Reconstrucția sânului după mastectomie

Reconstrucția sânului după mastectomie

Reconstrucția mamară este un tip de operație recomandată femeilor care au suferit o mastectomie (operație de excizie a sânului) sau li s-a îndepărtat o porțiune a glandei mamare, operație numită segmentectomie, datorită diferitelor afecțiuni ale sânului. Operația reconstruiește sânul pentru a-l aduce la aceeași formă și mărime pe care a avut-o înainte. Mamelonul și areola sunt de asemenea reconstruite. Majoritatea femeilor care au suferit o mastectomie pot opta pentru operația de reconstrucție. Femeile care au suferit doar o excizie parțială de sân (segmentectomie sau mastectomie segmentară) pot să nu necesite reconstrucție.

Operația de reconstrucție mamară este efectuată de către un chirurg plastician, în timp ce operația de mastectomie este efectuată de către un chirurg generalist sau de către un chirurg oncolog. [1]

Pacienta este cea care decide sau nu să opteze pentru acest tip de intervenție. Motivele pentru care pacientele aleg reconstrucția mamară sunt numeroase. Acestea nu doresc să folosească o proteză mamară postoperator și doresc ca sânii lor să aibă forma pe care o aveau înainte de mastectomie. Cu toate acestea diferența între sânul reconstruit și celălalt sân se va observa însă, dar de cele mai multe ori doar pacienta este cea care este conștientă de diferență. Pacienta trebuie informată înainte de intervenție, aceasta trebuie să se aștepte de la început ca operația să nu readucă sânul la forma exactă pe care a avut-o înainte. Unele paciente sunt nemulțumite postoperator, tocmai de aceea aceasta trebuie să înțeleagă că operația de reconstrucție va da sânului o formă puțin diferită față de cea inițială. Este însă posibilă și reconstrucția sânului sănătos, astfel încât ambii sâni vor avea aceeași formă și mărime. [4]

Epidemiologie

Aproape 300.000 de femei din Statele Unite ale Americii suferă de cancer la sân. Boala este extrem de frecventă și la nivel mondial, incidența sa fiind în continuă creștere. Efectele fizice și emoționale ale acestei boli sunt imense însă la momentul actual se cunosc foarte multe lucruri despre această boală și despre tratamentul ei. Tratamentele noi și chirurgia reconstructivă de vârf fac ca recuperarea postoperatorie să fie mult mai ușor posibilă.


Factorii de risc
pentru apariția cancerului mamar sunt:

  • lipsa alăptării la sân
  • nuliparitatea
  • pubertatea precoce
  • menopauza tardivă
  • obezitatea
  • tabagismul
  • prezența genelor BRCA1 și BRCA2
  • istoricul familial de cancer la sân la rudele de gradul I (mamă și soră)
  • istoricul personal de cancer sau de tumori borderline (aflate la limita între benignitate și malignitate)
  • terapia hormonală postmenopauză cu estrogen
  • consumul de alcool. [6]


La momentul actual, datorită metodelor avansate de diagnostic, cancerul mamar poate fi diagnosticat din timp și în aceste cazuri este posibilă mastectomia segmentară. Mastectomia segmentară presupune înlăturarea unei anumite porțiuni din sân și uneori nu este necesară reconstrucția sânului postoperator. Însă, în cazurile mai avansate de cancer este necesară mastectomia totală cu limfadenectomie (înlăturarea lanțului ganglionar limfatic regional). Pacienta este cea care alege, în urma sfaturilor medicului chirurg, dacă să opteze pentru reconstrucția sânului sau nu. Decizia pentru reconstrucție trebuie luată înainte de operația de mastectomie deoarece există diferențe de tehnică chirurgicală între reconstrucția imediată post-mastectomie și reconstrucția la un timp după îndepărtarea sânului. Data reconstrucției va fi decisă împreună cu pacienta după analiza problemelor de sănătate colaterale și a factorilor de risc ce pot întârzia cicatrizarea. [2], [3]

Momentul reconstrucției mamare

Se poate opta fie pentru reconstrucție imediată, fie pentru reconstrucție la un timp după mastectomie.


