stari de panica

Gemi, m-a impresionat si emotionat mesajul tau. Capul sus! fiecare avem in noi puterea de a ne vindeca!!!!
Bucura-te de nunta fetei tale, incearca sa ai incredere in tine, constientizeaza ca fata ta va fi mandra de tine si mai ales incearca TU sa fii mandra de tine, si vei reusi ! Toti anii astia de suferinte considera ca te-au intarit. Incearca si goneste starile astea cand apar, schimba-=ti preocuparea exact in momentul in care apar ele, treci peste ele si nu le lua in seama! Curaj !!!!! eu sunt un exemplu de reusita, deci se poate, crede-ma !!!!!
Daca vrei, mai vorbim!
Petrecere frumoasa ! si nu uita : esti puternica!

Draga gemi, am citi mesajul tau...ai un motiv f intemeiat sa fii bine, banuiesc ca stresul prin care treci face ca starea sa se inrautateasca, dar motivatia e mult mai mare, incearca sa controlezi starile, atacurile da-le voie sa se produca, nu te opune.o sa reusesti sa fii alaturi de fiica ta, are nevoie de tine.Parerea mea.daca deja s-a instalat dependenta de xanax nu cred ca e momentul inca sa renunti...nu stiu, vezi ce spun medicii, dar stresul, noptile nedormite, grijile, au un efect devastator in problemele noastre.

Acum 3 ani, eram cam in urmatoarea stare:nu ieseam singura nicaeri decit insotita, cu o masina dupa mine si cu cineva apropiat, in general fata.Din cauza unei dispute intre frati am hotarit cu fam mea sa plecam in Italia.era ingrozita ca voi pleca de acasa...m-am bombardat cu o sacosa de medicamente de la psihiartu, cu multa frica si a sosit ziua plecarii.ce crezi?.am plecat...si nu am murit, nu am lesinat, nu am innebunit.din contra, nu am pus geana pe geana timp de 40 de ore.M-am bucurat de fiecare moment, de drum, de peisaj.intr-un cuvit am fost ok!

Acum te rog sa fii stapina pe situatie ca se poate, ai sa vezi ce bucurie imensa te va invada imediat dupa nunta, ca ai reusit!!!.Mult noroc, si casa de piatra copiilor tai!

pentru GEMI si RAMONA

Gemi, da, si Ramona are dreptate. De fapt fiecare trece peste starile... nocive, asa cum reuseste cel mai bine. Incearca si tu in ambele feluri, experimenteaza asa, si vezi cum te descurci cel mai bine.
La mine au fost momente urate, cand aveam atacuri de panica, palpitatii, senzatia ca urmeaza sa se intample ceva ingrozitor. un timp nu m-am opus lor, dar in conditiile astea se amplifica totul si eram prinsa va intr-un vartej din care ieseam greu de tot, si epuizata fizic...
Eu am evitat sa iau medicamente. Mi-a fost teama mereu de dependenta pe care o dau si de efectele pe care le au. Am citit mult depre asta si m-am hotarat sa lupt de una singura.
La un moment dat mi-a picat in mana o carte. Procurati-v-o si voi. Se numeste "Zonele tale eronate", nu stiu de cine e scrisa, dar daca vreti, aflu. M-a ajutat imens. Am constientizat ca, INDIFERENT ce se intampla, TU SINGUR poti sa alegi cum vrei sa te simti. Daca s-a produs ceva urat, ... n-ai cum te opune realului. Nu depind prea multe de noi. In loc sa ne oprim si sa dam cu capul in acelasi zid, IL PUTEM OCOLI SI MERGE MAI DEPARTE, adunandu-ne puterile.
Si am invatat sa constientizez starile astea ca pe ceva real, si la fel sa vizualizez cum le iau ca pe-o... sacosa cu lucruri vechi si nefolositoare :D, le pun frumos in spatele meu si merg inainte.
Tare mult doresc sa ajungeti si voi la.performanta mea !
Inainte de toate - zambiti ori de cate ori puteti ! Unui om necunoscut, unei flori frumoase, unei zile superbe, unui catzel, unui pom, chiar si voua insiva in oglinda ! Zambetul infrumuseteaza pe oricine, intinereste, alunga teama, improspateaza chipul pe care e asternut, invioreaza ochii. uitati-va in oglinda si veti descoperi asta. Si mergeti inainte. Tineti minte : nu putem schimba mare lucru in viata. Si nu ne-am nascut sa schimbam noi lumea cu orice pret, ci sa invatam sa luam totul asa cum este si sa trecem prin toate cu capul sus. Si sa lasam in urma ce nu putem rezolva. fiindca daca ne consumam pt orice, o facem cu pretul sanatatii noastre. Ori, trebuie sa fim sanatoase si stabile psihic pentru NOI, pentru CEI DRAGI NOUA, pentru viata care ni s-a daruit, in general !
Mult succes! Vreau sa aud lucruri frumoase ! si intamplari vesele, de la voi !!!!!
Cu drag, pentru voi...

auziti sa va lamuresc sunteti prea speriati de atacurile astea.
bn sa nu mint si eu eram la fel defapt mai rau cel mai rau nu puteam sa ies din casa ca ma speriam imi batea inima tare capul ma durea.iar acum ma regasesc prin ce spuneti...
dar multumita lui Dumnezeu am scapat de ele

cum se intampla ca tocmai voi aveti starile astea?

poi corpul vostru este slabit adik dupa un consum exagerat de droguri, pastile, bautura, tigari, chiar si cafea, si o sa mentionez si mancarea neadegvata adik lipsa de vitamine din corp atunci apar starile mentionate de sus(batai ale inimi, frica, panica, senzatia ca mori, respiratie greoaie..etc)

cum am scapat eu de ele?
poi eu am fst mai credul la inceput am fost la doctor bn crezand ca ma vindeca dar am plecat de la doctor cu starile mai accentuate mentionez ca mi sa zis ca totul depinde de mn!
eu insa nu miam dat seama ce vrea sa spuna fiinca nu puteam sa lupt cu starile de unul singur.(uitasem sa va zic ca eu inainte fumam beam si ma drogam)
insa timpul trecea tot aveam starile de panica inca mai mult si un fel de sevraj de la tigari (cre fumam3pakte pe zi inainte de stari ) deci inebunisem..puna mam rugat la Dumnezeu am spus sa ma ierte si sa ma vindece fiinca numai El poate..
si dupa 3 sapt eu nu mai mam atins de tigari bautura drog...mancare nesanatoasa..faceam sport adik exercitii...si sincer va spun ca sunt alt om...atacuri de panica...NU placerea de a mai fuma NU de la fumator inrait.iar ce sa intamplat nu a fost vointa mea.
puneti genunchi jos si rugativa...sincer va spun ca o sa scapati de ele nu va lasati la mana medicamentelor ca mai rau va faceti...nu preferati medicamentele..si sa-L lasati deoparte pe Dumnezeu
repet poate sa va vindece!!!
sper ca vam fost de ajutor!!!

Multumesc tania, acum sunt mult mai bine.si nu datorita medicamentelor...am avut incredere in mine.si am muncit f mult cu mine insami!

Laurentiu:.la cite spui ca faceai cred ca e de ajuns.eu am trait mereu o viata sanatoasa, fara DROGURI, cafea fara exces si Da fumez, dar tigari slabe.asta acum.dar am avut ani de zile cind nu fumam si starile le aveam mult mai aprofundate.Totul depinde de noi, si de cit stim sa avem grija de organism si de suflet! O zi frumoasa, va doresc!

Tania, draga mea!
Esti o femeie foarte puternica si nu pot sa nu-ti spun, ca citesc cu mare drag postarile tale!
Te imbratisez cu drag!
Sunt alaturi de voi toti!

