mai zice, mama si tata...parca am fi straini de el.cateodata il aud razand singur, vorbind singur..daca-l intreb cu cine vb..zice ca cu el insusi...daca-l intreb de ce rade nu vrea sa apuna...daca-l intreb, daca aude voci, in cap..sau vede ceva ciudat...zice ca nu vede nimic.dar a si slabit.nu stiu de la ce..poate astoretul...de asta imi e frica de diabet...am inteles ca atunci slabesti...si la astoret...scrie reactii adverse...in primul rand..1 din 10 persoane...diabet zaharat.Si mi-e frica pentru ca el nu coopereaza deloc...nu ma lasa sa-i fac analize, nu vrea nimic...nu stiu daca sunt glucometre fata intepatura...cum ar fi pulsiometrele.

Sunt doze mici pe care vi le da dr. Doza de iesire din episod cu Rispen e minim 3-4 mg. El trebuie sa iasa complet din episod ca sa aiba mintea limpede, ii amanati anul medical si se intoarce la liceu. Nu il lasati cu liceul neterminat!
El acum e subdozat si nu poate iesi complet din episodul psihotic. Nu v-a zis dr. ca necesita internare? De ce vi-l tine asa?
Diabet nu face ca doza e mica si nu ii dati de mult timp Olanzapina. Dar poate iesi din episod cu 20 mg Olanzapina, sta 3-4 luni pe ea, apoi il trece pe Rispen si se intoarce la scoala. Tinerii de pe forum care nu au terminat liceul sunt foarte tristi din acest motiv. Trebuie batut acum fierul cat e cald.
Sunt glucometre cu o intepatura mica, superficiala, fara intepatura nu exista.
Dar ii fac oricum la spital analizele.
Internarea in spitalul de psihiatrie e ca o vacanta. Mananci si dormi mult. Nu trebuie sa faci nimic. Nu trebuie sa exagerati cu asta. Duceti-l la un psiholog care sa-l faca sa constientizeze boala si sa vrea sa se interneze. Trebuie sa inceapa sa isi ia pastilele singur. Toti bolnavii de pe forum isi iau pastilele singuri. Nu e o tinta imposibila.
Trebuie sa ii spuneti ce boala are si ca trebuie sa constientizeze, sa o accepte si sa o trateze. Nu trebuie tinut ascuns acest lucru.

Doctorita i-a pus diagnostic de tulburare psihotica nediferentiata.pentru ca nu a vrut sa mearga deloc la analize, spital, debea il fac sa iese cu sotul la plimbare, din casa o data pe saptamana.vi-am zis sotul, nu vrea sa-l internam fortat, zice ca nu face nimic rau, ..si noi nu mai avem asupra lui autoritate tutelara caci are 19 ani si ceva.da, i-am amanat un An cu gandul ca se face bine si o sa mearga din nou la scoala...chiar daca o sa continue poate la seral, dar deocamdata nu-l vad in stare...Am incercat sa-i pun mai mult antipsihotic, dar am vazut sa incepe sa se agite, sa faca unele strambaturi urate la fata.si mi-a fost frica.de explu..la inceput i-am pus ripsolept...ajunsesem la 1, 5 mg...si facea niste strambaturi urate...si nu putea sta locului...probabil si anxietate mare...doctorita m-a pus sa -l schimb pe olanzapina...si atunci...tot asa.junsesem la 7, 5 mg...si tot asa...dupa mi-ai bagat si aripriprazole(.astoret)...pt anxietate..mi-ai dat diazepam, rivotril...acum ii bagasem si tritico 25 mg...problema lui e ca nu doarme..si atunci a doua zi e fff agitat...rupt de realitate...raspunde daca-l intreb ceva sau ce sa-i fac sa manance..il aud vb sigur..daca intru la el in camera imediat tace.

Strambaturile sunt efecte extrapiramidale de la Rispolept. Inseamna ca nu puteti sa i-l dati.
Macar mai vorbiti cu dr. sa ii mai creasca medicatia daca nu il internati.

I-o creste, se stabilizeaza si apoi i-o scade. Astfel functioneaza medicamentele psihiatrice.

