Sechele abuz in copilarie
in copilarie am fost abuzat psihic cat si fizic de talal meu care este alcoolic.
Pana si acum, la 34 ani, simt ca aam ramas cu sechele si nu pot avea o viata normala.
Am si acum uneori cosmaruri, sunt anxios, nu am incredere in mine si consider ca trebuie sa sufar si nu merit sa fiu iubit de vreo femeie.
Ma simt complexat, imi vad mereu defectele si nu calitatile. Nu pot sa fiu fericit.
Imi dau seama ca trebuie sa uit acele momente, insa amintirile nu ma lasa sa duc o viata normala.
Cum as putea avea o viata normala ?
Pana si acum, la 34 ani, simt ca aam ramas cu sechele si nu pot avea o viata normala.
Am si acum uneori cosmaruri, sunt anxios, nu am incredere in mine si consider ca trebuie sa sufar si nu merit sa fiu iubit de vreo femeie.
Ma simt complexat, imi vad mereu defectele si nu calitatile. Nu pot sa fiu fericit.
Imi dau seama ca trebuie sa uit acele momente, insa amintirile nu ma lasa sa duc o viata normala.
Cum as putea avea o viata normala ?
5 comentarii
Incercati sa mergeti sa vorbiti cu un psihoterapeut despre toate acestea. A venit momentul sa scapati de trecut si sa mergeti catre viitor.
Bună ziua!
Un psihoterapeut vă poate ajuta să rezolvați problemele trecutului și să puteți păși cu încredere în viitor.
În loc să considerați că trecutul nu vă lasă să duceți o viață normală, încercați să gândiți că acele momente v-au fost date ca pietre de încercare pe care dacă le veți putea depăși vă vor face mai puternic.
Un psihoterapeut vă poate ajuta să rezolvați problemele trecutului și să puteți păși cu încredere în viitor.
În loc să considerați că trecutul nu vă lasă să duceți o viață normală, încercați să gândiți că acele momente v-au fost date ca pietre de încercare pe care dacă le veți putea depăși vă vor face mai puternic.
Bună ziua! Mă scuzați că intervin, dar am văzut comentariile, însă am și eu o problemă asemănătoare. Am un prieten care, de asemenea, a rămas cu anumite "sechele" din copilărie peste care nu poate trece. A fost abuzat mai mult psihic și are o părere foarte rea despre sine, nu are încredere în el, crede că tot ce i se întâmplă rău i se cuvine, îi este foarte greu să exprime ce simte (cred că este și confuz), se consideră un eșec, îi este teamă să facă greșeli ș.a. El are 19 ani. Este un băiat foarte deștept, s-a "refugiat" în citit. A stat cam de pe la 11 ani în depresie. Se considera o povară pentru oricine. Acum este la facultate și dă semne că ar fi mai bine, însă nu poate trece peste ideile acestea. Deocamdată a spus că nu dorește să meargă la un psiholog deoarece crede că încă poate el rezolva înfrunta aceste stări, deși nu prea știe cum. Eu îi sunt alături și aș vrea să îl ajut, și tot timpul încerc să îi ridic moralul, dar tot mai are unele momente în care traumele copilăriei își fac simțită prezența și nu știu prea bine cum l-aș putea ajuta mai mult. Dacă aveți un sfat, vă rog să mă ajutați. Mulțumesc anticipat!
Poate trece dacă în loc să se gândească prea mult la trecut încearcă să-și trăiască prezentul și să-și proiecteze viitorul așa cum își dorește.
Se găsesc o mulțime de cărți de dezvoltare personală de care să se poată folosi ca să-și antreneze creierul să lucreze pentru ce-i mai bine pentru el. Când ești motivat să faci ceva, nimeni și nimic nu-ți stă în cale. Să-și facă o agendă în care să menționeze ce face zilnic pentru el și să-și monitorizeze evoluția personală.
Evenimentele din trecut de multe ori sunt folosite ca o scuză pentru ce nu-ți reușește în prezent. Dar atunci unde e asumarea responsabilității?
Să-ncerce să citească Susan Jeffers- „Acceptă-ți teama dar nu te lăsa înhibat de ea” și va afla multe lucruri interesante, care să-l ajute în demersul lui.
Un psiholog poate să-l ghideze astfel încât să obțină mai ușor rezultatele dorite, dar e nevoie să fie pregătit să vorbească cu cineva, pentru că numai dacă îl forțezi să meargă spre un psiholog și nu pornește de la el, nu are eficiență.
Se găsesc o mulțime de cărți de dezvoltare personală de care să se poată folosi ca să-și antreneze creierul să lucreze pentru ce-i mai bine pentru el. Când ești motivat să faci ceva, nimeni și nimic nu-ți stă în cale. Să-și facă o agendă în care să menționeze ce face zilnic pentru el și să-și monitorizeze evoluția personală.
Evenimentele din trecut de multe ori sunt folosite ca o scuză pentru ce nu-ți reușește în prezent. Dar atunci unde e asumarea responsabilității?
Să-ncerce să citească Susan Jeffers- „Acceptă-ți teama dar nu te lăsa înhibat de ea” și va afla multe lucruri interesante, care să-l ajute în demersul lui.
Un psiholog poate să-l ghideze astfel încât să obțină mai ușor rezultatele dorite, dar e nevoie să fie pregătit să vorbească cu cineva, pentru că numai dacă îl forțezi să meargă spre un psiholog și nu pornește de la el, nu are eficiență.
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 4Cum ma poate afecta o trauma suferita in copilarie?
- 5Ganduri...Vreau sa scap!
- 4prins in trecut
- 5Nu stiu ce este cu mie
- 5baietel trei ani afectat psihic?
- 4Modalitate de vindecare
- 3Atac de panica la copil
- 6Trecut in mare parte traumatic, ce facem în situația asta?
- 10Frica groaznică de morți?
Mai multe informații despre: traumele copilariei
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: