Tulburare Obsesiv-Compulsiv. Partea a VII-a

Salutare fetelor,
Si eu sunt bine cu mici atacuri anxioase, resimtite de mine in stomac, dar banuiesc de unde mi se trag: am mancat muuulta ciocolata zilele astea. Asa ca de azi am redus drastic consumul de ciocolata.
Mai sunt si factori externi, stresanti carora incerc sa le fac fata sau sa incerc sa schimb relationalizarea cu persoanele care imi aduc suferinta. Deocamdata nu-mi iese, dar ma straduisc cat pot sa schimb ceva.
Azi noapte am avut un "vivid dream", banuiesc ca de la fevarin, un vis trait la maxim ca dimineata m-am trezit speriata si transpirata, dar si cu bucurie ca a fost doar un vis. Era vorba sa merg eu si sotul la o clinica in anglia sa ne tratam de nu stiu ce. Am ajuns acolo si dr se purtau foarte ciudat cu noi, practic ne faceau somnifere, apoi parca ne hipnotizau si faceau niste teste aiurea. Ideea e ca ne legau (vorbesc la plural ca mai erau si alte fete) si parca pe barabtu meu il atrasesera de partea lor ca dintr-o data era foarte credul in procedurile lor. Am fugit din clinica-hotelul respectiv, care arata super printre altele, am furat o masina ce avea volanul pe dreapta, apoi m-am pierdut printre niste starzi ciudate. In fine, sa n-o mai lalai, am fugit, inclusiv de al meu sot, m-am pitit la un hotel si cand credeam eu ca am scapat, cine bate la usa, sotu cu inca doua asistente.cu injectiile in mina. Horror nu alta!!!

In alta ordine de idei, nici eu nu-s de acord cu faptul ca TOC provine din alimentatie sau apa contaminata, hai sa ne continuam abordarea fireasca a acestei afectiuni si sa ne focusam pe ceea ce duce la diminuarea simtomatologiei acestei afectiuni.
Asa ca, continuati sustinerea reciproca, ignorarea balastului obsesiv si don't fight, try to relax!!!
O zi buna dragele mele :))

Prozac, join the club cum s-ar zice... Eu am de mult aceste vise... si de multe ori realizez ca e vis si incerc din rasputeri sa ma trezesc si nu pot... cam ciudat. Dar asta sa fie toata nenorocirea mea... Am trecut chestii si mai grele cu ajutorul lui Dumnezeu.

Buna fetele,

Eu sunt mai putin pe val decat ieri. M-am bibilit. Recunosc ca posturile lui Pasadi mi-au trezit niste treburi, niste obsesii, dar fiecare cu treaba lui.
Pasadi, draga, poti sa scrii. Toate suferim, dar sunt de acord cu tine, Prozac, ca trebuie sa ne focusam aici pe lucrurile care ne ajuta, nu pe cele care ne obsedeaza si ne baga in cacat. Ce vis interesant!!!! Daca ne luam dupa interpretarea psihanalitica a viselor (nu sunt o mare experta, dar am facut psihanaliza si mi-au "deznodat" visele) cred ca tot scenariul din vis e suferinta ta care cand te prinde, cand te lasa. Si de la pastilute creierasul mai si exagereaza la maximum. Da e doar parerea mea... si, am mai invatat ceva, cand am cosmaruri, sa nu le dau foarte mare importanta. Toate visele pe care le avem sunt exagerari si interpretari a ceea ce traim in timpul zilei. Ufs, daca gasesc piatra filozofala care face sa treaca peste noapte, v-o dau si voua, ok??? Pup

Cata, ma bucur ca te-am linistit usor prin pozitia mea. Anxietatea face ca si eu sa ma clatin de foarte multe ori, sa-mi fac tot felul de scenarii in cap, dar spun stop. Idee obsesiva... gaseste altceva de rumegat si in ceva timp o sa treaca. Alteori imi vine sa-mi smulg parul din cap si sa plang, dar nu-mi smulg parul, doar plang. Hai ca scriu mai incolo. Am trebuta!