Stambaturi am vazut ca face si de la olanzapina...cand ii cresc doza mai mare.de explu daca ii dau mai mult de 2, 5 incepe sa se strambe cateodata...intr-o parte si alta.din gura, dar am observat ca nu-s involuntare...ca daca-i zic sa se abtina.se abtine.daca-l fac atent.dar sunt foarte urate...sau il vad cateodata ca da si din decete ciudat.inainte de a-i baga antipsihoticele, nu vorbea deloc..era sub un soc poatraumatic de ce i s-a intamplat la scoala, de cine l-a dus si a stat in subsol 2 ore.nu am aflat nici in ziua de astazi..dar acolo i s-a declansat psihoza..si e de UN An jumatate de cand ne luptam cu el asa...medicamente nu vrea sa ia, e foarte agitat cand noi ca parinti suntem in prejma lui, parca nici nu ne-ar mai recunoste ca parinti, parca am fi niste straini pentru el, parca a uitat tot, si se uita pe youtube la ce se juca el la 7, 8 ani.mie mi-e frica ca nu mai stie nimic din ce a invatat la scoala si el a fost tot timpul printre primii 10 din clasa fara sa invete ceva acasa.iar acum parca nu mai stie nimic.mi-e frica si de boli organice, sa nu fi facut vreun AVC atunci, sau Doamne fereste de Tumori, mi-e frica si sa nu faca diabet de la antipsihorice..caci el a slabit, de la ele.ila inceput s-a ingrasat pe olanzapina si rispolept...caci de la 66 de kg ajunsese la 74 kg...iar de cand i-am pus astoret-ul a ajuns la 63 de kg...si pare fff slab mai ales ca el are.1.82 cm inaltime.Nu ne lasa sa-i facem nici o analiza, nimic.din casa iese doar cu sotul...la plimbare daca-l trimit o data pe saptamana...dar imi spune sotul ca tot timpul susoteste cceva, daca-l intreb...mami auzi voci, cu cine vorbesti...imi zice ca vorbeste cu el insudi.Am citit undeva pe reddit..un forum de asta in engleza ca unele antipsihotice te fac sa spui toate gandurile cu voce tare...cred ca asa face el.E foarte greu pentru mine ca mama sa-mi vad copilul asa...nu mai am liniste...cred ca nu o sa mai fie niciodata cum era, cred ca nu o sa mai poata face nimic cu viata lui.el nu ar fi capabil sa aiba grija de el.si mai vad ca antipsihoticele..nu prea ii rezolva mare lucru...decat ca il mai calmeaza un pic...si ii tot dau fara sa stie din aprilie 2024.si tot degeaba...va mi-e frica sa nnu-l fac eu schizofrenic cu el...caci am incercat sa i le scot si face niste reactii fff urate...e agitat..nu doarme noaptea..vorbeste aiurea.Chiar nu stiu...ma duc si la biserica la Maslu.As vrea sa-l vad asa cum era el inainte...linistit...Stiu ca antipsihoticele nu vindeca...nimic...doar ii tin ii frau anumite simptome...dar daca lui nu-i trebuiau asa ceva si el i le-am dat...si i-am facut mai mult rau.offf scriu destul sa aflu daca exista viata pr copilul meu dupa asa ceva.caci, cu cat trece timpul cu atat cred ca nu mai o sa fie niciodata cum era...

Pentru 3 episoade psihotice sau pentru un episod mai mare de 6 luni diagnosticul e schizofrenie. Atat pacientul cat si familia trebuie sa accepte boala si sa se ingrijeasca. Ori il internati, iese din episod si merge sa termine liceul ori il scoateti la pensie (ii trebuie o luna lucrata) si ii faceti handicap.
Trebuie stat de vorba cu medicul sa ii puna un diagnostic, trebuie stat de vorba cu el sa decideti de comun acord incotro va indreptati. Asa puteti sta si 10-20 de ani fara liceu si fara pensie dar ii faceti mai mult rau. Internarea nu ii face rau. E ca o vacanta internarea la psihiatrie cu acordul pacientului. Dar trebuie sa il duceti la un psiholog care sa il faca sa constientizeze si sa accepte boala.

Strambaturile sunt efecte extrapiramidale de la neuroleptice. Puteti cere Romparkin sa le contracarati. Pana la scaderea dozei de neuroleptic si trecerea pe doza de intretinere. 2, 5 Olanzapina e doza minima minimoruma de intretinere, nu de iesire din episod.

