Grefă de piele după arsuri: cum funcționează și ce cicatrici rămân

©

Autor:

O grefă de piele nu înseamnă doar mutarea unui petic de tegument dintr-un loc în altul — este o operație de reconstrucție în care chirurgul pregătește un pat viu, alege tipul potrivit de grefă și creează condițiile pentru ca pielea nouă să prindă rădăcini. Iar cicatricea care rămâne — la zona operată, dar și la zona donatoare — este un proces biologic care durează luni, nu zile.

Rezumat

  • Grefele de piele sunt indicate în arsuri de gradul II profund și III, ulcere cronice rezistente la tratament și plăgi cu pierdere masivă de tegument; arsurile care depășesc 10% din suprafața corporală la adulți (5% la copii sau vârstnici) necesită aproape întotdeauna grefă.
  • Grefa split-thickness (parțial-dermică) este standardul în arsuri: se recoltează un strat subțire (0,2–0,4 mm) din coapsă sau spate, acoperă suprafețe mari și se vindecă la zona donatoare în 10–14 zile; grefa full-thickness (toată grosimea dermei) oferă rezultate estetice superioare, dar se folosește pe zone mici și cosmetic vizibile.
  • Prinderea grefei poate fi compromisă de infecție, sânge sau ser sub grefă, mobilizare precoce și pat de plagă neviabil; rata de succes în centre specializate depășește 90%.
  • Cicatricea intră în faza de remodelare după 3–4 săptămâni și continuă să evolueze 12–24 de luni; cicatricile hipertrofice pot fi ameliorate cu foi de silicon, presoterapie, injecții de corticosteroizi sau laser fracțional CO2.
  • Zona donatoare lasă propria cicatrice — mai clară și mai puțin vizibilă decât zona arsă, dar prezentă; vindecarea ei durează în medie 10–11 zile cu pansamente adecvate.

Când este necesară grefa de piele după o arsură

Arsurile de gradul I (epidermă superficială, roșeață fără flictene) se vindecă singure în câteva zile și nu necesită grefă. Arsurile de gradul II superficial — flictene pe fond roz, dureroase la atingere — se pot vindeca prin epitelizare naturală dacă suprafața afectată este limitată și plaga e gestionată corect.[1]

Problema apare la arsurile de gradul II profund și gradul III. Gradul II profund distruge o mare parte din derm: pielea apare albicioasă, slab dureroasă la înțepătură și nu mai poate genera epiteliu din resturile de foliculi piloși. Gradul III implică distrugerea completă a pielii, subcutanat, uneori mușchi și os — tegumentul arată gri-maro, uscat, insensibil. Fără intervenție chirurgicală, aceste plăgi nu se pot închide singure sau se închid cu o cicatrice retractilă severă care limitează mișcarea.[1]

Criteriul principal pentru grefă nu este doar gradul, ci și suprafața. Arsurile care depășesc 10% din suprafața corporală la adulți, sau 5% la copii și vârstnici, sunt considerate arsuri grave și intră în protocol de grefă după stabilizarea pacientului. Un chirurg de arși evaluează și localizarea: mâini, față, articulații majore și perineu necesită atenție specială chiar și când suprafața totală e mai mică.[1]

Pe lângă arsuri, grefele de piele sunt indicate în ulcere venoase sau diabetice cronice care nu răspund la tratament conservator, plăgi post-excizie tumorală, infecții necrozante extinse și traumatisme cu dezgolire masivă de tegument.[2]

Tipuri de grefe: ce se alege și de ce

Grefa split-thickness (parțial-dermică)

Este grefa standard în arsuri extinse. Chirurgul recoltează cu un dermatom electric sau manual un strat subțire de piele — epidermă și o parte din derm, de obicei 0,2–0,4 mm grosime. Zona donatoare rămâne cu suficient derm și foliculi piloși pentru a se reepiteliza spontan, în general în 10–14 zile.[2]

