Sotul m-a parasit. Mi-a spus ca nu ma mai iubeste

Buna seara! Imi descarc sufletul aici, in tristetea pe care o simt. Am avut o relatie de 7 si o casnicie de 4 ani. Casnicia perfecta alaturi de omul perfect, un om bun, iubitor, protector, grijuliu, atent. Totul a mers minunat pana cand starea mea de sanatate si anume anxietatea sociala fobica cred ca a marcat cumva totul. Nu am lucrat niciodata decat cateva sapt fara contract, am dezvoltat o teama intensa de a munci, de a avea un job, de a avea sefi, responsabilitati si colegi. Si-a dorit mult ca eu sa depasesc aceasta teama si sa fiu "pe picioarele mele", sa ma dezvolt si sa evoluez. Atat pt mine cat si pt noi ca familie. Visa mult sa ne luam o casa, sa avem copii si sa construim multe impreuna. Acum 1 an si cateva luni s-a simtit o schimbare, a devenit agitat, nelinistit, nemultumit, nefericit si cu insomnii. A ajuns si el la psihiatru si urmeaza un tratament. Starea i a ramas insa aceeasi cu diferenta ca acum reuseste sa doarma altfel. Acum am realizat, cand mi a spus direct si sincer, cand a avut curajul asta, ca starile erau din cauza ca nu mai era fericit langa mine. A plecat in ianuarie 4 luni de acasa pt ca avea nevoie de spatiu si vroia sa fie singur si linistit. S-a intors apoi pt mine, cica, sa dea o sansa casniciei. Nu stiu ce sansa a fost si a dat pt ca nu mai aveam activitati impreuna, trageam de el sa facem ceva impreuna, nu mai avea afectiune pt mine, nu ma mai saruta, imbratisa si sexul era doar mecanic, scurt, fara atingeri si rar. In tot acest timp am fost femeia care l a incurajat sa se descopere, sa fie deschis, sa mearga la psiholog sau terapie de cuplu. I-am fost alaturi omului pe care il iubesc. Acum doua zile, am avut curajul sa fiu eu deschisa si am aflat tor ce era de aflat. Specific ca telefonul si l tinea pe silentios si se purta de parca avea ceva de ascuns. Vroia sa incheie relatia fara sa aflu ca de trei saptamani discuta cu un psiholog pt telefon, cica ca sa ma protejeze si sa nu sufar mai mult. A incheiat relatia cu o minciuna, ceva ce stia ca nu suport si nu accept. Ma simt proasta acum, vroiam sa l ajut cu un psiholog si ma chinuiam langa el si el avea deja un "psiholog secret". Am discutat deschis si calm dupa ce am luat foc, am facut reprosuri, am jignit si m am comportat ca orice femeie care iubeste si se simte ranita. Mi-a spus ca nu ma mai iubeste de cateva luni. Ma simt ranita, parasita, dezamagita de tot ce am trait. De ce ajunge un om sa nu mai iubeasca cand nu au existat batai, jigniri, inselat si alte lucruri grave? Cand totul a curs lin si ne am inteles, respectat si iubit atat de frumos? Am nevoie sa vorbesc despre asta, sa impartasesc suferinta. Sunt o femeie parasita care isi iubeste enorm sotul si a crezut ca aceasta casnicie va dura o viata. Sunt o femeie care nu mai este iubita. Este greu!