stiu ca sunteti multe in situatia mea...va rog...

Eterna poveste...internetul!! Ne-am cunoscut pe net, eu intr-o tara el in alta (amandoi romani)cautam acelasi lucru, iubire sinceritate afectiune.A fost dragoste la prima vedere (virtuala) nu am rezistat mult niciunul si am hotarat ca nu mai puteam trai unul fara celalalt, intr-o luna eram deja impreuna.Suntem deja aproape de un an impreuna..doar ca eu venind aici nu prea mi-am gasit de munca si au cam inceput "problemele"sa le zic asa! Tot felul de lipsuri ori neajunsuri ma fac sa ma simt frustrata, desi isi da silinta sa nu-mi lipseasca nimic totusi ceva nu e bine! treptat parca a disparut pasiunea, desi suntem tot timpul impreuna cand e acasa, si-mi spune mereu ca ma iubeste chiar si la tel.., de ceva timp nu am mai avut relatii intime si cand au fost n-a fost tocmai bine(cum era inainte).Nu stiu ma tot gandesc imi fac tot felul de ganduri...ca nu ma mai iubeste si o spune din obisnuinta...ca nu ma mai doreste..frustrarea asta ma face slaba, ma vad sau imi inchipui cum m-ar vedea el in situatia in care nu mai avem relatii intime imi inchipui orice ca-s urata, naspa si orice as imbraca nu ii pasa. Nu pleaca de acasa..ma refer cu prietenii sa ma lase singura...si nici nu prea sta pe net fara mine...Am mai vb despre asta amandoi ca ar trebui sa ne ocupam de noi...ca asa nu se poate chiar el a adus vorba...dar atata a fost...nu stiu ce sa cred de atunci a trecut ceva vreme!!!Timpul trece iar eu stau zilnic in casa nu prea am prieteni aici, nici nu cunosc pe nimeni si ma macin cu nervii si plang ma incarc negativ, chiar nu stiu ce sa fac??Zilele trecute mi-am luat inima in dinti si am vb cu el..si i-am zis ce am pe suflet intr-adevar plangand pt ca eram atat de incarcata si nu puteam altfel.I-am zis sau...mai bine zis l-am intrebat ce se intampla de ce nu mai avem relatii sexuale...ce nu e in regula..?pt ca pe asta am mizat de la inceputul relatiei sa comunicam despre orice.Bine-nteles ca munca epuizanta pe care o are mai bine zis nu munca fizica...ca nu face mare lucru dar psihic e mult::-ca eu nu ma gandesc ca el se trezeste ffff dimineata si ajunge seara tarziu sau de mult ori a doua zi???...ca si el vrea dar pur si simplu e prea obosit...Cu toate ca pe undeva il cred si il inteleg, ca eu stand acasa nu fac altceva decat sa ma gandesc oare ce mai simte pt mine, poate eu sunt de vina ca am prea mult timp si nu imi ocup mintea cu altceva, da...dar vine week-endul si nici atunci nu se intampla nimic (asta chiar ieri, nu???)atunci ce sa mai cred???va multumesc am mai citit cazuri asemanatoare...va rog...orice sfat!!!

stiu ca e greu si pt tine, dar mai greu ii este lui ! intelege-l si incearca sa-i fi alaturi o sa depasiti momentul. daca se streseaza prea mult ca sa va fie bine este normal sa fie obosit; daca tu stai acasa tu ar trebui sa-l astepti "cu flori in gara" SUCCES!

multumesc de sfat...incerc din rasputeri sa nu ma gandesc la prostii dar oricum fac tot la asa ceva ma gandesc.Poate e totul in mintea mea...el a fost casatorit odata si din cate mi-a pov. tot din cauza asta s-au despartit (nu-l mai atragea deloc...lipsa de comunicare..)si mie gandul asta nu-mi da pace..daca se intampla si cu mine la fel...si nu are curajul sa-mi spuna ori evita! Ceea ce i-am si spus ca eu nu vreau sa se intample si cu noi la fel...dar la fel acelasi raspuns oboseala nu stiu ce sa mai cred incerc din rasputeri sa fie bine sa nu-l mai cicalesc cu dinastea, parca de multe ori mi-e frica sa fac eu primul pas de o eventuala respingere...e jenant putin!Am gasit undeva pe net un sexolog care vb despre relatia de cuplu in care lipseste relatia sexuala, cand unul din cuplu e pasiv si celalalt activ in cazul meu activa, in timp cel pasiv il domina pe cel activ si acesta se inhiba si uita asa unde se ajunge...mi-e frica

