Se poate salva o casnicie?!

Buna ziua. M-am hotarat cu greu sa scriu, dar... nu am pe nimeni pe umarul cui sa plang... dar nici nu pot plange.
Am o casnicie frumoasa, de 5 ani. SI un baietel minunat de 8 luni. Eu si sotul meu suntem cei mai buni prieteni, impartim totul, de la servici pana la cele mai marunte ganduri.
Dar... ceva s-a rupt. Relatia noastra sexuala nu merge, trec luni intregi in care nu facem dragoste... recunosc, din cauza mea. Nu stiu, nu. merge pur si simplu. Ma inhib cand se apropie de mine. Desi nu a gresit nu nimic. Si asta de ani buni deja, desi s-ar zice ca suntem la inceput de viata impreuna. Ei, si de aici... el s-a indepartat de mine, si am gasit tot felul de mesaje cu necunoscute, pe internet. Nu urate... mai mult de arta conversatiei. Ne-am certat urat atunci, cam acum 3 luni. El a promis ca nu mai face, eu ca incerc sa facem dragoste mai des... si cam nimic. Azi dimineata am gasit o discutie destul de perversa cu una din studentele lui. evident a urmat o zi super trista pt amandoi, si aceleasi discutii...
Nu stiu ce sa fac... mai are rost sa fac? Daca nu gaseam discutia asta, ce urma??? sa ma insele?
Nu stiu.. nu mai stiu, stiu ca-l iubesc, ca ma iubeste, si nu vrem sa ne crestem copilul separat.

Multumesc ca m-ati ascultat. Iar un sfat ar fi fff bine venit

Draga mea,
Spui ca-l iubesti si ca te iubeste. Asta e tot ceea ce ar trebui sa conteze si chiar e. Din cate spui, tu esti cea care greseste, iar pentru un barbat, relatia sexuala e foarte importanta. De facut nu prea ai facut multe ca sa va fie mai bine, si chiar nu cred ca te-a inselat. Trebuie sa lupti.in primul rand cu tine si apoi sa devii cu adevarat puternica. Un copil cu un om pe care il iubesti si care te iubeste, chiar ar trebui sa te motiveze. Lasa aiurelile ca vorbeste cu nu-stiu-cine...zii si tu ca e doar atat...si gata. Si ce-i daca era o discutie perversa cu una dintre studentele lui. Tu esti sotia lui iar barbatii sunt niste aiuriti carora le place atentia ( mai ales daca acasa au parte de anumite probleme se poarta ca niste copii de doi ani, mereu in centrul atentiei, nelinistiti si " nevinovati"). Mai bine fa-ti un plan sa-l recuceresti si...incepe cu sexul...care, pana la urma, spune multe despre o relatie.
Sper sa-ti gasesti linistea intr-un fel sau altul!!!
Cu prietenie...

Da... stiu ca asta e pb mea. Trebuie sa trec peste toata gandurile negre, si s-o iau de la capat. Cred ca e si frustrarea mea ca stau toata ziua acasa cu bebe, si am timp (evident) sa ma gandesc la prostii. Nu e normal sa-i verific mailurile si mesajele. Nu vreau asta. Nu e normal sa-l verific, nu e o relatie normala in care il verific. Dar ideea e ca si l-am prins.. prima data acum 3 luni.. a promis ca renunta la tot, si-a sters mailul, tot... a ramas mess-ul... prin care comunica cu studentii, fiind profesor. Si ieri... nu sh ce mi-a venit... si am intrat pe messul lui... si surpriza. O studenta a inceput sa-i (sa-mi) spuna tot felul de lucruri care sa-l atate. Inclusiv daca ii place s-o faca in masina... mi-a sarit inima din piept.
Nu am puterea sa plec... as pleca... dar, ma doare sufletul pt copilul meu. Plus ca-l iubesc, si stiu ca si eu am greseli in relatie. El mi-a jurat ca nu a fost nimic, ca i-a tot spus fetei sa nu-i mai scrie asa ceva... dar... ma intreb eu, retori poate, daca nu gaseam asa ceva... ce se intampla?! Ceda in fata ei, sau nu? Si daca nu o sa mai gasesc la timp mesajele astea?
Devin paranoia, simt ca o iau razna. sunt constienta de asta.

