Se invinovateste degeaba.

19-11-2008
Manowar
Nu este medic/terapeut
Manowar
Situatia pe care o sa o expun este a sotie mele. Suntem impreuna de 9 ani, casatoriti de 5 ani.

La 16 ani virgina fiind sotia mea a fost abuzata sexual.Animalul respectiv afland ca este virgina a intretinut un raport sexual oral cu ea. Din diverse motive, la momentul respectiv ea nu a putut spune nimanui(politie, parinti, prieteni).

La 18 ani si-a inceput viata sexuala cu un tip cu care a avut o relatie de 2 ani(relatia a fost intrerupta deoarece acesta a inselat-o). Dupa aceasta, pana la 23 de ani cand ne-am cunoscut, a mai avut o singura relatie sexuala stabila(cateva luni). Restul contactelor sexuale pe care le-a avut au fost de o noapte sau un week-end. In acest interval 18-23 de ani sotia mea s-a culcat in totla cu aproximativ 12 barbati.

Care este problema.Este o sotie excelenta, o mama extraordinara(avem un copil) o prietena adevarata si ma iubeste la nebunie.Chestiile astea le stiu si le simt zi de zi. Nu mi-a dat niciodata nici cel mai mic motiv de indoiala vis-a-vis de un eventual adulter.

Ideea este ca pe ea o macina foarte mult NUMARUL de barbati din viata ei. Se invinovateste ca au fost prea multi, ca ea a fost cu mai multi barbati decat femeile cu care am fost eu inainte sa o cunosc si tot felul de astfel de framantari. Din punctul ei de vedere ar fi vrut ca inainte sa ma cunoasca sa fi fost cu 1-2 barbati. Eu nu i-am reprosat niciodata nimic despre numarul lor, nu ma deranjeaza acest aspect si incerc sa o ajut; dar nu mai stiu cum. Eu cred(din diverse discutii/scapari ale ei) ca toate aceste "aventuri" ale ei isi au cauza in ce i s-a intamplat la 16 ani.

Mai exact am ajuns la concluzia ca ea a vrut sa isi demonstreze in acest mod(culcandu-se cu mai multi barbati) ca inca este atragatoare, inca este femeie, ca acel accident nu i-a stirbit feminitatea, sex appealul, etc. Incerc sa ii explic aceste lucruri de fiecare data cand se ajunge la acest subiect dar parca nici nu ma aude.

Ea se considera vinovata ca s-a culcat cu ei si gata.
Credeti ca o pot ajuta in vreun fel? Credeti ca ce am intuit eu este adevarat? Dati-mi va rog un punct de plecare in discutiile astea poate reusesc sa uite trecutul si sa inteleaga ca atata timp cat acel trecut nu ne afecteaza pe noi acum nu are niciun sens sa se chinuie.