@Vik, cu tot respectul, doamna, dar dvs nu sunteti medic psihiatru!

II sabotati baiatului sansa de a se recupera. Faptul ca sunteti "disperata" nu-l ajuta cu nimc. Recuperarea poate dura si 15-20 de ani. Depinde de dvs!!! Dvs nu sunteti medic sa-i scoateti/ dati/adaugati antipsihotic dupa ureche/auzite. Duceti doamna baiatul la un Spital de Psihiatrie cu reputatie (Socola-Moldova), la CLuj daca suneti din Ardeal sau la Bucuresti la Obregia daca suneti mai din Sud.
Nu va luati dupa ce face el nu trebuie sa aveti incredere in el. Atat timp cat nu este stabil sub tratament nu trebuie sa aveti incredere in el. Salvarea dvs, a lui si a intregii familii este INTERNAREA. Cu forta sau mintind baiatul ca il duceti intr-o "excursie". Abia dupa ce-l tineti o luna sau si mai mult in Spital pueti sa va faceti o parere. Dvs trebuie sa va invoiti la servici si sa stai cu el in Spital intr-un salon liber sa dormiti acolo daca e nevoie si el sa primeasca tratament "de specialitate". Adica el sta in salon cu alti pacienti si dvs stati in Spital intr-un salon liber. In spital puteti sa aflati multe numai discutand cu medicul de garda sau cu asistentele. Stiu ca e dureros, asa a fost si pentru familia mea dar ai mei nu m-au lasat "asa" ci m-au internat de urgenta.

Va doresc multa PUTERE doamna sa aveti si sa va ajute Dumnezeu, dar ACTIONATI acum si internati-l ca numai cu tratament se poate recupera. Si Biserica ajuta dar NUMAI dupa ce se stabilizeaza!!!

Va multumesc! Stiu tot ce imi spuneti foarte bine, nu-i dau tratament eu dupa ureche, ma sfatuiesc cu un medic pshiatric, caci nu as avea cum sa iau medicamentele, toate sunt pe reteta speciala. Eu as vrea sa-l internez, dar sotul nu vrea, zice ca el nu-s duce copilul sa-l omoare aia, nu constientizeaza nici sotul gravitatea situatiei, eu stiu foarte bine ca nu mai este minor, si doar in cazuri de exceptie il interneaza involuntar, daca face rau lui, ceea ce nu a facut pana acum, si daca face rau altcuiva, dar nici asta nu a facut. Iar internarea rrai simplu de facut cand avea 17 ani, dar el acum are 19 ani jumatate.practic el ar trebui sa vrea internat.el e major, si e foarte greu pentru mine ca mama, caci medicamentele i le pun in mancare fara sa stie, caci nu ar accepta niciodata sa le ia, daca ar sti, e foarte complicat cu el in situatia data. Oare daca mu e minor eu as putea fi internata cu el? Caci nici nu mai stiu cum sa procedez, va dati seama ca m-am documentat de tot ce e posibil pe internet, am vorbit cu doctori pshiatrii. Normal un diagnostic de schizofrenie nu se poate pune asa usor, trebuie investigat inainte din punct de vedere organic, un CT, sau RMN, o electroencefalograma, analize de sange hormonale, metale, pt tiroida, iar toate astea nu le putem face pentru ca nu vrea...iar in oraselul asta mic unde stam in sudul tarii, la spital nu-i fac toate analizele astea, doar daca ar fi transferat, Cluj, Bucuresti...vi-am zis...mi-e ca nu ma interneaza nimeni cu el, caci nu mai este minor, iar el nu mananca decat anumita mancare, si nu a fost niciodata internat in spital, nu stie cum este sa fie internat in spital, a fost un copil destul de sanatos.a facut unele raceli pe care le-am tratat acasa, inclusiv covid-ul l-am tratat acasa.e foarte complicat cu el...