Salut !
Eu sunt mai nou pe aici...am si eu cam aceeasi problema ca si voi si cam aceleasi simptome. Acum vreo 2 ani la un Revelion am fost cu prietenii intr-un club si am luat un drog foarte puternic (LSD).Am fost fumator de marijuana foarte mult timp ma axam numai pe asta dar a venit o perioada in viata mea mai rea(o despartire dupa 9 ani) si am crezut ca pot sa trec mai repede asa... In fine, dupa ce am luat acest drog m-am simtit foarte bn in club pana am ajuns acasa unde a inceput sa-mi tziuie urechiile, sa imi bata inima foarte tare, sa nu pot sta locului...eu vroiam sa ma opresc sa stau jos si nu puteam. Atunci cred ca am facut primul meu atac de panica, am simtit ca nu ma mai pot controla, am chemat salvarea care m-a dus la Baghdazar (spitalul 9 sifilitici :D ) unde mi s-au dat calmante si am fost internat cateva ore. Am ajuns acasa ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, mi-am continuat viata normal, serviciu, tigari, cafea, marijuana. am inceput si o noua relatie. Toate bune si frumoase pana cand aproximativ dupa un an si jumate m-am enervat foarte rau cu cineva care imi datora niste bani de ceva vreme si ma tot amana. Eram la munca si ma tot gandeam la chestia asta si dintr-o data am vazut ceata in fata ochiilor, am simtit un fior in tot corpul, am inceput sa transpir, inima imi batea foarte tare, imi tziuiau urechiile...cand imi era cald cand frig, tremuram tot. M-am dus la doctorul de familie sa vad ce am, initial am crezut ca am o cadere de calciu sau ceva de genul asta, mi s-a luat tensiunea, era cam mare (peste 14). Initial doctora mi-a spus ca sunt dezhidratat, mi-a dat o trimitere sa-mi fac analize, le-am facut si nu mi-a gasit nimic grav decat colesterolul putin cam mare si trigliceridele...eu in timpul asta am mai ajuns si la urgenta de 2 ori unde mi s-au injectat calmante la acelasi spital Baghdazar si mi s-a facut EKG-ul la inima unde nu s-a constatat nici-o problema a inimii. O doctorita care era medic de garda cand am fost a 2-a oara mi-a facut iar un calmant si un EKG la inima, mi-a spus ca nu am nimic ca sunt perfect sanatos la inima nu am nimic functioneaza normal are ritm, din analizele facute de mine nu rezulta nimic sa imi dea starea asta (adik colesterolul mare si trigliceridele) si ca am facut un atac de panica. De cate ori am fost la urgenta am luat rezultatele la analizelor cu mine...In perioada asta pana am ajuns la aceasta doctorita de la urgenta m-am simtit foarte rau aveam senzatia ca sunt foarte bolnav, ca am sa mor, vedeam totul foarte haotic, eram intr-o depresie urata... dupa ce am dat de aceasta doctorita mi-am mai revenit. Am avut o perioada de 2-3 saptamani in care m-am simtit foarte bn. Am incercat sa mai fumez marijuana dar nu mai pot...iar imi vin starile astea. Pot sa spun ca acum nu am mai bagat nici-un fel de drog de 4 luni, am lasat si cafeaua nu mai beau deloc...am incercat sa ma las si de tigari dar nu prea pot, le-am rarit de la 2 pachete pe zi fumez maxim unul, sunt zile in care fumez si jumate de pachet. In momentul de fata din ce am mai citit si m-am mai documentat am inceput sa ma lupt cu chestia asta dar sunt uneori momente cand nu mai pot controla sau asa simt eu.poate si ca lucrez cam 12 ore pe zi. Acum ma mai pot controla si ma simt bn ptr ca am inceput sa vb cu mine, sa ma lupt cu chestia asta si imi dau seama ca asta este doar in mintea mea dar mai am momente cand tresar de la bocanituri cand stau in jurul mai multor persoane gen iesiri la un gratar cu familia la prieteni etc. unde toata lumea vorbeste si tzipa in jurul meu.Am constatat ca ceaiul de sunatoare este foarte bun, te calmeaza si iti da o stare de bn, am inlocuit cafeau cu ceaiul de sunatoare. Bine m-am documentat si cu ceaiul de sunatoare...cik nu este foarte bn sa bei asa mult adik nu mai mult de 3 luni dupa care trebuie sa urmezi o pauza de 2-3 saptamani si nu mai mult de 2-3 cani pe zi. In momentul de fata ma simt bn dar mai am perioade cam la 2-3 saptamani cand apar simptomele, unele le pot controla dar am unele cand sunt foarte obosit si simt ca nu le pot controla si ptr asta mai iau cate un diazepam...stiu ca nu este bn sa iau si incerc sa nu abuzez de pastile ptr a nu deveni dependent de ele ma abtin cat pot. Imi cer scuze daca am scris prea mult...dar simteam nevoia sa ma descarc undeva !
Va doresc multa bafta tuturor si nu va da-ti batuti nimic nu este imposibil !
Numai sanatate va doresc ! :D :D :D :D