Va multumesc.
9 comentarii
0
19-11-2008, ora 18:12
morena1r
Nu este medic/terapeut
morena1r
problema e tare delicata, Mano...Cred ca cel mai bn te-ar putea sfatui un psiholog..Eu va tin pumnii s-o scoateti la capat si cu problema asta si sa va fie bine.
0
19-11-2008, ora 18:49
se_ma_k
Nu este medic/terapeut
se_ma_k
Ati intuit bine, insa aceste lucruri trebuie sa i le spuna altcineva, nu dumneavoastra... morena1r are dreptate cu psihologul, insa va fi dificil de ajuns acolo, daca dansa nu vrea... Ar fi bine sa incepeti prin excursii in imprejurimi pe la manastiri... o marturisire ii poate fi de ajutor! Succes!
0
21-11-2008, ora 21:27
Jaquelinne
Nu este medic/terapeut
Jaquelinne
Mano, abia acum fac legatura cu mesajul postat de tine mai demult!!Pai acum e clar de unde i se trag sotiei tale toate acele "retineri" de care ne spuneai!!Trebuie sa o ajuti sa treaca peste aceste ganduri rele, pt ca altfel casnicia voastra s-ar duce de rapa si este pacat mai ales acum ca aveti o bebica mica!!Apropo:ce mai face micuta??
0
21-11-2008, ora 23:00
morena1r
Nu este medic/terapeut
morena1r
Oooofff, Mano..eu n-am stiut ca aveti si bebe.Cu atat mai mult trage tare sa va rezolvati problemele.Noi va tinem pumnii.
0
23-11-2008, ora 18:11
Manowar
Nu este medic/terapeut
Manowar
Sarumana jaq. Avem baietel:). Va dati seama ca nu o sa renunt.Multumesc pt suport si sfaturi.o sa fie bine...
0
09-12-2008, ora 00:59
anielaminu
Identitate neconfirmată
anielaminu
Buna Manowar,
e f posibil ca acel trecut traumatizant sa nu fi disparut din memoria sotiei tale iar amintirea sa fie inca dureroasa desi se poate exprima sub o forma mascata. E de mare ajutor faptul ca aveti o relatie bazata pe comunicare, intelegere si sprijin. Aveti toate atuurile pt a depasi acest moment dificil si probabil si altele intalnite in casnicia voastra. Cu toate astea, uneori astfel de probleme pot fi dificil de gestionat doar de voi doi. Poate fi vb de emotii nerezolvate pe care nici ea si nici acum impreuna nu reusiti sa le dati de capat. Pt a nu va periclita relatia, poate fi de mare ajutor ca sotia ta sa caute sprijinul unui specialist impreuna cu care sa desluseasca semnificatia sentimentelor de vinovatie pe care le traieste. Poate tu ai surprins doar o parte din adevar sau din problema emotionala cu care ea se confrunta. O discutie intr-un cadru securizat, de incredere si confidentialitate ii pot fi de mare ajutor. Sugereaza-i acest lucru cu caldura si intelegere si las-o pe ea sa decida ce vrea sa faca. Numai bine va doresc!Aveti grija de voi!
Psiholog Aniela MINU
0
30-01-2009, ora 14:54
dani3la
Nu este medic/terapeut
dani3la
parerea mea este ca te iubeste foarte mult..si crede ca ceea ce i sa intamplat poate afecta intr-un fel sau altul relatia voastra..
0
05-06-2009, ora 13:47
anonima26
Nu este medic/terapeut
anonima26
buna la toti. as dori sa sa scriu despre mine, o latura destul de sensibila, chiar de nu raspunde-ti sau nu cititi, cel putin ma "descarc" pentru mine. am 22 de ani si sunt casatorita de putin cu un barbat care mi-a stat mereu alaturi. copilaria mea nu a fost prea fericita. parinti mei au divortat cand eu aveam 2 ani, fratele 4 si mama era inca insarcinata cu sora mea cea mica, au divortat pentru ca tata intretinea relatii cu o alta femeie si era agresiv cu mama. de atunci viata mea e destul de complicata. mama dupa 2 luni a dat nastere la al 3 copil, sora mea, dar era singura, si eram o familie foarte saraca, si cei care aveau posibilitate din familie sa ne ajute nu au facut-o.. asa s-a intamplat ca sora mea si cu mine am facut pneumonie si una dintre noi era subnutrita, aveam 3 ani, ea careva luni, asa ca ne-a internat pe amandoua poate timp de o saptamana, zice ca venea sa ne viziteze, oricum cand a trebuit sa ne externeze spitalul m-a dat decat pe