Grefa split-thickness poate fi folosită în foaie (sheet graft) sau în plasă (meshed graft). Meshing-ul presupune tăierea grefei cu un dispozitiv care creează un model în rețea, permițând expansiunea ei la rapoarte de 1:1,5 până la 1:6. Plasarea de grefe în plasă acoperă suprafețe mai mari cu mai puțin material biologic — avantaj major când arsura e extinsă și zonele donatoare disponibile sunt limitate. Dezavantajul este aspectul estetic final: textura în plasă rămâne vizibilă pe cicatrice.[2]

Grefa split-thickness are rezistență mecanică mai mică, dar adeziune mai rapidă la patul de plagă — este mai potrivită pentru suprafețe orizontale, mai puțin funcționale (trunchi, coapse), unde cicatricea estetică nu este prioritatea principală.

Grefa full-thickness (toată grosimea dermei)

Ia epidermă și tot dermul de la zona donatoare. Zona donatoare nu se mai reepitelizează singură și trebuie închisă chirurgical prin sutură sau acoperită cu o grefă split separată. Prin urmare, suprafața disponibilă de full-thickness este limitată — se folosește pentru defecte mici, dar cosmetic importante: față (pleoape, nas, urechi), palme, degete.[2]

Avantajele față de split-thickness: contractare mai redusă în timp, culoare mai apropiată de pielea înconjurătoare, textură mai naturală. La copii, crește odată cu pacientul — motiv important pentru a o prefera la față și mâini.

Homogrefa (grefă de la donator uman)

Pielea recoltată de la cadavre umane (homogrefa) sau prelucrată în bănci de piele funcționează ca un pansament biologic temporar. Nu se integrează definitiv — este respinsă imunologic după câteva săptămâni — dar oferă o acoperire temporară care reduce pierderea de lichide, protejează față de infecție și pregătește patul de plagă pentru grefa definitivă de autogrefă. Este folosită frecvent în arsuri foarte extinse, unde se operează în etape.[2]

Substitute dermice și piele artificială

Produse ca Integra (matrice de colagen bovin și condroitin-sulfat) sau NovoSorb BTM (matrice biodegradabilă) funcționează ca un derm artificial. Se aplică pe plagă în prima etapă; în 3–6 săptămâni se formează un neodermal viabil, după care se acoperă cu o grefă split-thickness ultrasupțire. Rezultatul este o piele reconstruită cu două componente — mai bun estetic și funcțional decât o grefă split simplă pe plăgi profunde.[3] Indicația principală sunt arsurile gradul III extinse și plăgile cu deficit dermal semnificativ.

De unde se recoltează grefa — zona donatoare

Alegerea zonei donatoare ține de mai mulți factori: grosimea necesară, culoarea potrivită cu zona receptoare, posibilitatea de a ascunde cicatricea donatoare și disponibilitatea de tegument suficient.

Pentru grefe split-thickness, locurile preferate sunt:

  • Coapsa anterioară și laterală — zona cel mai frecvent folosită; acces ușor, piele groasă, cicatrice ascunsă de haine
  • Spatele (regiunile dorsale) — suprafață mare, utilă în arsuri extinse care necesită cantitate mare de grefă
  • Fesele — utile mai ales la copii
  • Scalpul — tegument foarte gros, se poate recolta de mai multe ori (zona se reface rapid); important în arsuri mari unde alte zone donatoare au fost epuizate

La grefe full-thickness, zonele preferate sunt pliurile natural ascunse: retroauricular (în spatele urechii), supraclavicular, inghinale, interior braț, pliu antecubital. Pielea din aceste zone are culoarea și textura mai apropiată de față.[2]

Etapele intervenției chirurgicale

Operația de grefă se desfășoară sub anestezie generală, uneori regională în cazuri selectate. Durata variază de la 1 la mai multe ore, în funcție de suprafața acoperită.