Sophie, ma bucur ca esti cat de cat ok, atat cat se poate pt noi toate.

Ca vorbim de vise. Sa vedeti chestie interesanta. Eu am un vis care se repeta - apa mare si tulbure care ma ineaca, sau nu ii pot vedea malurile, de obicei mare cu valuri si destul de agitata. Azi noapte ma visam intr-o casa (era cu multi copii, nu stiu daca erau toti ai mei) si aveam o veranda la casa asta. Veranda dadea pe plaja si marea, agitata bineinteles, se tot apropia de casa. Si cand a ajuns chiar langa veranda, s-a ridicat intr-un val mare si... a inghetat. Asa cum era, val, a inghetat, si stateam toti din casa si ne minunam ca uite domne cum a inghetat apa aia... Interesant, nu?

Sophie, ma bucur ca esti cat de cat ok, atat cat se poate pt noi toate.

Ca vorbim de vise. Sa vedeti chestie interesanta. Eu am un vis care se repeta - apa mare si tulbure care ma ineaca, sau nu ii pot vedea malurile, de obicei mare cu valuri si destul de agitata. Azi noapte ma visam intr-o casa (era cu multi copii, nu stiu daca erau toti ai mei) si aveam o veranda la casa asta. Veranda dadea pe plaja si marea, agitata bineinteles, se tot apropia de casa. Si cand a ajuns chiar langa veranda, s-a ridicat intr-un val mare si... a inghetat. Asa cum era, val, a inghetat, si stateam toti din casa si ne minunam ca uite domne cum a inghetat apa aia... Interesant, nu?

Intersante vise si in acelasi timp ciudate. Mie mi-e ciuda ca nu mai poci dormi asa cum dormeam cand eram pe prozac. E adevarat ca era ca un subterfugiu..ma "retrageam" in somn, mama da' ce bine era:))
Acu daca dorm o ora dupa-amiaza, nu mai pot dormi deloc noaptea:( si nu e bine.
Insa, ma simt foarte obosita si lipsita de chef, nu neaparat depresiva. Probabil si de la vreme.
Ma intorc la treaba si mai revin.

Cata, nu sunt Freud si ti-am spus, nu vreau sa ma mai bag nici eu prea tare in bibilitul viselor.
Da hai sa vedem... Pai apa care te sperie e anxietatea ta, de aceea nu prea vezi malul. Dar, eu zic, imagine super. A inghetat valul???? A inghetat!!! Cine l-o fi inghetat? Pai Catalina mea care incet-incet invata sa nu mai intre in boale si sa mai lase toate alea sa o doboare. Si se mira si ea ca poate! Pai poti iubita, cu toatele putem. Fata, vorbeste si cu psiholoaga de vise ca ti-am zis, eu nu-s de meserie. In plus, nu te mai bibili dupa ce zice toata lumea!

buna, fetelor!ce mai faceti?eu sunt la servici.apropo de vise, eu nu prea visam perioda cand eram bolnava...nici acum nu visez decat f rar...adica de visat visez, ca toti visam, numai ca nu tin minte visele...vorbim mai tarziu, va pupic!

Sophie draga mea, sa stii ca si eu cam tot aceeasi interpretare i-am dat. Este pentru prima data in viata mea cand am acest vis si stau langa apa si simt ca nu ma poate atinge. Mai exista inca undeva, mai estompata frica "daca se dezgheata" dar valul a ramas tot inghetat. Nu vreau sa ma entuziasmez peste masura, stiu cat de vulnerabila sunt. Dar simt ca in toata nenorocirea asta am inceput sa ajung la miezul meu.

Prozac, nasol cu dormitul. Pe mine ma omoara cateodata teama ca nu voi putea dormi. Mai ales ca sotul doarme bustean - ma capiaza cand sunt singura care nu dorm. Si a doua zi sunt zombie.

