tulburare de adaptare

buna seara ! acesta este diagnosticul meu. hmmm, , de adaptare, ,...am citit pe net, cam tot ce se putea citi.. am facut frumusel o programare la un psihiatru. mi-am zis ca rebuie sa cer ajutor, ca-mi doresc sa dorm si eu ca un om normal, ca vreau sa-mi dispara temerile si gandurile si sa ma regasesc in persoana mea. pana sa ajung la dl.doctor, am cautat rezolvare singurica. adica virgula cauza-efect. teoria iese bine, numai ca pe teren lucrurile stau altfel. am ajuns la dl doctor ! eu calma, el agitat ca are multi pacienti, internari. etc. l-am crezut. dar, eu, desteapta de mine, chiar speram sa-mi asculte si mie temerile. cum multi dintre voi, v-ati intalnit cu expresia, , gandeste pozitiv, , imi venea sa ma ridic si sa plec. in sfarsit, cu tactica lui speciala, ma asculta de ziceam ca-s singura in cabinet. eiiii bine, nu! el studia tot ;coerenta, mimica, gesturi...etc. cateva intrebari, scurta anamneza..si asta a fost ! tulburare de adaptare. o scrisoare medicala spre dr. de fam si succes in viata. ca sa nu devin plictisitoare, mi-as dori, ca cineva dintre voi, daca poate sa-mi raspunda la o intrebare.intrebare care defapt este cheia nefericirii mele. cum sa accept realitatea, cand dupa cinci ani de remisie, boala mea maligna da semne ca vrea sa-si fac de cap?! de aici vin temerile mele !!! resemnare? poate ! nu ma trimiteti la vraci, cred doar in Bunul Dumnezeu ! poate ma mai salveaza inca odata :)