Pregătirea patului de plagă este etapa cea mai critică. Chirurgul excizează tot țesutul neviabil (necroza, escarele) până la un strat bine vascularizat, care sângerează punctiform la incizie — semn că grefa va găsi substrat nutritiv. O plagă infectată sau o hemostază insuficientă compromit grefa înainte ca aceasta să prindă.[2]

Recoltarea grefei se face cu dermatomul calibrat la grosimea dorită. Zona donatoare se acoperă imediat cu un pansament hemostatic (vaselinate sau alginati).[4]

Plasarea și fixarea: grefa se întinde pe plagă cu orientare corectă (epidermul față în sus) și se fixează cu capse chirurgicale, fire de sutură sau adeziv tisular. Peste grefă se aplică un pansament compresiv sau o plasă protectoare. Imobilizarea este obligatorie pentru minimum 5–7 zile — orice mișcare în primele zile smulge grefa din patul de plagă înainte ca vasele să fi pătruns în ea.[2]

Procesul biologic de prindere trece prin 3 faze: în primele 24–48 de ore grefa supraviețuiește prin difuzie din serul din plagă (plasmatic imbibition); în zilele 2–4 se formează canale vasculare între grefă și patul primitor (inosculation); din ziua 4–5 vasele din plagă cresc în grefă (neovascularizare). Dacă acest proces nu e perturbat, grefa aderă ferm în 7–10 zile.[5]

Ce face ca grefa să nu prindă

Eșecul grefei — parțial sau total — este una din complicațiile frecvente, chiar și în centre cu experiență. Cauzele principale:

  • Serom sau hematom sub grefă: sângele sau serul acumulat sub grefă o dezlipesc de patul vascular; hemostaza atentă și pansamentul compresiv sunt esențiale
  • Infecție: bacterii ca Pseudomonas aeruginosa sau Staphylococcus aureus lizează fibrina de adeziune și distrug grefa; un nivel al germenilor peste 105 UFC/g de țesut este prag critic
  • Mobilizare precoce: forfecarea mecanică rupe conexiunile vasculare în formare; repausul și imobilizarea articulară sunt obligatorii în prima săptămână
  • Pat de plagă neviabil: os cortical fără periost, tendon fără paratenon sau țesut radiat nu oferă vascularizare suficientă
  • Malnutriție severă: proteina insuficientă și deficitul de zinc, vitamina C și A împiedică sinteza de colagen și angiogeneza

Când grefa eșuează parțial, chirurgul evaluează după 10–14 zile: zonele cu grefă pierdută se regrefează sau se acoperă cu pansamente avansate până la granulație.[2]

Faza de maturare a cicatricii — ce se întâmplă în 18–24 de luni

Vindecarea plăgii trece prin 4 faze biologice: hemostază, inflamație, proliferare și remodelare. Faza de remodelare — unde se formează cicatricea matură — durează cel mai mult: de la câteva săptămâni până la 12–24 de luni.[5]

În primele 4–8 săptămâni după prinderea grefei, cicatricea este roșie, ușor ridicată, dură și pruriginoasă — aceasta este faza de hiperactivitate fibroblastică și depunere de colagen dezordonat. Mulți pacienți se alarmează în această etapă, crezând că evoluția e negativă. De fapt, este etapa normală a procesului.

Între lunile 3 și 12, colagenul se reorganizează progresiv, cicatricea se aplatizează, culoarea se deschide spre roz-alb, iar sensibilitatea tactilă parțial revine. Rezistența mecanică maximă a cicatricii se atinge în jurul săptămânii 11–14, dar reprezintă doar aproximativ 80% din rezistența pielii intacte.[5]

La 12–24 de luni cicatricea este considerată matură: nu mai evoluează vizibil, culoarea s-a stabilizat. Evaluarea oricărui tratament chirurgical de corecție se face după această perioadă — operarea pe o cicatrice immatură modifică un țesut în schimbare activă și riscă un rezultat imprevizibil.