Reconstrucția mamară imediată este realizată, sau cel puțin începută în timpul aceleiași intervenții în care se realizează și scoaterea sânului. Avantajul acesteia este acela că țesutul cutanat al toracelui nu este cicatrizat sau afectat de radioterapie, ceea ce duce la rezultate estetice finale mai bune. De asemenea pacienta nu va mai suferi o a doua intervenție chirurgicală de reconstrucție post-mastectomie, reconstrucția realizându-se imediat după excizia sânului.

Reconstrucția mamară amânată
presupune realizarea operației reconstructive la un timp după excizia sânului. Acest tip de operație este recomandat pacientelor care necesită iradiere în zona toracică după mastectomie, acestea fiind în general paciente cu un cancer mai avansat. Radioterapia poate duce la întârzierea vindecării postoperatorii și la creșterea gradului de cicatrizare. Riscul de necroză tisulară este de asemenea mult mai mare post-radioterapie de aceea se așteaptă o perioadă de mai multe luni de la finalizarea ultimei cure de radiații până la intervenția chirurgicală de reconstrucție. [2]

Decizia cu privire la momentul reconstrucției depinde de numeroși factori precum:

  • starea generală de sănătate a pacientei
  • stadiul cancerului de sân
  • mărimea sânului contralateral
  • volumul de țesut ce poate fi folosit pentru realizarea grefei (de exemplu femeile foarte slabe pot să nu aibă suficientă masă tisulară pentru construirea de grefe musculare și cutanate)
  • dorința pacientei de a se realiza și chirurgia reconstructivă de augmentare sau de micșorare a sânului contralateral sănătos
  • mărimea implantului mamar la sânul reconstruit
  • așteptările estetice ale pacientei.


Anumite femei nu doresc să se gândească la reconstrucția mamară în momentul în care sunt informate că trebuie să se opereze pentru înlăturarea unei tumori maligne și doresc să aștepte mai mult timp pentru a vedea cum evoluează lucrurile postoperator. Foarte multe paciente aleg să facă reconstrucția după ce au terminat întreaga schemă terapeutică pentru cancer, ceea ce înseamnă creșterea gradului de cicatrizare și creșterea dificultății intervenției de reconstrucție. Pacienta trebuie informată cu privire la faptul că zonele donoare de unde s-au recoltat grefele de piele și grefele musculare vor rămâne cu cicatrici iar sânul reconstruit nu va semăna la palpare cu sânul sănătos. [1]

Necroza tegumentului de la nivelul sânului, necroza grefelor precum și necroza țesutului gras transplantat sunt posibile postoperator, fiind unul dintre riscurile acestei intervenții. În cazul în care acest lucru se întâmplă este necesară o reintervenție pentru înlăturarea țesutului necrozat.

Vindecarea post-reconstrucție
poate fi afectată de:

  • țesutul cicatricial existent deja din operații anterioare
  • chimioterapie
  • radiații
  • consumul de alcool
  • tabagism
  • diabet
  • boli de colagen
  • vasculite și boli vasculare
  • anumite tipuri de medicamente.


Reconstrucția mamară
va reface forma sânului afectat însă la acel nivel sensibilitatea poate crește sau poate să scadă foarte mult. Pacienta va avea unele dificultăți în adaptarea la această nouă senzație în partea toracică în care s-a intervenit, deoarece atât operația de mastectomie cât și operația de reconstrucție afectează fibrele nervoase regionale. [3]