Hai sa ma bag si eu in vorba.
Eu nu-mi aduc aminte a doua zi ce visez. Dorm bustean. De la medicamente cred-Zyprexa. Dorm cate 9-10 ore pe noapte. Cand sunt libera, dorm pana pe la 10-11 dimineata. Ma tem ca n-am sa mai dorm atat de bine dupa ce voi intrerupe tratamentul (cu Zyprexa).

Ce mai faci Roby?!!! De cand nu ne-ai mai scris!!!!
Mai, de ce sa te gandesti cum vei dormi dupa? Baga acu odihna cat poti. De unde stii cum va fi? Poate va fi bine.

Fac si eu ca aia cu drobu' de sare. Ma mai gandesc si eu cateodata cum imi va fi dupa ce termin tratamentul? Daca voi avea recaderi?
Mai am si temeri: Daca voi ramane fara serviciu? Daca nu imi voi putea creste copilul? Si la serviciu orice fac verific de cate doua trei ori, mi-e teama sa nu gresesc si dupa ce fac vrificarile respective.
De multe ori imi verific poseta, de fapt portmoneul, daca mai este la locul lui, desi stiu ca nu-l scot niciodata din geanta, usa o verific sa nu o uit descuiata, etc.
Cine stie, oi avea si eu un pui de TOC.
I-am povestit si doctoritei mele si mi-a dat Depakine pe langa Zyprexa.
Si cu toate astea, acum ma simt bine, fata de cat de rau ma simtam cand mi s-a declansat boala.

Hei, fetele!

Roby, daca si cu parca s-au c... in barca! Am eu o vorba pe care mi-o spun cand ma apuca astea cu daca. Sper sa te distreze! Nu stiu ce e depaxine, n-am luat niciodata. De Zyprexa am auzit si cica ajuta foarte mult! Nu mai stiu ce diagnostic ai tu... da asta cu verificarea cam seamana cu ale noastre, ale tocaitelor. Noi suferim de povestea drobului de sare cu toatele, dar ne si trece!
Stii, eu sunt speriata ca nu voi putea avea copii din cauza TOC-ului, da asta nu ma impiedica sa-mi programez sa fac unul dupa ce termin medicatia. O sa fii bine, ai sa vezi! N-o sa-ti pierzi serviciul si o sa inveti sa nu mai verifici toate alea.

Cata, fata, acelasi sfat cu daca ca si pana acum. Important e ca tu ti-i dat seama ca sunt solutii pentru starile nasparlii, pentru cand vine valul! M-am enervat un pic la un subiect deschis de Iarna. E o fata care are niste manifestri anxiuoase si o doctorita ii sa sfaturi aiurea si-i spune sa nu se duca la psihiatru ca nu o ajuta. Am pus si eu un post spunand-i d-nei doctor sa nu mai dea sfaturi aiurea. Ca eu una m-am saturat de dintr-astia care iti spun: esti puternica, n-ai nevoie de psihiatru, n-ai nevoie de pastile! Asta cand eu sunt nedormita de nu stiu cate nopti, tremur din toti rarunchii si mi se pare ca mor, iar respectivii se intind de relaxati ce sunt. Uff!