mine, spunandu.i ca a venit decat cu un copil, si a cautat-o mult pe sora mea dar intr-un final o asistenta maternala dacandui-se mila de ea i-a spus ca din cauza seringilor infectate cea mica a luat hiv, oricum nu a gasito dar era constienta ca cu asemenea boala, fara conditii cautand-o si luand-o era ca si cum ar fi omorat-o ea. la un moment dat mama stand cu chirie a ramas fara casa, oricum nu avea bani de platit si mila proprietarilor se sfarsise, a trebuit sa ma trimita pe mine si fratele meu la bunici, dar ei nu au acceptato pe mama abia ne-au vrut pe noi, am vagi amintiri stand pe strada, si ea chiar s-a prostituat, dupa ce a facut nu stiu bine. la un moment dat a venit dupa mine, cred ca trecuse aproape un an, gasise un om care i-a dat un acoperis i-a promis marea cu sarea, ea a ramas insarcinata, el a vrut copilul, m-a luat pe mine dar pe fratele meu l-a lasat la bunici cu un pumn de bani pentru intretinere spunadu-i ca vine la o luna si pentru el, si asa a fost... numai ca bunici deja facuse toate actele necesare cu mult inainte si l-au dat la orfelinat, eu am avut norocul sau nenorocul de a ma lua inainte cu ea, de la orfelinat l-a luat tatal meu, si in prezent locuieste cu el, dar a ajuns foarte rau si nu are pic de educatie, are decat 2 ani de scoala. bun. intre timp lucrurile cu omul acela, tatal surori mici, nu erau asa frumoase, el incepand sa lipseasca multe zile, saptamani, luni de acasa, pana nu a mai venit deloc. de data aceasta mama avea amici comuni cu el, ca de... amicii cnd stai putin bine exista. am ramas dinou fara casa, si cativa din amici ne-au oferit un acoperis, azi la unu' maine la altu'. eu aveam 4 ani, si de la acea varsta am fost abuzata sexual de acesti amici, in total 6 barbati diferiti, si am destule amintiri, unele mai accentuate, altele mai vagi, nu am fost vreodata virgina dar nici nu imi amintesc sa fii fost penetrata, poate aceasta amintire mi-am sters-o din constient chiar pentru a ma proteja, dar imi amintesc atingeri, contact cu mainile, m-au pus sa fac sex oral, si am crescut asa sperand ca amintirile mele sa fie numai inchipuire. la un moment dat a trebuit sa ma intorc la bunica... care oricum era destul de in varsta, nu mai vedea bine, si nu prea mai avea rabdare cu copii, am luat destula bataie de la ea din orice motiv care i se parea ei ca nu am educatie, am avut grija de bunici si de sora mea cea mica, ca de, ne-a lasat pe amandoua, pana la varsta de 12 ani, cand mama a cunoscut pe actualul concubin, cu care azi are 10 ani, si ne-a luat de acolo, el fiind un om pe care il stimez foarte mult, un om cu o foarte buna educatie care m-a ajutat si mi-a dat incredere in mine (eram formata ca o sclava de la bunici si la orice spuneam da) bun, oricum dumnezeu nu ne-a ajutat cine stie ce... azi omul acela, fost inginer a facut un accident vascular cerebral si nu mai are toate functiile, oricum mama si-a facut deja amant la 3 ani dupa accident, cel putin l-a tratat in spital, si eu m-am zbatut foarte mult pentru el. cu putin timp inainte de incidentul tatalui am intretinut relatii pentru prima data, am fost foarte dezamagita si am cazut intr-o depresie foarte mare si amintirile nu incetau sa ma innebuneasca si prietenul meu a incercat dar degeaba sa imi stea alaturi caci a tinut f mult la mine, dar nu am putut sa ma deschid in fata lui, si pentru el era prima experienta, dar nu il mai suportam intim si ma uram pe mine si corpul meu si ma simteam murdara. pentru ceea ce m-i s-a intamplat de copil, ma semtea vinovata ca nu am spus la nimeni pentru ca persoanele acelea se purtau frumos cu mine, intr-un fel nu imi dadeam seama ca e gresit, si daca vag imi dadeam seama ma gandeam ca e rusinos si ca oricum era ceva ce trebuie sa fac pentru mica atentie, 2-3 bomboane si un pic de bani pt buzunar, si