Sotia mea a comis un adulter

Buna ziua,

Sotia mea a comis un adulter cu un coleg de serviciu, la 3 ani de la casatorie, si dupa o relatie de prietenie de aproape 5 ani inainte de aceasta. Dupa acel moment am decis sa continuam relatia noastra de casatorie, depasind (cu greu) socul. Au trecut de atunci 26 de ani, timp in care am realizat destule lucruri impreuna. Problema este ca de vreo cateva zile, afland de decesul unei cunostinte din acea perioada, am depanat amintiri si mi-am readus in memorie acel moment neplacut si am reluat discutia cu sotia mea despre ce s-a intamplat atunci. Ea mi-a zis ca in acel moment nu realiza ce se intampla, ca-i pare rau si ca decizia de a continua a fost una buna.
Insa pe mine ma macina gandul (din nou) ca ea s-a culcat cu altcineva si deasemea ma chinuie intrebari de genul: cum a facut-o, unde, samd. I-am adresat aceste intrebari si mi-a zis ca nu mai tine minte ce s-a intamplat atunci si ca se simte acum mai jenata decat atunci adresandu-i aceste intrebari. Dar cand fac dragoste cu ea imi imaginez ca la momentul acela era altcineva in locul meu si ma simt foarte trist.
As avea nevoie de un sfat cum pot depasi acest moment chinuitor, mai ales ca o iubesc si i-am promis ca nu voi mai deschide subiectul acesta vreodata.

Multumesc,

Nu se pun niciodata astfel de intrebari. Va faceti rau singur.
Mergeti la un psiholog de cuplu.

de pus astfel de intrebari e normal, insa faptul ca o faceti acum e inutil...
daca va ajuta, incercati sa va aduceti aminte ce v-a determinat sa luati decizia de a continua. aici e cheia... decizia finala a fost a d-ta de a continua mariajul, nu a sotiei. nu la ea e raspunsul pe care-l cautati, ci la d-ta..

Multumesc pentru raspunsuri. Decizia de a continua a fost luata pentru faptul ca tineam la ea la ea foarte mult si o respectam. Nici acum aceste sentimente nu s-au diminuat. Dansa a motivat ca totul s-a intamplat din cauza ca nu se simtea apreciata, ca timpul petrecut impreuna era prea putin datorita job-urilor pe care le aveam atunci (aici are cumva dreptate, eram prea preocupat de a face bani pentru cateva obiective pe care mi le setasem in minte). Insa decizia de a ramane impreuna a fost a amandurora. Ea si acum mi-a spus ca daca-i era bine ramanea cu persoana respectiva.
Acum ma gandesc ca la vremea respectiva a fost o victima sigura a unui individ care a vazut ca poate profita sa-si satisfaca nevoile sexuale.

Decizia de a continua ati luat-o amandoi, si ea. Suntem oameni nu roboti si nu trebuie sa ne judecam aspru .

Multumesc pentru raspuns. Desigur astazi stau si ma intreb ce anume din comportamentul meu de atunci ne-a facut pe amandoi sa traim experienta aceea. Mai ales ca, dupa alti cativa ani ea a mai avut o experienta cu un alt coleg de serviciu, dar nu de natura intima. Doar mi-a zis ca discuta lucruri care nu putea sa le discute cu mine. Cert este ca am reusit si prima data si a doua oara sa trecem peste (mai ales ca a doua oara mi-a zis foarte clar ca nu era o relatie foarte apropiata ci doar o persoana cu care doar vorbea), sa avem un copil reusit impreuna, sa dezvoltam o afacere durabila, sa avem o casa si multe lucruri realizate impreuna.
Mi-a zis ca ma iubeste si ca daca se simtea mai bine cu altcineva ramanea cu acea persoana. Astazi, suntem, eu intr-o stare de tristete totala gandindu-ma la cele intamplate atunci, ea intr-o stare de ingrijorare, toate astea de vreo luna. Ne-am impartasit unul altuia sentimentele, am ajuns la concluzia ca nu ne era mai bine daca ne desparteam si ca vrem sa imbatrinim impreuna frumos. Problema este ca nu reusesc eu sa ies din stare asta de gandire profunda la ceea ce s-a intamplat si nu stiu cum sa uit chestia asta. Mai ales ca pana acum, vreme de mai bine de douazeci de ani uitasem complet.
Multumesc,