Copilul a fost/nu a fost/a facut/nu a facut/mananca numai anumite mancaruri asta acum nu mai conteaza. Conteaza numai ce faceti de acum inainte. In spital nu il omoara nimeni. De aia v-am zis sa il duceti la un spital mare si bine cotat. Nu e o solutie sa ii dati dvs in mancare pe ascuns medicamentele. Pai baiatul va joaca pe degete pe dvs si pe tatal lui, s-a prins de slabiciunile dvs si ale sotului vizavi de el. O fi el in psihoza dar si asa anumite lucruri, comportamente, discutii auzite in casa din spatele usilor despre el il determina sa actioneze defensiv sa nu "vrea" nimic din ce nu-i convine lui. El chiar si asa bolnav, neremis, acum, e intr-o zona de confort pe care o exploateaza la maxim. Si normal ca refuza tot ce ii propuneti daca nu e un lucru bun pentru el, respinge. Nu cred ca ati incaput pe cele mai bune maini referitor la psihiatrul din judetul dvs.

Eu am avut peste 5 internari, nu vreau sa dau detalii despre mine dar dupa 2 ani de tratament macar stiam ca am ceva, nu mai eram in lumea mea imaginara.

Nu stiu ce sa va mai zic dar in orice caz trebuie sa faceti ceva cu el pana nu e prea tarziu si atunci niciun medicament nu-l mai scoate din starea lui. Poate ajunge catatonic sau hrebrefrenic daca e subdozat ca medicatie. Tot ce a zis Clara_p, care e cea mai veche de pe forum si da sfaturi cel putin bune daca nu foarte bune eu subscriu.

Ca sa faceti ceva trebuie si un anumit efort financiar. De exemplu rugati pe cineva cu o masina, un prieten de familie, sa il duceti in "excursia" de care v-am pomenit. Nu cred ca un doctor nu l-ar primi in spital daca il vede cum e. Pana la urma tot va trebui dvs sa declarati ca sunteti alaturi de tatal lui singurii lui ingrijitori si sa dati semnatura pentru spitalizarea baiatului.

Nu mai cititi de pe sait-uri straine ca nu va ajuta. Cel putin nu in acest moment. Cititi de pe romedic ca aveti o tona de subiecte si puteti invata multe de aici. Nu va uitati ca unele subiecte sunt de peste 15 ani vechime. Sunt mai actuale ca niciodata.

Nu stiu ce sa mai zic. Dar daca stati asa si nu il internati intr-un spital bun nu e bine. Contrar a ce zice sotul. Daca ii dati medicamente pe ascuns iar nu-i bine. Sper sa va ajute prietenii de familie, nu sa fuga acum cand va e foarte greu dvs și sotului. Nu e vorba sa va internati dvs cu baiatul dar sa il internati pe baiat si dvs sa vorbiti, daca se poate ziceti medicului sef de la spital, sa stati si dvs in caz ca e un pat disponibil. Si mai e ceva, baiatul pana nu sta si ia contact cu alti pacienti nu va constientiza nimic din ce i se intampla. Va sta luni, ani in lumea lui, ceea ce nu e de dorit.

Va multumesc! Prienenii nu exista in cazuri de genul asta.Eu stiu ca trebuie tratat de aceia i-am dat cum am putut eu in mancare medicamente antipsihotice, rivotril, suplimente alimentare gen, care sa-l ajute pentru protectie ficat, omega3, complex de b-uri.Am facut tot ce pot.Va dati seama ca e singurul meu copil, si pentru noi ca parinti e tragic sa-l vadem cum este acum si cum era...Nu a fost el niciodata prea prietenos, cred ca prietenul lui a fost calculatorul, dar era ancorat in realitate stia ca trebuie sa mearga la scoala, ca trebuie sa o termine, acum ma doare sufletul sa-l vad vorbind singur, sa-l vad cum se plimba de colo colo prin camera lui de parca ar avea acatisie, sa-l vad ca-l apuca panica.M-am gandit, cum sa-l internez fara sa fie o trauma pentru el..Pentru ca el nu-i prost nici acum, ar vedea din start unde il duc..si mi-ar fugi de acolo.Sa-l pacalesc nu pot...caci el vede, anumite lucruri...Adica stie despre el, scoala, stie despre spital, stie daca-l intreb ce vrea sa manance, in ce zi este, se uita imediat pe telefon si-mi spune, daca-l intreb lucruri de cultura generala stie.dar are o chestie cu noi...tot timpul ne zice sa inchidem usa la el in camera cand ne ducem sa-l intrebam ceva...Mai bine prefera sa vorbeasca si gur decat cu noi..parca ar avea o ura fata de noi.si parca nu ar fi convins ca ca am fi parintii lui...Parca ar avea un fel de amnezie...Daca ii zic ceva, zice ca eu sunt nebuna...sa ma duc eu la spital.Si nu comunica cu noi mai delic.Iar ce am observat e ca aranzaja anumite carti la el in camera cum i se pare lui...si parca ar avea mintea de copil mic...caci ani de zile nu a ascultat melodiile de la jocuri pe care le juca la 5, 6, 7, 8 ani...gen angry BIRD, sau tot felul de jocuri pe care le juca cand era mic...Doctorita imi zice sa-i cresc astoretul(aripriprazole) la 10 mg..si sa ii las olanzapina seara la 2, 5..sau sai introduc rispen 1 mg...dar problema la el e somnul.ca nu doarme mult...iar in noptile cand nu doarme a doua zi e fff agitat.si anxios...si vh mult.singur...rade singur.si daca-l intreb cu cine rade..imi zice sa plec..Il intreb daca aude voci...zice ca nu aude, ca-s nebuna eu.daca-l intreb cu cine vb zice sa vb cu el insusi si stie ca vb cu voce tare.Dar am vazut ca atunci cand ii dau mai mult astoret...si acatisia e mai urata...Uneori doarme de la el, alteori nu...sunt de astea orodispersabile.Mie mi-e frica de diabet..Daca ati trecut prin asa ceva.Luati tratament si acum...? sau acum sunteti vindecata, ati reusit sa terminat scoala, serviciu?