inca si azi imi amintesc fetele lor si stiu cine sunt si aveam doar 4 ani cand a inceput totul, imi este foarte greu sa trec mai departe l-am cunoscut pe sotul meu, dupa un timp ce am terminat relatia cu baiatul de varsta mea, i-a placut de mine, s-a indragostit, am ajuns la pat, dar nu am dat nici un fel de importanta, era nesemnificativ pentru mine chiar stiind ca oricum ma plictisesc repede ca dupa in mainile lui o sa simt mainile murdare a celorlalti, dar el a avut rabdare mult timp, si am inceput sa vorbim, incet incet am prins curaj si incredere si m-am deschis in fata lui, numai ca acum avem 3 ani de cand ne stim 1 an de cand stam impreuna, si inca avem putine probleme, tine la mine la la ochi din cap si eu la fel il iubesc enorm, numai ca poate eu am ramas cu "sechele", ma trezesc speriata in noapte, tipand, plangand, dar nu stiu ce visez, si incearca sa vorbeasca dar e persoana umana si cand vrea sa afle detalii la ce mi s-a intamplat, spunand ca pana nu vorbesc sa scot ce am in mine nu imi gasesc linistea, si cand ii povestesc din detalii pe care mi le amintesc, si-a format un dezgust mare pentru mama, acuzand-o ca nu a avut grija, ba chiar ca a stiut ce se intampla cu mine dar ca a permis ea, poate in felul meu si eu o condamn dar mi-e mai usor fara ura, si cand il vad asa de trist, el incearca cu tot dinadinsul sa mascheze dar il cunosc si il inteleg e greu de imaginat o fetita de la 4 la 6 ani abuzata sexual mai ales ca acea fetita devenita femeie e nevasta ta. daca eu as putea trece peste frica pe care o am intre noi nu cred ca ar fii probleme, din punct de vedere intim stam foarte bine si ii simt corpul lui ca fiind cea mai pretioasa parte din mine, numai ca el ar vrea ca eu sa ma simt libera si pe deplin fericita. oricum pana in ziua de azi, dupa sora si tatal meu, el este fericirea mea, numai ca subconstientul nu mi-l pot controla, sau poate incercand si incercand sa imi amintesc detali dupa prima mea experienza, am trezit vechi amintiri care poate stateau mai bine ascunse, sau poate el ar trebui sa nu mai caute atat sa ma ajute
0
05-06-2009, ora 19:02
se_ma_k
Nu este medic/terapeut
se_ma_k
Este important sa ne cunoastem pe noi insine cu toate ale noastre si este nevoie sa aducem la suprafata tot, pentru ca este forma prin care ne descarcam... tot ceea ce ne-a marcat viata trebuie descoperit si nu ascuns pentru ca toate vor iesi la suprafata la un moment dat... si cu cat mai repede cu atat mai bine... Ceea ce trebuie sa facem in astfel de situatii este sa invatam sa iertam pe cei care ne-au ranit, sa ne eliberam de ura, sa invatam sa iubim dar mai ales sa invatam sa acceptam iubirea celorlalti... este fenomenul cel mai greu pentru ca suntem tentati din cauza urii acumulate sa ne indragostim usor de primul sau prima venita, sa-i determinam sa ne iubeasca, iar cand ei incep sa-si manifeste iubirea noi ii ranim, parasindu-i... si asta pentru ca n-am cunoscut in copilaria noastra iubirea adevarata! Este bine sa-i iertam pe cei ce ne-au ranit si sa lasam sa-i judece Altcineva! Este mai greu de inteles, la prima vedere, dar este singura cale de iesire! Cand inveti sa iubesti si sa accepti iubirea te eliberezi de ura si de frica!
Adaugă un comentariu / răspuns

15-04-2016, ora 10:25
Publicitate ROmedic
Administrator forum
Psihologi, psihiatri, psihoterapeuti
Recomandă un Psihoterapeut sau caută unul!
La-Psiholog.ro este un proiect ROmedic care vă prezintă peste 3900 de terapeuți din România. Avantajul acestui site este că pune mare preț pe recomandările pacienților. Găsiți prezentări detaliate ale serviciilor psihologice, citiți recomandări, vă puteți programa online. În plus, există o secțiune cu o mulțime de articole interesante și teste psihologice.
 
 
 
Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.