va rog sa-mi spuneti daca dintre cei cu aceste probleme are cineva carnet auto ? Va intreb pt ca fac scoala dec soferi adica vreau sa o fac dar iau calmante si nu stiu daca se poate. Calmante insamna 1 calmepam pe zi, eventual doua daca sunt probleme, asta de ani de zile ma gandesc ca nu ma poate afecta pt ca i-au de vreo 5 ani, si s-a obisnuit organismul. Sanatate si multumesc anticipat pt raspunsuri !

Salut mamitu !
Nu cred ca este indicat...uite ce spune in prospect :

Precautii: Bromazepam trebuie utilizat cu prudenta la bolnavii epileptici si la cei ce utilizeaza alte medicamente deprimante ale sistemului nervos central. De asemenea, utilizarea lui necesita prudenta la bolnavii cu hepatopatii, cu boli renale si respiratorii, desi un efect toxic al preparatului asupra acestor organe nu a fost evidentiat. Deoarece preparatul poate da somnolenta, "pacientii vor fi sfatuiti sa nu conduca automobilul sau sa lucreze la masini". Bromazepam trebuie contraindicat la bolnavii psihici sau la cei cu sindroame depresive sau cu tendinta la sinucidere, daca anxietatea nu este o componenta importanta a tabloului clinic. Important Intrucat Calmepam este metabolizat (conjugat) in metaboliti inactivi, este mai putin influentat de varsta, asa cum se intampla cu celelalte benzodiazepine, si aceasta il face mai potrivit ca anxiolitic decat ca hipnotic.

Salut. Am 24 de ani si de pe la 10 ani am niste crize urate.. Imi pierd cunostinta, inima imi bate tare, aproape ca nu ma mai recunosc, Aceste crize erau rare in copilarie dar de vreo 3 ani ele au devenit tot mai dese. Nu aud voci, nu ma comport anormal, nu vad lucruri. Dar ma simt uneori strain de tot, de casa, de oameni. In criza, nu mai stiu nimic, si problema e ca sunt zilnice. Ce ma fac? N u am consultat niciun medic. Nu stie nimeni de problema asta. Mi se intampla uneori la volan, dar nu cad jos ci ma sperii tare aproape ca imi explodeaza inima si nu stiu unde ma duc..

Justin, si eu am 24 de ani si de aprox 2 ani ma confrunt cu stari similare. Se prea poate sa ai atacuri de panica, dar cum eu sunt impotriva diagnosticarilor neavizate (nu sunt medic), iti sugerez sa consulti un psihiatru. Nu te speria de denumire... un psihiatru te poate ajuta! si, avand in vedere ca te confrunti cu aceste "crize" inca din copilarie, este foarte probabil ca sursa lor sa se afle chiar in copilarie. Dar pentru asta ai nevoie de un psiholog bun. Si nu te speria, sunt multi cei care se confrunta cu astfel de stari, doar ca o buna parte din ei sunt inca in negare... :) Numai bine si sa ai parte de zile linistite!

pentru AMELIA si toti studentii SUCCES LA EXAMENE!!!

Multumim, Danielle! Eu una mi-am inceput sesiunea bine, mi-am luat toate examenele pana acum! Sper ca si restul sa aiba la fel de mult noroc! Multa bafata tuturor si o duminica placuta!