Buna, fi tare nu mai dramatiza atat, alte cupluri au probleme mai mari.Spun asta ptr ca in aceiasi situatie aproape am am fost si oarecum mai sunt.De 2 ani stau la sotul meu sau mai bine zis la socri mei, abia in Octombrie anul trecut am devenit sot si sotie.Dupa o jumatatede an daca nu exacerez am inceput sa ma plang de viata care o am si ma plang si in prezent.Viata mea de zi cu zi este urmatoarea:servici, de la servici acasa, acasa munca, a 2 zi la fel sambata si duminica nici in parc nu mergem doar ce mergem o data la o luna la mama mea.De comunicat, ce sa zic comunicam nu pot sa zic ca nu, relatii intime avem ptr ca ne dorim un copil, dar eu ma plang de faptul ca sunt tanara si nu ma pot dista nu sunt esita in lume nu pot sa ma bucur de tineretea mea am doar 23 de ani si sotul meu 25 de ani, ma intreb cand vom esi si noi la plimbare macar in parc singuru meu atu este ca am servici a fost primul an in care stateam acasa la fel eram si eu inebunita ma plictiseam acasa.Te sfatuiesc sa te angajezi si cu jumate de norma da' stii ca plaeci de acasa.Cat despre prietenul tau intelegel daca spui ca pleaca de dimineata si vine tarziu este obosit dar nu te lasa batuta incearca sa fii jucausa, atenta cu el sa il uimesti mereu chiar daca el nu este atent cu tine, uneori trebuie sa oferi mai mult ca sa primesti ce iti doresti. Multa Bafta!!!

Hei, aici si eu am de zis ceva, ca barbat. Sunt insurat de 10 ani. DIn cat am citi si am dezbatut problema sexului, treba sta cam asa, adica spun adevarul, nu parerea mea. Un barbat vrea sa faca sex mai mult decat orice. Ar fi instare sa-si scoata un ochi si ar prefera in clipa mortii sa moara facad sex, sa se trezeasca cu un san in gura, sa adoarma impreunat, sa faca sex in baie cand are o pauza de 2 minute la servici, sa i se faca sex oral cat urca cu liftul. scuze pt limbaj, dar e foarte adevarat. daca s-ar putea de mii de ori pe zi, atat de mult iubeste un barbat sexul... aici ma refer la dorinta, nu la putinta, si iti spun ca oricat de obasit as fi, sa adorm dupa ce am facut sex e cel mai dulce si dorit somn. Uneori un barbat nu poate adormi de oboseala decat daca face sex. Intrebati de orice barbat ce v-am scris aici si va va confirma.
Acum apare o problema... respingerea partenerului la sex nu se afla in nevoia sau nenevoia de sex. Nevoia de sex exista totdeauna. Atentie: e respingere! nu lipsa dorintei. Respingerea apare pe fond afectiv. Un barbat respinge cand ceva il deranjeaza la partenera lui. Acea nemultumire poate fi mica sau mare. Eu cred ca doar in 1% din cazuri el refuza doar pt ca este "satul" nu ca nu i-ar place, dar asta s-ar vedea pe zambetul lui. Dar in conditiile in care trec 3 zile fara sex, deja un barbat devine disperat. Un barbat care a inceput viata sexuala face sex constant. Daca nu cu alta femeie, atunci isi face singur "descarcarea" sexuala.
Dar cred ca discutia trebuie dusa mai profund. O relatie nu inseamna sex, sau numai sex. Te-ai intrebat ce inseamna afectiv un barbat? Este o carte pe care ti-o recomand cu caldura "Eu barbatul" (este si cartea replica "Eu femeia") si acolo zice fain trei chastii despre barbat: ii place salbaticia si singuratatea, iubeste riscul si aventura, si totdeauna va fi pasionat sa cucereasca iubirea unei femei. Asa ca premiza mea ar fi ca ar trebui sa inveti sa fi femeia pe care el si-ar dori-o mereu sa lupte sa o cucereasca. Ti-am trantit o fraza, dar subiectul e foarte complex.
Ar fi multe de zis, daca iti face placere putem discuta oricat, -, desi daca screim aici pot beneficia si altii. Eu nu-s nici preot, nici pocait, cred ca Dumnezeu a creat casatoria, a fost ideea lui si e normal sa-i respectam "instructiunile de folosire" si ne poate da o directie fiecarei familii sa gasim fericirea si implinirea in iubire. Daca pe oameni nu ii intereseaza ce spune Dumnezeu, atunci trebuie sa fi deacord ca fiecare poate face ce il taie capul. daca un barbat isi gaseste alta femeie dupa un an, poti sa te superI??? Dar supararea ta e undeva semnul de intrebare din partea lui Dumnezeu. Aici ma dau de gol ca am facut un pic de teologie, dar sa sti ca sunt un om ancorat in lumea reala, daca nu crezi, reciteste-mi inceputul mesajului :)
Doamne ajuta!