dragele mele.In privinta somnului dintotdeauna am avut probleme.luam inainte medicamente in prostie pt somn.dupa vreo 5 luni de tratament cu cipralex su renuntarea definitiva a altor medicamente, pot dormi!m-apuca un somn pe la 22 30 cand ma uit la vreun film mai calumea, de mor de oftica.mi-amintesc deseori cate nopti albe faceam, cum ma trezeam noaptea cu durere-n suflet si bagam cate 2-3 tigari...acum nu mai sunt asa.s-au schimbat multe...problema e ca trebuie sa se schimbe si ceva in bine in viata ta ca sa vindeci mai repede.la mine s-au schimbat destule...chiar eu mi-am dorit niste schimbari majore, cu toate ca astea ma speriau, dar simteam ca trebuie s-o fac.si eram destul de anxioasa pe vremea aceea.si singura, pe deasupra.fara copil, fara barbat, fara nimeni care sa-mi spuna o vorba buna.mi-am bagat picioarele in el de servici, si in 6 luni am muncit in 3 locuri(de la toate am plecat eu, nelasand loc de buna-ziua).n-a fost o treaba prea inteligenta, dar am capatat un pic incredere in mine.mi-am demonstrat mie insumi ca pot pleca oricand de aici unde lucrez de 18 ani ( ca intre timp m-am intors! :) ) si-mi pot gasi un loc de munca...m-am reintors aici pt o perioada scurta, pana la anul, iar cand voi pleca, a 2 a oara, nu ma voi mai intoarce.nu-mi place sa ling unde am scuipat...dar am fost nevoita sa ma intorc...e o poveste mai lunga...cert e ca aceste schimbari mi-au prins bine...alti oameni, eram un pic stresata, la inceput, cu perioada de acomodare, si culmea, cand ma obisnuiam mai bine si plecam in alta parte...nu-mi pare rau...mi-a folosit...sa vad ce-oi face la anul...imi spunea o doctorita psihiatra ca cuvintele, , dar daca, , sunt cuvinte care le spun anxiosii.si asa este.si eu tot timpul spuneam dar daca nu stiu ce se intampla, dar daca, dar daca...o nebunie.n-are sens sa despicam firul in patru.mai vorbim dragele mele, va sarut.

Sophie: eu am tulburare afectiva bipolara, dar acum sunt bine, trec printr-o perioada linistita.
Lyss: esti foarte puternica din moment ce ai reusit sa schimbi atatea locuri de munca. Eu n-as fi in stare. Ma acomodez foarte greu. De 10 ani lucrez tot in acelasi loc de munca si ma gandesc cu groaza ca poate voi fi nevoita sa-mi caut alt serviciu si asta ma sperie. La capitolul "incredere in mine" stau foarte prost.

ROBYMAT: stai linistita, draga mea, nici eu nu stau bine deloc la capitolul incredere.am fost f complexata de mica, pt ca am un frate mai mare cu 10 ani decat mine si caruia i-a placut f mult sa invete, spre deosebire de mine, iar mama dorea ca ce a iesit din el sa iasa si din mine...el a terminat facultatea cu 10, mie nici prin cap nu-mi trecea sa dau vreodata la facultate...iar mama din proasta si tampita nu ma scotea...asa ca de mica am avut multe complexe de inferioritate, iar ele s-au accentuat pe masura ce a trecut timpul...Boala asta cu anxietatea si nebunelile ei m-a chinuit atat de tare, incat la un moment dat nu mai puteam sa suport nimic din ceea ce faceam; nici pe mine nu ma mai puteam suporta...cand mai auzeam si o critica si o barfa la adresa mea, inebuneam de tot, plangeam, sufeream si spuneam ca trebuie sa fac ceva...singuratatea m-a terminat...eram f singura si nefericita, nu stiam incotro sa o mai apuc.inainte cu un an sa plec de la servici, am mai avut o, , tentativa, , de schimbare, am urmat in cateva luni 3 cursuri acreditate de insp prot muncii, asistent manager si insp resurse umane, toate le-am terminat cu nota maxima...de atunci am inceput sa-mi spun ca nu sunt asa de dobitoaca cum m-au crezut unii.mai apoi m-am enervat ca le facusem si nu-mi foloseau, pt ca nu aveam curajul sa plec, sa ma mut cu serviciul...apoi iar am avut o perioada nasoala cand am cazut, apoi mi s-a pus pata rau, si mi-am zis ca asa nu mai merge, hai sa fac ceva sa schimb totul...mi-am dat demisia si mi-am cautat serviciu...si tot asa, de 3 ori...acum nu-mi mai e frica sa plec...se gaseste servici fara compromisuri, dar binenteles, cu salariu micut...as pleca si maine, si n-as regreta o secunda...pana sa-mi mai revin, aveam o teama...depilda anul trecut pe vremea asta eram VARZA.pai anul trecut sa-mi fi zis cineva sa plec...nici nu vroiam sa aud...acum vreo 2 ani imi aranjase o matusa de-a mea sa lucrez la o banca, nici n-am vrut sa aud!acum imi vine sa ma dau cu capul de pereti.din cauza acestei boli si a lipsei de incredere si a fricii nu doream nimic...ma multumeam cu o viata searbada, insipida, inodora, incolora...acum depilda sunt nerabdatoare sa treaca in puii mei anul asta si de la anul sa fac si eu ceva mai util, ca toata viata am taiat iarba la cani.E, dragalas-o, femeile la varsta mea au si ele un rost, un barbat, un copil...normal ca nu le arde de schimbari, au preocupari, au griji...sa ai un copil e o responsabilitate f mare...dar eu?daca aia nu, aia nu, ce sa fac?fac 13-14, aia fac!vreau sa fac mai multe dar nu stiu ce!Apropo dragelor, va place cum scrie Pavel Corut?O sa-mi trimita niste carti, de-abia astept sa le citesc.ai ce invata din ele.a fost la tv si a spus ca pt cei fara posibilitati materiale le face cadou 3 carti de succes ale lui.daca va intereseaza, va spun adresa si numele cartilor sa vi le trimita si voua.ma repet, scrie extraordinar.va pupic, noapte buna, sper sa va odihniti bine.INGERII SA VA SARUTE!