Buna,
Am mai scris sa va povestesc despre mine, si lucrurile pareau sa mearga spre bine.
A intervenit ceva, un loc de munca cu mult stress si cu o atitudine de batjocura a sefilor, cu un limbaj suburban cu care eu nu sunt obisnuita sau cel putin nu stiu sa-i fac fata. Aceste lucruri ma fac sa intru in panica si nu mai pot sa gandesc si fac greseli. Este un cerc vicios, se face din tantar armasar si apoi lucrurile se complica pentru mine. Cine a avut experiente cu atacuri de panica la serviciu ii rog sa imi spuna si mie cum au reusit sa faca fata.
Multa sanatate tuturor si multumiri anticipate, Dana

Buna, Dana!
Eu am avut atacuri de panica... acasa, la scoala, la serviciu, peste tot. E adevarat ca un nou loc de munca, el singur, aduce un stres suplimentar. Fara sa mai punem in discutie atitudinea sefilor tai, care e departe de a fi profesionista.
Nu exista, din pacate, o reteta pentru: "cum sa faci fata atacurilor de paica la serviciu". Le faci fata ca tuturor celorlalte atacuri. Cea mai proasta parte din toata povestea asta e ca atitudinea lor te afecteaza in asa masura incat dai gres... Asta nu e bine. Pana la urma totul se reduce la vechea poveste cu increderea in tine. Eu merg la pshiholog... de ceva vreme si-am ajuns impreuna la concluzia ca o buna parte din "vina" pentru aceste atacuri o are LIPSA de incredere in noi insine. Stiu ca e o poveste cam prafuita si ca s-a vorbit destul de mult pe tema asta, dar e adevarat. Pe undeva aceste atacuri de panica. ne transmit, ma rog, corpul nostru ne transmite ca nu mai putem reactiona asa cum reactionam pana acum in fata provocarilor de care ne izbim. Trebuie sa invatam sa reactionam altfel. Stiu ca foarte usor de zis si foarte greu de pus in practica, dar e singura solutie pe care o avem. Psihologul meu imi spune mereu: TU DECIZI CE FACI CU CE AU FACUT (SAU FAC) ALTII DIN TINE!.
Asa ca, Dana, iesi din "cercul vicios" cu metodele tale obisnuite, elibereaza-te de atacurile de panica, recapata-ti increderea in tine si nu le mai da voie sefilor tai "sa ajunga" la tine. Dana, e doar un job! Stiu ca e criza, dar pe primul plan e sanatatea ta! Tine-ma la curent.
Toate cele bune, Amelia.

Buna. Si eu m-am confruntat cu cateva episoade de atacuri de panica, nu le-am prea luat in serios si am trecut peste ele, insa stiti ce am observat eu? Ca aceste atacuri survin de obicei cand organismul este slabit, nu are suficient calciu.magneziu, etc...de fapt, dupa primul atac de panica suferit in studentie, desi medicul de fam m-a sfatuit sa merg la un psiholog i-am cerut sa-mi dea o trimitere sa-mi fac niste analize...nu vorbesc de nivelul calciului si magneziului.de aceea parerea mea este ca inainte de a lua xanax si alte alea, faceti-va niste analize, oricum in Romania noastra m-ar cam mira sa stea bine cineva cu magneziul :))
Si nu uitati ca totul depinde de voi!

Pentru Daniellle si ceilalti "panicati"...