Buna Abes,

Parerea mea este ca ar trebui sa aveti o discutie fara reprosuri, ci doar impartasirea nemultumirilor fiecaruia. Poate ar fi bine sa stai si cu tine de vorba si sa-ti dai seama care-i problema. Atata timp cat spui ca-l iubesti, de ce nu vrei sa faci dragoste cu el? Cred ca s-a intamplat ceva candva. Copilul va leaga, este adevarat, dar problema va ramane si nu veti reusi daca nu descoperiti cauza si apoi tratati efectul. Si eu am probleme cu sotul meu, suntem impreuna de 6 ani, casatoriti de 4, avem un copil de 3.5 ani impreuna si eu o fetita din prima casatorie. La noi este invers, eu il doresc si el ma respinge pe diverse motive. Spune ca ma iubeste, dar niciodata nu are initiativa la adresa mea. Ne intalnim in cel mai bun caz 1 data pe saptaman, dar acum de cand suntem certati pastram o relatie doar la limita bunului simt. Nu stiu ce sa mai zic

Ms Caludiana pt sfaturi... nu stiu cum sa aflu care e problema mea. Adica cde ce nu vreau sa fac dragoste cu el. Imi propun in fiecare zi ca DA, deseara... facem. Si cu cat se apropie seaa, incepe sa-mi fie groaza. vai, oare chiar trebuie,. oare se apropie de mine cu intentii? Nu vreau... si cand vad ca se culca, fara sa incerce ceva... rasuflu usurata si ma culc... si-mi rpopun ca maine, sigur voi face. Si asa trec luni intregi.
In timpul sarcinii nu am avut deloc voie sa facem, pt ca am avut risc sa perid copilul; si am mai pierdut unul. Dar si inainte era tot asa. cred ca pot numara pe degete de cand suntem casatoriti... de cate ori am facut dragoste... poate ca depasesc un pic... stiu ca nu e normal acest lucru.
Dar, dintr-o data nu mi-a mai placut, nu am mai vrut... si atunci cand incerc, sunt crispata, ma doare. s tot asa... in loc sa fie o placere pt amandoi, este un stres si un chin. si abia astept sa se termine, sa treaca, sa nu ma mai doara... sa nu-l rog sa se opreasca.
Offffff

abes, pai ar fi culmea sa il parasesti tot tu!Mai ales ca, din cate spui, vina cea mai mare iti apartine.Sa stii ca daca iti vei refuza la infinit sotul, o sa mearga negresit la altcineva.Asa ca incearca sa gasesti solutii( si nu de una singura pentru ca dupa cum vezi nu reusesti), ci mai degraba mergi/mergeti la un specialist, pentru ca ar fi pacat sa se termine totul pentru un lucru care se poate rezolva destul de usor.
Insa nu inteleg un lucru...de ce spui ca te doare la contactul sexual?Ai nascut cumva pe cale naturala?

Buna Abes, nu-ti voi da nici un sfat ci doar iti voi spune ca vinovatia este cel mai nenorocit sentiment care te poate incerca intr-o asemenea situatie.
Nu ai mentionat daca el a realizat ca aveti o problema, daca a incercat s-o rezolve si cum ? S-a oprit putin din ale lui sa se intrebe de ce te inhibi si de ce nu mai simti nevoia sa faci sex?
Din nesiguranta ta imi pot da seama ca cel care te-a invinovatit prima oara a fost chiar el, iar cu timpul ai ajuns si tu sa crezi asta. Mai gandeste-te...intr-un cuplu format din doi oameni nu poate fi doar unul vinovat.
Daca nu merge si ca o concluzie la toate discutiile voastre tu esti vinovata, poti lua in calcul linistita si un divort!