Sunt pensionat pe caz de boala si iau in continuare tratament pe viata. Am terminat o facultate fiind sub tratament psihiatric. Am facut acea facultate mai mult pentru sufletul meu. De lucrat am lucrat foarte putin. Doar atat cat sa pot sa ma pensionez. Cu tot tratamentul pe care il iau mai am si acum halucinatii, dar stiu ca sunt de la boala si le las sa treaca.

Va inteleg suferinta si am scris tot ce am stiut mai bine ca sa va ajut. Nu mai stiu ce sa va mai zic. Boala asta schizofrenia nu se vindeca ci numai poate fi ameliorata. In cel mai bun caz remisa. Se poate lucra cu schizofrenie dar e foarte greu. Antipsihoticele care nu trebuie intrerupte niciodata doar trateaza simptomele, nu cauza bolii.

Daca am facut curaj altor forumisti pot sa scrie si ei sa va ajute cu ceva. Eu ma retrag, simt ca am spus pana in acest moment, referitor la cazul baiatului dvs, tot ce puteam zice. Daca o sa mai am ce zice referitor la cazul dvs o sa mai intervin. Sa va ajute Dumnezeu sa reusiti macar sa aduceti baiatul pe linia de plutire!

Va multumesc! Sanatate...eu sper sa fie bine pentru toata lumea, daca nu ar fi speranta as claca, va dati seama ca o sa fac tot ce pot pana la urma...mie mi-e tare frica ca i-au pus droguri la scoala in apa fara sa-si dea seama.Eu sper...sa fie si el bine cumva, caci daca nu as spera, as claca...si eu..

Pentru diagnosticarea cu schizofrenie sau cu alta boala psihica cu psihoza nu sunt necesare analize, ci doar anamneza (istoricul lui medical).
Are acatisie de la medicamente. E un efect secundar.
Important e sa aiba mintea limpede si sa o ia intr-o directie: scoala sau pensionare.
Tratamentul in aceste boli e pe viata. Dar luandu-l in dozele potrivite poate deveni lucid 100 %.
Faptul ca simtiti ca va uraste e simptom de boala, semn ca nu a remis boala 100 %. Mai e loc de tratament.
Parerea mea e ca trebuie o internare in care sa se stabilizeze, apoi medicul ii va scadea medicatia cand va considera.