Mi-am scris povestea undeva pe la inceputul topicului si sustin in continuare ca totul e in mintea noastra si putem remedia atacurile de panica, anxietatea si depresia acordandu-ne mai mult timp noua si placerilor sau dorintelor noastre, gandind pozitiv si intarindu-ne increderea in noi.
Eu poate ca sunt un caz fericit...nu stiu... dar ceea ce stiu e ca am scapat de atacurile alea nenorocite, de frica de a iesi in societate si in proportie de 95% si de anxietate. Nu mi-a fost deloc usor dar cu multa vointa si incredere in mine am reusit.
Legat de gestionarea atacurilor de panica (si la servici), important este sa nu te opui ci sa-l lasi sa-si faca de cap. Urmareste senzatiile si nu te opune pentru ca le intensifici. Accepta-le ca facand parte din viata ta, glumeste pe seama lor ( ha ha, iar vine "ursul, ha ha sa vedem daca esti mai tare decat mine si chestii din astea) si lasa-te purtat de ele. In timp ele se vor diminua daca nu te opui. Desi iti fac viata un calvar, atacurile de panica nu te omoara si nici nu inebunesti desi stiu ca asta e senzatia. Anunta-i pe cei din jur ca nu te simti prea bine ca sa nu-i sperii si pe ei si incearca sa iei un calciu si un aspacardin, o gura de apa rece si un "Tatal nostru. Lauda-te dupa fiecare reusita oricat de mica. Pupa-te ca ai reusit sa treci peste un alt atac. Bucura-te si lauda-te de cate ori faci progrese oricat de mici.
Eu nu am iesit din casa 3 luni de zile dar avand muuuulta vointa am inceput sa ies pe distante mici la inceput inarmata cu o sticla cu apa si aspirina. Daca simteam ca vine atacul luam o gura de apa, ziceam "Tatal nostru si ma imbarbatam singura ca pot sa merg singura pana la coltul strazii, sau pana la piata, sau pana la doctor etc. Psihologul meu m-a invatat ca oricat de rau si de greu imi este sa-mi continui drumul important este sa nu cedezi ci sa continui sa parcurgi distanta pe care ti-ai propus s-o parcurgi. Cand ai reusit sa faci ceea ce ti-ai propus LAUDA-TE SINGUR pentru ca iti intaresti increderea in tine insuti. Asta te va ajuta data viitoare sa poti parcurge o distanta mai mare si apoi si mai mare si sa te reintegrezi in societate.
Cautati pe net Pilonul central si o sa va ajute. Este un exercitiu relaxant de meditatie care m-a ajutat foarte mult.
Sper din tot sufletul sa va ajute si pe voi si sa va regasiti cu totii drumul in viata. Va doresc din tot sufletul multa sanatate si muuulta vointa.

buna,
ma bucur pentru tine teocezi...si eu am incercat de ceva timp sa ma imbarbatez si sa zic ca totul se intampla in mintea mea dar nu tot timpul reusesc.
primul meu atac de panica a fost anul trecut cand a murit o vecina de-a mea tanara si m-a luat dintr-o data o stare de neliniste pe care nu puteam sa o descriu...problema de atunci era ca nu stiam despre atacuri de panica si anxietate, nu stiam ce este in neregula cu mine, credea, ca sunt singura care pateste asa ceva...m-am linistit foaaarte greu, cand era ziua eram mai linistita dar cand venea seara incepeam sa am stari de anxietate. a trecut totul asa incet incet dar anul acesta de pasti s-a intamplat din nou ceva urat si am avut din nou un atac de panica...intamplator cautam ceva pe net si am gasit despre atacuri de panica si anxietate si atunci mi-am dat seama care este problema mea, deci mi-am dat seama ca sufar de anxietate. m-am mai linistit la gandul ca este o stare pe care nu o am numai eu si de atunci am tot citit despre anxietate. am luat valeriana o perioada dar am impresia ca atunci cand nu iau incep din nou sa am stari deastea. eu nu eram asa, eram foarte tare de felul meu si o persoana echilibrata. incerc sa scap de starile astea. mi-e frica de intuneric, de spatii inchise (se pare ca sunt si claustrofoba), ma ia o stare de neliniste de cate ori aud o salvare sau cand aud o veste proasta (bolnavi, morti).mi-e frica de chestii de care inainte nu imi era sau mi se parea chiar ciudat sa imi fie.sper sa scap cu toate ca am impresia ca toata viata o sa fiu asa. Doamne ajuta si sper sa ducem si noi o viata linistita :)