În cazul în care femeia este fumătoare sau are multiple probleme de sănătate, poate fi sfătuită de către chirurg să amâne operația de reconstrucție. Fumatul trebuie oprit cu cel puțin două luni înainte de operația reconstructivă deoarece substanțele toxice din fumul de țigară determină vasoconstricție, afectând circulația în zona de cicatrizare și crescând riscul de necroză. Femeile care suferă de boli vasculare, obezitate sau au un indice de masă corporală foarte scăzut nu sunt candidate bune pentru operația de reconstrucție mamară. Nici pacientele cu vasculite și boli de colagen nu sunt candidate bune pentru reconstrucția mamară cu lambou, în cazul acestora preferându-se reconstrucția mamară cu implant de silicon. Vasculitele se caracterizează prin fragilitate vasculară și anomalii autoimune la nivel vascular și sistemic care pot determina necroza țesutului transplantat și eșuarea intervenției de reconstrucție. Femeile obeze de asemenea nu au o vascularizație foarte bună a zonelor donoare ceea ce poate duce la recoltarea de lambouri și grefe de proastă calitate care se pot necroza și/sau infecta ulterior mult mai ușor.


Chirurgul poate oferi pacientei posibilitatea de a accepta o intervenție și la celălalt sân, pentru ca cei doi sâni să fie simetrici. Aceasta poate presupune ridicarea sânului sănătos alături de augmentare sau micșorare a acestuia. [4]

Tipuri de reconstrucție mamară

Există mai multe tipuri de operații de reconstrucție. Sânul poate fi reconstruit fie cu ajutorul unui implant mamar artificial, fie cu ajutorul unor grefe cutanate, musculare și de grăsime prelevate din alte zone ale corpului pacientei, fie utilizând o combinație de implant cu grefe și lambouri musculare proprii. Zonele corpului cel mai frecvent utilizate pentru prelevarea de grefe sunt zona spatelui și a abdomenului, însă se pot preleva grefe și din zona fesieră sau din zona coapsei. Zona preferată pentru recoltarea de grefe este zona abdomenului inferior deoarece aici există o cantitate mai mare de țesut cutanat și grăsime. [1]

Reconstrucția mamară cu implant

Implantul mamar cel mai frecvent folosit este implantul cu soluție salină. Este alcătuit dintr-o capsulă de silicon care va fi umplută cu soluție salină sterilă după introducerea în corpul pacientei.
Implanturile umplute cu gel de silicon sunt un alt tip de proteză utilizat pentru reconstrucție. Nu sunt folosite la fel de des ca cele umplute cu soluție salină deoarece s-a constatat că în cazul în care apar scurgeri de silicon ca urmare a perforării implantului apare o reacție imună de respingere a corpului străin.

Ruperea implantului este foarte rară însă chirurgii preferă varianta mai sigură și anume implantul de silicon umplut cu soluție salină. Există două tipuri de operație care se fac în cazul în care se alege reconstrucția mamară cu implant.

Reconstrucția mamară imediată
se face în cadrul aceleiași intervenții cu mastectomia. După ce chirurgul generalist înlătură țesutul glandei mamare și țesutul ganglionar regional, chirurgul plastician montează implantul. Acesta poate fi pus în spațiul în care a fost țesutul mamar însă de cele mai multe ori este necesar un suport pentru susținerea acestuia. În anumite cazuri chirurgul va adăuga o grefă sau va pune o plasă absorbabilă pentru a ține implantul în locul respectiv. Altă metodă este poziționarea implantului în spatele mușchilor pectorali pentru a susține implantul și a forma conturul mamar. [2], [3]