Buna!Eu din ce am citit, in toate protocoalele si pe toti medicii pe care i-am intrebat, um diagnostic asa grav, nu se pune decat dupa ce se fac toate controalele din punct de vedere organic, sunt foarte multe boli organice care pot sa duca la psihoze, cum ar fi: leziuni cerebrale, intoxicatie cu metale grele, dereglari hormonale ale tiroidei, inflamatii ale creierului, tumori, epilepsia lobulul frontal, deficite de vitamine si multe alte boli. Cei care pun diagnostic asa usor de schizofrenie, fara sa-ti faca toate analizele din punct de vedere organic aia nu sunt medici, aia nu au invatat scoala...
Dupa ce sunt efectuate toate aceste analize si daca totul este clinic sanatos...atunci poti sa pui un diagnostic de schizofrenie. Pentru ca un astfel de diagnostic pus gresit iti schimba intreaga viata, e o eticheta pe care nu ti-o mai schimba nimeni de aia e si incadrata la grad de handicap accentuat... Schizofrenia nu-i anxietate, atacuri de panica sau depresie medie, e ceva care te face sa nu mai poti functiona niciodata normal.Iar din ce am citit, toate antipsihoticele duc la boli grave, gen: diabet zaharat, boli de inima, diskinezia tardiva, distonie, si multe altele, practic te tranchilizeaza dar nu iti vindeca nimic...iti amelioreaza niste stari, dar mai ai halucinatii si idei delirante si atunci cand iei tratamentul.Tratamentul din psihoatrie, nu vindeca nimic...doar daca ai norocul sa se potriveasca vreunul care sa-ti amelioreze simptomele.Nu s-a demonstrat nici unde cu adevarat, ca ar fi dereglari chimice in creier...poate sa fie de natura spirituala, emotionala, sau lipsa de vitamine...ceea ce am observat nici un psihiatru nu vindeca vreun pacient, dar il face clientul lui pe viata, iar eu ma intalnesc cu ei in magazinele naturiste, lundu-si b-uri, magneziu bisglicinat, zinc, gligina, niacina tot felul de ceaiuri.iar pacientilor le recomanda asa ceva!? Spuneti-mi un psihiatru care vi-a zis sa va luati vitamine sau protectie pentru ficat de la medicamentele lor!? Eu ma gandesc pentru ca eu cu mana mea ii pun otrava lor copilului meu in mancare, si nu vad inbunatatiri, dar in schimb vad tot felul de reactii adverse, strambaturi, miscari toata ziua, nervos, gandurile si le exprima cu voce tare, si eu cu mana mea l-am facut dependent de ele, ca el nici nu stie, iar daca am incetat o zi sa i le dau, sevraj direct..nu doarme, tremura, atacuri de panica si anxietate la cote mari.Eu cred la forumurile astea ca lumea sa evolueze..caci medicamentele lor nu au evoluat deloc...se fac studii pe glicina in cantitate mare, pe niacina la fel...Sa nu mai spun de ce nici un psihoatru nu spune ca fiecare an de antipsihotic scade materia creierului cu 1%, de ce nu spun ca luam omega 3 esential pentru creier, sa dea laxative si probiotice...pentru ca toate antipsihoticele provoaca sindrom metabolic si constipatie, iar toxinele acumulate in intestin se duc in creier.Eu nu zic ca medicamentele nu au rolul lor in situatia de criza...dar dupa trebuie scoase treptat, inlocuite cu suplimente din natura care sa aiba cam acelasi efect...valeriana, este un bun stabilizator de dispozitie, din ce credeti ca s-a facut acidul valproic...care se da ca stsbilizator de dispozitie gen depakine..din valeriana...si sunt multe altele.eu incerc orice pentru copilul meu...dar nu-l las doar cu medicamentele lor...fara sa-i protejez corpul de efectele lor adverze.Si ar fi multe de vorbit.O doamna m-a descurajat ieri...cand mi-a scris in mesaj ca a facut facultatea, dar ea e pe medicamente si acum are halucinatii cu medicamentele luate, dar e in pensie pe caz de boala. Atunci ce rost mai are atata zbatere facultate, scoli, daca tu nu poti profesa nimic...si cat ai de trait l, traiesti ca un zombii..fara sa te afecteze ceva...Nu stiu, eu sunt suparata..penteu ca stiinta si doctorii nu au ajuns sa cunoască nici 30 %din corpul omenesc...Sau facut studii gasite de mine pe internet...cu ca cei lasati netratati..sau vindecat 75%din ei functionali..iar cei tratati nici 30%nu-s functionali...atunci unde e progresul !?Nu stiu am crezut ca poate aici pe forumul asta gasesc si oameni care au si alte viziuni...care s-au vindecat, care profeseaza, care dupa 1, 2 de tratament si-au revenit.Va doresc la toti sanatate..dar eu refuz sa cred ca boala asta sau oricare alta boala nu are o cauza mai mult organica, spirituala...si orice boala trebuie sa aiba vindecare, asa cum toate celulele corpului se reînnoiesc in decurs de 7 ani.