Neata fetele, ce faceti?
Io am facut o tampenie cat mine de mare ieri, de proasta ce sunt, imi vine sa ma bat numa' in cap. Ma simteam asa de bine incat m-a mancat undeva sa intru pe youtube sa ma uit la marturisiri despre OCD. Am inebunit, nu va zic cum am plecat acasa... Sunt tampita, gata.
Acum am intrat nitel la apa, a cam inceput sa se dezghete valu' ala de ieri, dar sper sa inghete la loc nitel. Incerc amanarea ingrijorarilor, mai ales ca diseara am terapie.
Din nefericire cred ca l-a lovit depresia si pe sotul meu. El face tratament pentru o boala neurologica (distonie focala) cu Romparkin, este acelasi tratament care se foloseste si pt Parkinson, si Rivotril seara. Doctorul i-a dat 2 mg dar el ia o jumate de pastila, doarme dus si dimineata e zombie. Nu stiu, sincer imi este frica pentru copilul meu... cu doi parinti asa... loviti in freza... Ce o sa se aleaga de el? Offff.
Stiti melodia aia, maneaua, "Asa sunt zilele mele, una buna, zece rele?".

Buna,
Nici nu stii cat curaj mi-a trebuit sa ma uit si eu pe youtube la primele filmulete despre OCD. Sincer iti spun, nu stiu de ce te-ai speriat. Cei descisi (in primele filme cel putin) au obsesii (mai bine zis compulsii) de genul: sa se spele pe maini de 500 de ori pe zi, sa spele pe jos tot de atatea ori...e cu totul altceva ce avem noi, cele prezente pe aici, noi avem obsesii pure care nu se materializeaza de cele mai multe ori in compulsii, totul e la noi in cap. Eu sunt convisa ca n-o sa ajung niciodata ca ei si nu m-am speriat deloc.

Neata!
Cata, si mie mi-e putin teama pentru baiatul meu. Ma gandesc ce va fi daca va ajunge si el ca mine? Dar imi alung repede din gandurile astea. Ma bucur de el si ma rog la Dumnezeu sa mi-l tina sanatos si sa fie iubit.
Trebuie sa-i ferim cat mai mult de emotii puternice, de stress, sa-i iubim cat mai mult.
Cati ani are baietelul tau?

Cris mama, uite, asta e diferenta intre noi. Ca io nu am fost asa sigura ca nu pot deveni ca oamenii aceia, saracii. Imediat mi-a incoltit nenorocitul de gand ca "daca devin si eu asa", vorba lui Sophie, daca si cu parca s-au c... in barca. Si cu asta gata.
Bravo tie ca nu te-ai speriat deloc. Esti pe drumul cel bun.