Dragi mei va multumesc pt sfaturi si comentarii!Nu am mai scris nimic pt ca noi intr-adevar am avut probleme si banuielile nu m-au inselat deloc.ce am scris sus nu era chiar tot ce simteam sau ce banuiam.De sarb de iarna am fost plecati in tara, unde ne-am cunoscut prietenii comuni, printre care una din prietenele mele cele mai bune impreuna cu sotul ei careia le-am botezat copilul imediat dupa craciun.Odata intorsi inapoi ne-am luat atributiunile fiecare el cu munca, eu mai nimic, insa am continuat sa tinem legatura pe net cu prietenii nostrii.La inceput mi se parea normal si chiar ma bucuram ca se intelege bine cu prietenii mei si putem tine legatura ca doar eram nasii unuia din copii.La o vreme dupa ce am ajuns aici barbatul prietenei mele a plecat din tara si el...destul de departe, iar ea intra tot mai des cu noi pt ca se plictisea nu prea avea cu cine vb, am fost alaturi de ea si am inteles-o pt ca era singura si o ajutam moral.Insa de la o vreme cu cel putin 2 luni in urma mi-au intrat banuielile in cap ca ceva nu era in regula.Prietenul meu parca devenea tot mai insistent sa intre pe net sa "vorbim" cu ea de aproape fiecara data cand venea acasa de la munca desi eu vb cu ea zilnic mai ales dimineata pt ca eram amandoua acasa si nu prea aveam ce face! In fine sa nu lungesc prea mult povestea am aflat ulterior ca ei se sunau si ca vorbeau zilnic, iar pe net toti3 cand vorbeam era doar de fatada..si ca ei s-au indragostit unul de celalalt! Nu va pot spune ce am simtit cand am aflat pt ca am fost distrusa si sunt inca, e dureros nu ce mi-a facut el...pt ca barbatii incearca, ci ce mi-a facut ea pt ca, se dadea a tine enorm de mult la mine si se bucura pt fericirea mea in iarna cand am fost in tara!!!Normal are si el o mare vina dar cum am spus barbatii incearca iar daca ele nu ridica coada.!!!Dar asta e..e dureros sa sti ca o prietena care pana mai ieri iti era ca o sora si pe care ai ajutato cat de mult ai putut si careia i-ai increstinat copilul, sa iti faca asa ceva...nu doresc la nimeni sa treaca prin ce am trecut eu!Acum m-am intors in tara de unde am plecat anul trecut si incerc cu greu sa-mi refac iarasi viata...desi e enorm de greu sa uit prin ce am trecut.Asa ca dragile mele, dragi mei fiti atenti la ce prieteni aveti in jurul vostru si mai ales la partenerul pe care il aveti langa voi!!E clar nu toti barbatii sunt la fel.dar fiti cu bagare de seama!!va multumesc.

Buna,
Imi pare rau ptr tine sunt socata de ce am citit din cate ai scris, nu imi vine sa cred cum un om poate insela asa cu usurinta fara sa aiba remuscari sau sa se gandeasca "oare ce se va intampla daca fac asa?"
Imi pare rau sincer mai mult nu stiu ce sa zic nu sunt in masurasa zic alceva, am zis destul sa il intelegi ca e obosit de la programul care il are "si cand colo baiatul."Ce o sa faci acum? o sa-l ieriti daca va veni sa-si ceara iertare cum te simpti acum ?cred ca distrusa nu?Eu cand ma gandesc ce as face daca mar insela sotul imi zic ca o sal iert dar la fata locului nu stiu cum as proceda?
Daca nu esti dispusa sa il ierti iti doresc sa vezi latura buna a vieti fara el si sa sa iti zici mereu "este mai bine fara el"in momentul cand iti va fi dor de el si vei incepe sa plangi sa te gandesti la clipele de groaza alaturi de el nu la cele frumoase doar asa vei suferi mai putin decat suferisi il vei uita mai repede.
Mult noroc in viata si ai grije de tine.