Succes atunci doamna! Eu sunt barbat nu femeie, ca tot ati pomenit...Va doresc sa izbanditi, nu mai comentez, eu ce am avut de zis am zis. Daca va uitati la iconita din dreptul numelui veti vedea ca Clara_p e fata si eu sunt barbat. Se vede ca profilul ei are parul lung.

Sarbatori fericite!

Offf...Ma scuzati, nu m-am uitat la iconita, nu am dat importanta, doar am presupus, pentru ca nu am.vazut nici un nume...Iar eu sunt noua pe acest forum, mi-am facut contul recent, nu prea stiu cum functioneaza aici, sau daca vreodata vreau sa-mi sterg mesajele, nici asta nu stiu daca o sa pot! Inca o data ma scuzati, caci nu am fost atenta la detalii si la identitatea celui cu care conversez. Va doresc si eu Sarbatori linistite, fericite si sanatate caci asta este cea mai mare bogatie a omului pe pamantul acesta.

Exista persoane cu schizofrenie care au luat tratamentul corect, au iesit din episod in aproximativ 1-2 luni, au scazut tratamentul si acum lucreaza, unii chiar in functii foarte bune.
Dar pana la urma dv. cititi tot felul de lucruri de pe net in care credeti si faceti ce vreti cu fiul dv.
Eu i-as fi reprosat mamei daca m-ar fi lasat netratata si cu liceul neterminat.
Tratata corespunzator am facut doua facultati si am putut lucra 8 ani. Acum sunt la pensie si am si handicap.
Imi iau tratamentul singura, imi accept boala, m-am casatorit si conduc cheltuielile intregii case formata din 4 persoane.

Ma bucur si ma întristez in acelasi timp, deci ati facut doua facultati, dar nu ati putut lucra decat 8 ani, ma gandesc caci din cauza boli, care fiind sub tratament recidiva...Nu, stati linistita caci, fac tot posibilul ca fiul meu sa termine liceul, caci intr-un An, doi..o sa-l termine...si daca ma ajuta Dumnezeu o sa faca di facultatea pe care o dorea el, Informatica...dar deocamdată eu fac ce pot sa fie linistit, sa-l scot din starea lui, iar cel mai rau ma doare ca însuși scoala i-a declanșat psihoza, de fapt colegii pe care i-a avut si cum sau purtat cu el...in ziua de astazi sint foarte rautaciusi copii intre ei, cel mai rau ma doare ca el era si este un băiat foarte frumușel, inalt..care era mai singuratic si nu prea ii placea sa fie in anturaj cu tot felul de băieți, care mergeau in cluburi, ascultau manele si poate luau si droguri, caci au ajuns la mine niste filmulețe din timpul orelor de scoala cum dansau pe manele in clasa si cum făceau tot felul de scheme pe la spatele fiului meu,...si era la unul dintre cele mai bune licee din oras...Oras reședința de judet..Ma doare de multe ori sa vad cum colegii lui, pe care ia avut au terminat si si-au vazut de drum si poate nu erau nici pe jumatate inteligenți cum era copilul meu, iar copilul meu se lupta cu nu stiu cum sa-i spun...psihoza, frica, lume imaginara...Dar, eu sper, caci am citit de cazuri care au luat tratament 5 ani si dupa nu am mai luat niciodata, posibil sa fie si un episod unic in viata.Oricum eu o sa fac pana la urma tot ce imi sta in putere pentru copilul meu.dar sunt trista ca odata declansata o astfel de boala, greu poti sa-ti mai întemeiezi o familie, greu e sa ai serviciu, responsabilitate...cel mai frica imi este ce face el singur, dupa ce nu mai suntem noi...neavând rude, fiind singurul copil al nostru, ...gandesc in perspectiva, caci asa noi putem sa-l intretinem cat traim fata sa aibă pensie sau sa lucreze,...dar cum socializeaza...viata lui e inchisa intre patru pereti, caci e stigmatizarea, mai ales in oraselele resedinte de judet si greu iti faci prieteni, esti cumva ocolit..
.Oricum ca sa ajungi sa-ti constientizezi boala e un pas urias...si eu cred ca cei care ajung sa o constientizeze...ar trebui sa incerce sa renunte treptat la tratament.dar corpul fiind deja invatat cu substantele cand le scoti atunci se produce un sevraj care imita chiar psihoza.Eu ce sa zic, sanatate.si sper ca copilul meu sa-si revina integral.sa se refaca cum a fost el.Asta e ruga si dorinta mea cea mare in viata asta...