Roby, baiatul meu va face 2 ani de Revelion. Eu ma gandesc si la faptul ca poate sa aiba angoasele mele (deja il vad ca este f perfectionist - daca ii dau un biscuite de ex si nu este perfect intreg nu il mananca, imi vine sa mor cand il vad asa; sau daca vede vreun gunoi pe jos il ia si il duce la gunoi, sau inchide usile daca le vede deschise...ce sa mai...) dar si la faptul ca ar putea sa trebuiasca sa traiasca cu o mama nebuna. Iertati-ma, nu vreau sa va creez si voua angoase... sa ma iertati daca am facut-o, fara voie.

Da, de acord ca trebuie sa ii iubim cat mai mult dar cel mai important cred ca trebuie sa ii acceptam pentru ce sunt, sa incercam sa le inspiram incredere in ei fara sa ii facem sa creada ca sunt buricul pamantului. Asa sa ne ajute Dumnezeu ca nu e usor.

Prozac, Sophie, where are you?

I

Adica I am right here! Am doua proiecte de terminat pana maine si nu prea am timp de nimic... Fata fata, ti-am zis eu sa nu te mai bibilesti? Stiu ca e greu, nici mie nu-mi iese mereu. Simplul fapt ca ti-ai spus "daca ajungi si tu ca aia" iti arata ca e un gand obsesiv si ca trebuie sa-l dai in ca..t.
Asa... Mie mi-a spus doctorita sa nu caut mereu informatii despre boala... ca toti avem tendinta sa ne uitam si la aia si la ailalta si sa ne intrebam da oare eu am asa, n-am asa... Pe de alta parte, e si greu sa nu cauti. Uff!
Pai daca ia Rivotril de 2 mg seara e normal ca barbatul tau sa fie si el a little fucked up in the morning. Vezi cu doctorul daca nu e prea tare. Poate ca nu e. Si cu fi-tu, fata poate are doar mofturi de copil. Nu toata lumea trebuie sa aiba frecusul nostru si nu cred ca la varsta asta e relevant.
Eu m-am mai catarat pe val. Am avut cosmaruri noaptea trecuta, dar nu m-au frecat prea tare. In rest, ti-am spus ca am intrat la subiectul deschis de iarna si am "dat" putin in sfaturile unei doctorite. Mi-a raspuns, i-am dat si eu un rapuns... Hai ca va pup, scriu mai incolo!

I am here:))
Nu-mi merge pacatosu ala de mess Cata, ca m-ai schimbam si noi o vorba.
Eu sunt varza, din pacate caci niste probleme familiale (care nu-s ale mele) ma afecteaza mult mai mult decat ar trebui. Ma seaca de energie!
Probabil si voi aveti, insa la mine sunt cronice...le am de mult si mi s-a luat. As vrea sa-mi de Dumnezeu asa o putere sa ma doara-n fund de ele, sa le arunca la gunoi ca sa nu ma mai afecteze. In realitate, nu e deloc asa:((

In privinta bolii, as vrea sa va spun ca asa de mult se aseamana bolile astea anxioase incat veterana fiind am trecut prin toate temerile prin care treceti si voi acum.
La inceput, totul ma afecta, orice informatie mai "grea" despre OCD ma tragea la fund, chiar daca in ziua respectiva eram cat de cat ok. Nu mai luati de bun tot ce cititi pe net, unele dintre informatii nu sunt adevarate sau sunt foarte exagerate (din pacate)!!!
De ex. spunea pe un site ca OCD te poate aduce in starea completa de nefunctionalitate, probabil, dar asta in situatia in care pacientul nu-si ia medicatia sau considera ca medicatia face mai mult rau decat bine. Sa nu mai vorbim de consumul de droguri sau alcool care evident impiedica bunul mers al tratamentului. Constientizati ca de asta boala sunt atinsi oameni din diverse grupuri sociale si normal ca daca unii nu sunt complianti cu tratamentului acesta nu are nici-un efect si de aici toata tragedia care evident este raportata statistic. Asadar...mare atentie informatiilor culese de pe net.
Exista din pacate si persoane care sunt rezistente la tratament pentru care am toata mila si compasiune, dar sa ne rugam la Bunul Dumnezeu sa nu fie cazul nostru si sa le ajute degraba si lor sa scape de suferinta.
Asa si sa nu uit, ce observ la noi, am format un grup pentru care am toata stima, un grup dornic sa se vindece, sa-si impartaseasca experintele si sa se susitina reciproc. Deci constituim o mica forta ce dorim sa ne aratam noua, dar si apropiatilor ca putem sa invingem aceasta oribila boala.