Pentru Amelia
Ti-am urmat sfatul si pt ca pe primul loc este sanatatea mi-am dat demisia.
Sa-ti povestesc cum a fost.
Sambata totul a decurs bine dar a venit sefa enervata ca nu gasea ceva, a trantit cu actele pe jos si a tipat la mine sa caut eu. Eu i-am spus cu voce calma ca a trebuit sa caut ceva repede si apoi m-am grabit ca trebuia sa facturez si nu am avut timp sa pun totul la loc. Apoi dupa ce am cautat eu si am gasit ce trebuia a inceput sa lucreze dar sa bata in tastatura de parca voia sa o faca praf, si eu langa ea trebuia sa ma concentrez. A fost ingrozitor si cand a inceput din nou sa tipe ca o nebuna singurul lucru pe care l-am spus cu voce putin mai ridicata pt ca sa taca a fost ca trebuie sa lucrez.
M-a jignit si a folosit cuvinte obscene.
Luni a continuat tot asa si ajungand acasa tremuram. Nu am mai putut suporta si mi-am dat demisia.
Acum alt stress pt ca trebuie neaparat sa-mi gasesc de lucru.
Sper sa fi luat decizia corecta pt ca daca mai stateam ma imbolnaveam.
Ma ingrijoreaza pt ca nu stiu sa pun la punct oamenii care se comporta inuman, folosesc cuvinte jignitoare si tipa la mine. Acestea ma paralizeaza si nu pot sa le fac fata.
Cand sunt tensionata sau cand lucrez nu raspund la fiecare cuvant si am fost acuzata ca ma fac ca nu aud.
Oare eu sunt de vina pt comportamentul acesta ca tot timpul ma compara cu colega mea desi si cu ea s-a certat dar nu asa cum a facut-o cu mine.
Nu mai stiu ce sa mai cred sunt destul de confuza
Mi-as fi dorit sa imi fi venit in minte replica potrivita la cuv. urate pt a-i determina sa inceteze.
Oare ar fi putut fi alftel?
Sper sa nu mai dau de asemenea oameni cand imi voi gasi un nou loc de munca!
Multumesc pt incurajari!
MULTA SANATATE TUTUROR!!!

Buna, Dana!
Eu una tin sa te felicit pentru ca ai avut curajul sa-ti dai demisia... e nevoie de curaj sa stii! Singura greseala pe care o faci este ca te invinovatesti pe tine pentru comportamentul altor persoane! De ce sa faci asta?? E clar ca tipa respectiva - fosta ta sefa, are o problema cu controlul/exprimarea furiei si este atat de lipsita de profesionalism, incat isi descarca nervii pe subalternii ei! E patetic si in acelasi timp stresant pentru tine. Ai pus sanatatea pe primul plan - foarte bine ai facut! Crezi ca aveai ceva de castigat daca lucrai in continuare in mediul acela?? Eu cred ca nu... din contra!
Cat despre faptul ca nu stii cum sa reactionezi atunci cand oamenii tipa la tine si te insulta... si eu sunt cam in aceeasi situatie. Eu am invatat sa le raspund pe un ton calm ca nu au nici un drept sa ma trateze in felul acela. Tragand linia si analizand situatia, intotdeauna ajung la concluzia ca ei sunt cei care s-au comportat absurd, nu eu. Si dintr-o data ma simt mai bine.
Analizand situatia ta: incep prin a-ti spune sincer ca, oricare ar fi fost motivele, femeia aia nu avea de ce sa tipe la tine si sa te insulte, fara sa mai vorbim de faptul ca acest comportament al ei a fost complet neindreptatit. Din ce mi-ai povestit tu, ea s-a "razbunat" copilareste pe tine, pentru ca avea ea o zi proasta!
Imi spui: "Sper sa fi luat decizia corecta pt ca daca mai stateam ma imbolnaveam." Cred ca raspunsul se afla deja in popozitia ta! :)
Multa, multa sanatate! Si stai linistita, chiar si persoane care nu au probleme cu crizele de anxietate ar fi renuntat la un astfel de job! Nimeni nu merita un astfel de tratament!
Numai bine, Amelia.

buna, am 25 de ani, si am o stare de nu mai am chef de nimic, am senzatia din clipa in clipa ca mi-se va intampla ceva.ca nu mai pot respira, batai neregulate ale inimii, tremur, stare de axfisiere, ca nu mimi intra bine aer in plamani.cred ca sunt atacuri de panica.Am o stare foarte proasta, sunt o fire foarte vesela dar de 2 luni nu mai suport nimic sunt tot timpul inchis in mine, nu prea mai vorbesc cu nimeni decat strictul necesar.nu stiu ce sa fac sa consult un psiholog sau un psihiatru?
va rog ajutati-ma, sa scap de starile acestea

La multi ani si multa sanatate tuturor!!!
Pe Daniel vreau sa-l incurajez sa citeasca sfaturile de pe acest forum si sa incerce sa aplice, mie mi-au folosit. Dezavantajul este ca in situatii limita starile proaste revin. Insa vei reusi sa treci peste asta cu ajutorul familiei si al prietenilor. Nu te lasa prada acestor stari si vei reusi. Mi-as dori sa ne mai dai vesti. Pe curand, Dana