Ce cicatrici rămân și de ce diferă

Tipul de cicatrice depinde de profunzimea arsurii inițiale, de localizare, de vârsta pacientului și de predispoziția individuală genetică:

  • Cicatrice plată, hipopigmentată: rezultat bun, frecvent în grefe split-thickness pe trunchi; pielea grefată este mai deschisă la culoare decât cea din jur și poate rămâne permanent mai pal pigmentată
  • Cicatrice hipertrofică: cicatrice ridicată, roșie, dură, pruriginoasă, limitată la suprafața plăgii originale; apare frecvent în arsuri profunde la articulații, umeri, stern; nu invadează pielea sănătoasă din jur
  • Cicatrice retractilă: tracțiunea progresivă a cicatricii limitează mișcarea articulară — problema principală la mâini, axile, gât; poate necesita corecție chirurgicală
  • Keloid: cicatrice care depășește limitele plăgii, invadând pielea sănătoasă; mai frecventă la persoane cu fototipur Fitzpatrick IV–VI (piele mai închisă), la lobi urechilor, umeri și stern[6]

Grefa full-thickness contractă mai puțin decât cea split-thickness — motiv pentru care e preferată pe zone funcționale. Grefele în plasă (meshed) lasă un aspect texturat care persistă ca o cicatrice cu pattern în rețea vizibil pe termen lung.

Cum se tratează cicatricile după grefă

Foile și gelul de silicon

Siliconul aplicat oclusiv pe cicatrice este una din puținele intervenții cu dovezi clare. Reduce pierderea transepidermică de apă, scade tensiunea tisulară și inhibă activarea fibroblastelor. Se aplică minimum 12–24 de ore pe zi timp de 3–6 luni, începând imediat ce grefa s-a prins și pielea poate tolera presiunea. Pot ameliora aspectul, duritatea și pruritul cicatricilor hipertrofice.[6]

Presoterapia (îmbrăcăminte compresivă)

Bandajele compresive sau costumele elastice (garments) exercită presiune continuă de 20–25 mmHg pe cicatrice, reducând vascularizarea excesivă și reorientând fibrele de colagen. Sunt purtate 23 de ore pe zi pe durate de 12–24 luni în arsuri extinse. Aderența la tratament este dificilă, mai ales la copii și pe vreme caldă, dar studiile arată beneficii clare în prevenția cicatricilor hipertrofice post-arsuri.[6]

Injecțiile cu corticosteroizi

Triamcinolon acetonid injectat intralesional rămâne tratamentul standard pentru cicatricile hipertrofice și keloide. Reduce proliferarea fibroblastelor și sinteza de colagen. Se administrează în serii de injecții la 4–6 săptămâni interval. Complicații posibile: atrofie locală, hipopigmentare, telangiectazii.[6]

Laserul fracțional

Laserul CO2 fracțional și laserul pulsed dye (PDL) sunt folosite pentru ameliorarea cicatricilor post-arsuri. CO2 fracțional creează coloane microtermice de ablație în derm, stimulând remodelarea colagenului; PDL acționează pe hemoglobina din vasele cicatricii, reducând roșeața și rigiditatea. Tratamentele se inițiază după maturarea parțială a cicatricii (după 3–6 luni de la vindecare) și sunt repetate în serii de 3–6 sesiuni la interval de 6–8 săptămâni.[7]

Laserul nu elimină cicatricea — o ameliorează. Reduceri semnificative ale durității, culorii și pruritului sunt raportate după tratamente complete, mai ales când se inițiază în primele 12 luni.

Corecția chirurgicală

Când cicatricea retractilă limitează funcția (nu poate deschide complet mâna, nu poate ridica brațul, limitează rotația capului), corecția chirurgicală este indicată. Tehnicile includ: Z-plastie și W-plastie (reorientarea traiectului cicatricii), excizie și regrefă, lambouri locale sau la distanță. Momentul optim este după maturizarea completă a cicatricii — cel mai devreme la 12 luni de la grefă, uneori 18–24 de luni.[2]

Zona donatoare — cum arată și cât durează vindecarea

Zona donatoare a grefei split-thickness lasă o plagă superficială care se vindecă prin epitelizare naturală, fără sutură. Durata medie de vindecare este de 10–11 zile cu pansamente occlusive adecvate (vaselinate, hidrocoloizi, alginați).[4]

Durerea la zona donatoare este frecvent subestimată de pacienți — poate fi mai intensă decât la zona grefată (care uneori este insensibilă). O meta-analiză din 2026 pe pacienți arși cu grefe split-thickness a confirmat că intervențiile analgezice topice reduc necesarul de analgezice de salvare, chiar dacă nu modifică semnificativ scorurile de durere în repaus.[8]

Cicatricea la zona donatoare are un aspect specific: o suprafață mai palidă, cu textură ușor diferită față de pielea din jur, uneori cu prurit rezidual câteva luni. Vindecarea este în general completă și mai estetică decât zona arsă, mai ales că zona donatoare este aleasă din locuri puțin vizibile. Dacă grefa a fost recoltată de mai multe ori din același loc (re-harvest), cicatricea devine mai vizibilă și mai palidă.