Prozac, multumim pentru mesajul tau. Azi nu stiu ce e cu mine, totul ma trage in jos.
Am avut o discutie cu o prietena buna despre casnicia mea si de ea nu ma pot ascunde. Am zgandarit toate alea si am vorbit pe sleau despre ce ma doare si parca mi-am acutizat toata durerea. Baietelul meu iar este bolnav (tuse nasoala) dupa doar 3 zile la cresa, merge sotul cu el la dr ca eu ma duc la terapie si nu vreau sa lipsesc. Afara e naspa... Nu stiu ce este dar sunt deprimata.
Prozac, imi pare rau ca te supara asa mult problemele. Sunt langa tine daca ai nevoie... stii tu.
Ai dreptate cu tratamentul, si cu toate. Probabil am o zi proasta...

Cata, esti intr-o faza de zagandareala, vad... E usor sa-ti spun nu te mai zgandari, dar e foarte greu sa-ti explic cum sa nu o faci... nici eu nu stiu prea bine. Acum sunt extrem de obosita si tracasata asa ca si pe mine ma rod multe, inclusiv stomacul. Si ma mai doare si capul! Dar vor trece! Tot m-oi duce eu pe vreo insula salbatica si ma voi odihni.
Asa e, ai probabil o zi proasta.
Prozac, toata stima pentru atitudinea pe care i ai vis-a-vis de toate astea si de puterea de a infrunta boala in fata! Problemele de familie... ma gandeam si eu la asta azi ca mama iar s-a certat cu tata care s-a certat cu fratele meu care nu stiu ce a facut sau n-a facut si tata a frecat-o la cap pe mama si etc... chestii eterne care mi-au mancat ficatii cand am fost in vacanta la ei asta vara. Doamne, cum imi mai doresc si eu sa vad in oglinda fata care era mereu stapana pe ea! Va pup!

buna dragelor!azi am avut o zi mai grea, n-am apucat sa mai intru sa mai vb.am citit ce ati scris...asa eram si eu cand eram suferinda, cautam pe net sa aflu cat mai multe si chestia asta ma afecta mai mult decat sa ma ajute.de pilda, am fost diagnosticata cu hipertiroidism, atunci cand eram internata si eu sufeream de fapt de o anxietate generalizata, si nu prea stiam cu ce se mananca...asa ca m-am tot interesat, si, printre altele, se spunea ca nu ai voie sa mananci cu sare iodata, ajunsesem fetelor de nu mai mancam deloc sarat, cum puneam putina sare cum faceam atac de panica si eu credeam ca e de la tiroida...sau alta faza, Doamne, cand ma gandesc, acum ma amuz copios, dar atunci eram o leguma, ma durea f tare maseaua si am luat algozon de ozon, dupa ce l-am luat, m-a pus dracu sa ma uit in prospect si binenteles, la reactii adverse...ce scria acolo...ei bine, nu va exagerez, in seara aceea am chemat salvarea.mi-a fost cumplit de rau...mi-am bagat degetele pe gat sa vomit, tremuram, ma apucasera toate alea, era sa mor ce sa mai, a venit salvarea, mi-a facut calciu intravenos si mi-a facut o infjectie de-am dormit toata noaptea.sa ma satur.dragele mele, nu e de gluma cu boala asta nenorocita, nu va mai bombardati cu tot felul de chestii negative, ca ce scriu astia pe net, exagereaza si f mult, si de-acum voi stiti ce si cum e cu boala asta, n-are rost sa va negativizati, mai bine uitati-va la ceva care v-ar binedispune, macar o ora pe zi cautati si detasati-va de toate problemele si cititi ceva pozitiv, indreptati-va gandul spre altceva...vad ca nu va intereseaza pavel corut, nici una din voi nu si-a exprimat curiozitatea...mai vb, vreau sa va aud ca sunteti mai binisor, spuneti in fiecare seara inainte sa dormiti, de 20-30 de ori:sunt perfect sanatoasa, ma simt minunat, pot sa ma odihnesc bine, sau metoda cue, din zi in zi ma simt din ce in ce mai bine...functioneaza sa stiti...eu spuneam Tatal Nostru de fiecare data cand imi veneau ganduri obsesive, sau nu puteam dormi...Va sarut, daca voi nu aveti grija de voi, nimeni n-o sa aibe, daca noi nu ne iubim inainte de toate pe noi insine, cum sa avem pretentia sa fim iubite, ne nastem si murim singuri, hai sa imbatranim frumos!