Buna.Ma confrunt si eu cu stare de anxietate si atacuri de panica, de vreo 4 ani.E o stare naspa care te cuprinde cand nici nu te gandesti. Am doi copii si vreau sa lupt pt ei, sa fiu puternica, dar cateodata nu mai am putere.Am inceput sa iau 5htp triptofano si sedocalm din cand in cand, dar nu stiu daca e bine.Poate ma ajuta si pe mine cineva, va rog.Multumesc mult.

PENTRU LADY D: poate te va ajuta sa afli ca suntem multi in situatia ta. Pe mine chiar m-a ajutat. Nu stiu cum se manifesta la tine, dar in gemeral este vorba despre o stare. O stare care-ti cuprinde tot corpul si-ti lasa impresia ca nu mai ai nici un control asupra ta. E falsa! Noi avem control total asupra noastra, dar pana a ajunge aici e nevoie de multa munca. Munca insemnand: acceptarea acestor atacuri - ele iti transmit ceva... ceva nu faci bine, te suprasoliciti, nu ai incredere in tine... nu stiu, dar ceva nu e in regula. Poti incepe sa mergi la psiholog. Ai scris ca ai doi copii si ca vrei sa lupti pentru ei. Ca sa poti lupta pentru ei, trebuie in primul rand sa lupti pentru tine. Nu stiu cat si cum iti permite programul, dar trebuie neaparat sa faci o jumatate de ora de sport: aerobic, dans etc. Ce-ti place tie mai mult. E foarte importanta miscarea. Rezultatele nu se vor vedea imediat (nu te vei simti neaparat bine in ziua respectiva, dar in timp vei avea si rezultate).
Nu dispera: e doar o stare care-ti transmite niste lucruri. Dupa ce le vei intelege, te vei simti mai bine. Imi e foarte greu sa generalizez cand nu cunosc detaliile, pentru ca pana la urma fiecare caz e diferit. Dar tu le cunosti, chiar daca nu le constientizezi. De aceea iti recomand sa apelezi la un psiholog. E doar o stare. chiar daca e extrem de neplacut. Tu esti un om complex care lupta impotriva acestei stari.
Succes! Da-ne vesti... bune! :)) Numai bine, !Amelia.

Multumesc mult pentru sfat si incurajari.

Buna, mi-a luat foarte mult timp sa ma hotarasc sa scriu dar citind pe acest forum am observat ca multe persoane sunt in aceasi situatie ca mine.
Nu stiu cum sa scap de aceste atacuri de panica, mi-au invadat toata viata, nu mai sunt buna de nimic, toata ziua traiesc intr-un chin inexplicabil, nu stiu ce sa mai fac, stiu ca totul tine de creieul nostru si de gandurile pe care le avem, dar aceste atacuri de panica au ajuns sa imi invadeze, viata, cariera si tot.
vreau sa scap de ele :(.De dimineata de cand ma trezesc ma iau transpiratiile, tremuratu, starea de voma, neincrederea in sine, si multe alte stari. Va rog din suflet sa ma ajutati cum puteti cu sfaturi si remedi ca sa scap de aceste atacuri de panica.
Va multumesc frumos! O zi frumoasa va doresc pt toti, pt ca eu am ajuns din cauza acestor atacuri de panica sa nu mai stiu nici cum sa ma mai bucur de o zi insorita

buna nu stiu daca scriu bine sici nu stiu daca am atacuri de panica ca is batut in cap nu prea imteleg nici un termen dar ma simt rau de copil.nu stiu ce sa ma fac is disperat am plans toata ziua azi.

as vrea sa mor ma gandesc sa ma sinucid nu mai pot trai in asa chin si disperare.

buna ziua in ultimul timp am avut mai multe probleme in familie si nu stiu ce se intimpla dar de atunci simt un nod in git cind ma enervez sau ma supar de ceva

http://anatomie.romedic.ro/sistemul-nervos-parasimpatic
aici aveti legatura intre trunchiul cerebral-creier si organe.