Reabilitarea după grefă de piele — ce urmează

Recuperarea după grefă nu înseamnă doar vindecarea pielii. Fiziokinetoterapia este esențială — mobilizarea progresivă articulară previne retractura cicatricii și redoarea articulară. La mâini și articulații mari, ortozele de poziționare se aplică imediat după operație și se continuă pe parcursul maturării cicatricii.

Hidratarea zilnică a grefei cu creme emoliente (fără parfum) previne uscarea și crăparea — pielea grefată nu are glande sebacee funcționale și este mai vulnerabilă la deshidratare. Protecția solară (factor 50+) este obligatorie cel puțin 2 ani — pielea grefată este mai sensibilă la fotoexpunere și are risc crescut de hiperpigmentare sau hipopigmentare definitivă.[1]

Suportul psihologic este o componentă integrantă în arsuri extinse sau cu localizare vizibilă. Modificarea imaginii corporale, durerea cronică și restricțiile funcționale afectează semnificativ calitatea vieții — echipele dedicate de arsuri includ psiholog sau psihiatru de legătură.

Concluzii

Grefa de piele este o procedură chirurgicală cu logică precisă: fiecare decizie — tipul de grefă, zona donatoare, momentul operației — influențează atât funcția, cât și aspectul final. Prinderea grefei nu e garantată, ci rezultatul unei pregătiri minuțioase a patului de plagă, al hemostazei corecte și al imobilizării stricte postoperatorii. Cicatricea care rămâne este un proces biologic activ timp de 12–24 de luni; intervenția precoce cu silicon, presoterapie și kinetoterapie poate schimba semnificativ evoluția ei. Corecțiile chirurgicale sau laserul se aplică abia după maturizarea completă a cicatricii, nu pe o plagă în curs de vindecare.

Data actualizare: 02-07-2026 | creare: 29-06-2026 | Vizite: 15
Bibliografie
[1] MedlinePlus / U.S. National Library of Medicine. Burns. MedlinePlus, 2024.
https://medlineplus.gov/burns.html

[2] MedlinePlus / U.S. National Library of Medicine. Skin graft. MedlinePlus Medical Encyclopedia, 2026.
https://medlineplus.gov/ency/article/002982.htm

[3] Cadogan M et al. Two-stage Reconstruction of Acute Extensive Third-degree Burn Using Biodegradable Temporizing Matrix (NovoSorb BTM). Plast Reconstr Surg Glob Open, 2026.
https://doi.org/10.1097/GOX.0000000000007830

[4] Li X et al. Clinical observation of Wound Care Ointment on split-thickness skin graft donor site healing. Int J Burns Trauma, 2026.
https://doi.org/10.62347/KLLY6516

[5] Velnar T, Bailey T, Smrkolj V. Wound Healing Phases. StatPearls, NIH/NCBI, 2026.
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK470443/

[6] Chaudhary M et al. Hypertrophic and Keloid Scar Management: Advances in Diagnosis, Perioperative Care, and Anesthetic Modulation. Cureus, 2025.
https://doi.org/10.7759/cureus.88810

[7] Jagdeo J et al. Laser Complications. StatPearls, NIH/NCBI, 2026.
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK532248/

[8] Kosutic D et al. Topical local anesthetics for pain control at split-thickness skin graft donor sites in burn patients: a systematic review and meta-analysis of randomized controlled trials. BMC Anesthesiol, 2026.
https://doi.org/10.1186/s12871-026-03959-w
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Chirurgia estetică versus chirugia reconstructivă
  • Circumcizia la barbati
  • Reconstrucția sânului după mastectomie
  • Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
    Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
      intră pe forum