un sfat

Am o casnicie de 14 ani, un baiat de 11 si o fata de 13.Am plecat acum cativa ani din tara pentru a duce o viata decenta printre straini.Nu a fost usor si inca este stresant dar sunt o fire ambitioasa si luptatoare si am reusit sa-mi gasesc de munca dupa examene si multe interviuri pe meseria mea.Sunt medic stomatolog.Facultatea am terminat-o dupa ce m-am casatorit, sotul a ramas la nivelul liceului din pacate.
A inceput sa ma deranjeze teribil si ne certam zilnic din cauza asta, faptul ca el nu face nici un efort sa invete limba desi au trecut 5 ani, eu trebuie sa vorbesc peste tot si sa rezolv totul, si cand nu mai pot si ii spun ca nu-l pot ajuta tot el se supara!.Am incercat si cu frumosul si cu tonul mai ridicat, sa-i spun ca trebuie sa faca si el nu efort altfel nu va gasi un job mai bun.Indiferent cum o dau el gaseste pretexte si justificari:nu e momentul, nu sunt suficienti bani pt.a incepe o scoala, nu are timp, nu are chef si tot asa.Nu mai munceste de luni de zile, mai are cand si cand o lucrare si in rest, sta la calculator, doarme si atat.Eu fac totul in casa, eu platesc totul, eu ma duc la scoala, gatesc, invat...
Am incercat sa vorbesc cu el, de fapt m-am enervat si i-am facut o groaza de reprosuri, printre care ca nu e ambitios sa faca ceva cu viata lui, si reactia lui m-a infuriat de-a dreptul: 'daca nu ma mai suporti si vrei sa plec imi iau rucsacul si plec, sa vad cum o sa te descurci singura.'.Deci, in loc sa se gandeasca putin la ce ar trebui sa faca ca sa fie cu familia lui el alege calea cea mai simpla.In loc sa se gandeasca cat de greu imi este ca muncesc toata ziua el imi spune :'da te=ai rupt cu munca'.Asa procedeaza un barbat care isi pretuieste familia?L=am dus la doctor, am avut grija de el, am lasat de la mine, si tot nu e destul pentru el.Ce e mai trist si nu mai pot inghiti e faptul ca mi-am stirbit din personalitate, ca sa pastrez aceasta casnicie.Nu avem multe lucruri in comun si nici subiecte comune de discutat.Nu m-am simtit iubita si nici apreciata niciodata.E de un orgoliu pana la prostie..Unde gresesc?

Gresesti ca stai in acesta casatorie doar de dragul copiilor.
Gandeste-te ca ei sunt mari si ca peste cativa ani pleaca.
Viata este mult prea scurta pentru a face compromisuri.

buna dimineata.
parere:
NU cred ca gresesti, ca MAI gresesti...
parerea mea este ca AI GRESIT cand,
ai intrat intr-o astfel de relatie- stiind,
fiind constienta ca "nu da doi bani pe tine"...
te citez:"Nu m-am simtit iubita si nici apreciata niciodata.E de un orgoliu pana la prostie"

sfat?
sincer?...nu pot sa ti-l MAI dau, acum...

O zi buna!