Citesc din postarea anterioara : "Oricum ca sa ajungi sa-ti constientizezi boala e un pas urias...si eu cred ca cei care ajung sa o constientizeze...ar trebui sa incerce sa renunte treptat la tratament."

Off off off din tot ce am citit in subiectul asta nimic nu am înțeles.

Nu mai cititi internetul ca poate fi dăunător. Internati va copilul într-un spital de psihiatrie. Punct

Asa arata tabloul unei persoane care se lasa de tratament. Nu exista forumisti care s-au lasat de tratament si sunt bine pe viata. Nu exista asa ceva. Nu mai cititi toate prostiile decompensatilor de pe net. De asemenea nu exista tratarea cu naturiste pentru schizofrenie sau orice fel de alta psihoza, chiar daca pacientul este in remisie.

"21-11-2025Alinela01Nu este medic/terapeut
Alinela01
Bună dragi colegi de suferință...
Iau tratament psihiatric din 2014. Am intrerupt tratamentul de vreo 4 ori...3, 4 luni a fost bine, apoi urma recaderea, de fiecare dată.
O luam mereu de la 0 cu recuperarea.
Am inceput ca diagnostic de la tulburari de comportament cu nuante schizofrenice (2014) depresie, psihoza post natala (2017) tulburare schizoafectiva, iar ultimul diagnostic a fost schizofrenie paranoida.
Lucrez de 6 ani jumate, am o fetita de 8 ani jumate.
Ultimul episod psihotic a fost in 2022. De atunci, dupa ce mi-am revenit, dr mi-a scazut doza de antipsihotic și iau ca tratament o singura injectie de Rispolept consta de 37.5 mg o data pe lună (nu o data la 2 sapt cum prevede prospectul)
Mă simt bine, pot să lucrez, sunt eu (varianta normală).

Este o doza mica de tratament?
Mie mi-e frica să nu fac cv din efectele adverse (am citit prospectul și m-am speriat).

Totodata, as mai vb cu dr să mai incerc să intrerup tratamentul, insa mi-este frica.
Oare nu are cineva o poveste fericita?
Mi-e greu sa ma impac cu gandul ca sunt dependenta de o injectie.
Multumesc"

Buna seara!
Am întrebat dacă cineva ia injecții de Byannli, la 6 luni. Nu am primit nici un răspuns. Sunt curioasa, cum se simte cineva care are tratamentul asta.
Băiatul meu a primit deja de 3 ori, in ianuarie trebuie să primească a 4 oara. Eu așa văd că se simte destul de bine. Lucrează la Londra. Nu face ceea ce a terminat, dar lucrează. Este conștient de boala lui, are foarte mare grija să primească tratamentul. La șase luni vine acasă ca să primească injecția.
Sigur că orice antipsihotic are efecte secundare. S-a îngrășat foarte mult, a ajuns la 130 de kg, , are prediabet. Umbla la sala, a reușit să slăbească 16 kg in 4 luni de zile. Face tratament și pentru diabet. In fiecare zi controlează glicemia. Problema cealaltă este scăderea testosteronului. Pentru asta ia niste tablete.
Doza care primește este de 1000mg. Îl deranjează că este mai lent, se mișcă mai greu. Atenția și concentrarea este afectată în oarecare măsură. Deocamdată are un loc de muncă mai liniștit, nu e stres prea mare.
Din păcate eu nu pot sa am liniște, mi-e frica tot timpul ca nu cumva sa se repete prin ceea ce a trecut, halucinații, iluzii. Sper că sub tratament nu se va repeta.
Nu știu dacă s-ar reduce doza, starea lui nu s-ar îmbunătății( lentoarea sa se reducă, concentrarea, atenția să crească).
.

Buna seara.
Medicul ii cunoaste cazul.
Vorbiti cu el poate mai poate scadea din dozajul injectiei pentru ca fiul sa nu mai aiba asa multe efecte secundare, mai ales ca munceste.