si inca ceva, dragele mele:fugiti de intuneric.si la propriu si la figurat.lasati soarele sa intre in casa, lumina, plimbati-va cat mai mult in aer liber...mie imi intrase in cap ca tigarile imi fac f rau la aceasta boala.dar tot fumam.ma lasam o zi, doua, ca apoi sa fumez iar...atunci era momentul sa le las definitiv...si uite ca dupa ce fumam cu fetele la serviciu o tigare ce rau mi-era...ma lua ameteala, tremuratul...imi reveneam greu, si ce credeti ca faceam cand imi reveneam?fumam iar...si tot asa...acum nu mai mi-e rau...dar trebuie sa ma las, da-le-n colo!asta-i rodul imaginatiei...uite ca si boala asta m-ar fi ajutat sa renunt la ceva care face rau...ar fi fost bine sa, , profit, , la vremea respectiva.Hai sa incercam de aci incolo sa vedem jumatatea plina a paharului.va sarut dulce.

Buna dimineata,
Sophie, cu siguranta ca nu am avut o zi prea buna ieri dar asta nu elimina niste pb pe care le am acasa... ele exista si trebuie sa deal with it. Am vorbit mult si la terapie aseara despre ele... nu stiu, sper sa le dau de capat pentru ca ma macina destul de mult.

Lyss, suna foarte bine... teoretic... ceea ce spui tu. In practica... este extrem de greu. Nu spun ca este imposibil pentru ca stiu ca nu este. Dar depinde foarte mult de factori f multi din viata fiecaruia... Eu zic asa, pana nu ne vom iubi noi insine nu vom reusi sa ii iubim nici pe apropiati asa cum se cuvine. Eu mai mult pe premisa asta merg. Nu sunt asa de inebunita sa ma iubeasca lumea... Desigur, am nevoie de cei dragi mie sa imi fie aproape si slava Domnului sunt dar principala mea dorinta este sa ii iubesc eu mult pe toti... dar asa, in adevaratul sens al cuvantului. Nu stiu daca are sens ce spun, ma iertati, sunt din nou cazuta din luna...

buna fetelor!ce mai faceti?cum v-ati odihnit?cata, dupa parerea mea ar trebui sa incerci sa nu discuti f mult intr-o zi despre problemele tale...daca te bombardezi in fiecare zi cu ganduri negre despre boala asta, iar nu-i bine...devine o obsesie, in tot ceea ce faci.asta e parerea mea.stiu, e f greu, doar si eu am trecut prin multe faze, dar din propria experienta iti spun.daca eu m-as apuca acum, cand sunt 90% vindecata sa citesc, sa vb numai despre anxietate, depresii si probleme, mi-ar reveni cu siguranta unele din simtome.de pilda cand o persoana anxioasa imi tot povesteste de problemele ei, o data, de doua ori, o zi intreaga aproape, ma deprima si pe mine...incepe sa schimbi ceva in bine in viata ta.nu stiu, ceva...tu stii ce si cum...pune-ti in cap chestia asta...si gandeste-te...sa vezi, usor-usor, incepe sa se contureze altfel lucrurile...va sarut, mai vorbim.