Reconstrucția mamară amânată
este tipul de reconstrucție cel mai frecvent utilizat când se optează pentru implant. Este mult mai ușor de efectuat decât reconstrucția imediată deoarece țesutul cutanat și țesutul peretelui toracic sunt pregătite din timp pentru intervenție. Imediat după mastectomie chirurgul va plasa un expander tisular care are o formă asemănătoare cu un balon imediat sub țesutul cutanat toracic și sub țesutul muscular. Printr-o valvă subțire plasată sub piele chirurgul va injecta o soluție salină în expander la intervale regulate. Procedura de expansiune tisulară durează între 4 și 6 luni și este necesară pentru ca pielea și țesutul muscular din zona toracică să ajungă la o expansiune care să permită plasarea unui implant, susținerea lui și formarea minimă de țesut cicatricial. După ce pielea și țesutul muscular care vor acoperi sânul ce va fi reconstruit sunt extinse suficient se va reinterveni pentru înlăturarea expanderului și pentru plasarea în același loc a implantului permanet. Această procedură asigură de asemenea și timp pentru efectuarea de biopsii postoperatorii și pentru finalizarea tratamentului chimioterapic. În cazul în care biopsiile arată că este nevoie și de radioterapie, expansiunea țesutului și intervenția sunt amânate până la finalizarea tratamentului radioterapic. În cazul în care radioterapia nu este necesară, expansiunea țesutului poate începe imediat. [2], [4]

Este foarte important ca, înainte de chirurgia reconstructivă cu implant, pacienta să fie informată despre faptul că implantele nu sunt valabile o viață întreagă. Va fi nevoie peste 10-15 ani de o nouă intervenție de scoatere și înlocuire a implantului. Unele femei însă nu vor necesita niciodată o reintervenție. Riscurile postoperatorii la chirurgia de implant există. Implantul se poate rupe și poate determina dureri locale și infecție. Se poate forma țesut cicatricial în jurul implantului care va determina contracție capsulară și poate duce la modificarea formei sânului și la creșterea durității acestuia la atingere. Majoritatea problemelor postoperatorii pot fi rezolvate chirurgical însă unele sunt iremediabile. În caz de infecție, contracție capsulară sau formare de țesut cicatricial în exces se va reinterveni și se va înlocui implantul cu unul nou împreună cu excizia țesutului cicatricial și realizarea unei noi suturi pe liniile de minimă tensiune ale pielii.

Poate fi necesară efectuarea periodică de RMN-uri la fiecare câțiva ani la pacientele care au optat pentru un implant cu silicon, pentru ca medicul să se asigure că implantul nu a suferit fisuri. Va fi continuată efectuarea de mamograme de rutină chiar și la sânul cu implant pentru că recidiva cancerului poate fi posibilă datorită micrometastazelor care pot rămâne în zonă și postoperator sau în cazul în care a fost lăsată pe loc o parte din glanda mamară. Însă la sânul cu implant examinarea va fi mult mai lungă deoarece va fi nevoie de mai multe radiografii ale sânului iar compresia pe sânul operat poate fi incomodă. La femeile la care o parte din glanda mamară a fost lăsată pe loc și la care s-a pus implant, alăptarea poate fi dificilă, fie prin reducerea cantității de lapte fie prin incapacitatea glandei mamare restante de a mai produce lapte. [3], [4]

Reconstrucția mamară cu lambouri tisulare

Aceste proceduri folosesc țesut de la nivelul abdomenului, spatelui, coapselor sau feselor în vederea reconstruirii sânului. Cele mai frecvent utilizate două proceduri de reconstrucție cu lambouri sunt TRAM (transverse rectus abdominis muscle flap) sau lambou de mușchi drept abdominal care utilizează țesut din zona abdomenului inferior și lamboul cu latissimus dorsi care utilizează țesut din zona superioară a spatelui.

Aceste operații determină două zone corporale de cicatrizare și anume zona din care s-a recoltat lamboul muscular și cicatricea de la nivelul sânului reconstruit. Cicatricile se vor atenua cu timpul dar nu vor dispărea niciodată complet. Pot să existe și probleme postoperatorii ale zonei donoare precum apariția herniilor abdominale și slăbiciune musculară. Sunt foarte frecvente și diferențele de mărime și de formă între cei doi sâni. Datorită faptului că este nevoie de vase sanguine sănătoase pentru a se asigura un aport sanguin foarte bun țesutului, procedurile cu lambou nu sunt indicate femeilor cu diabet, boli vasculare, boli de țesut conjunctiv sau fumătoare din cauza riscului mare de necroză tisulară a lamboului.

În cazul în care se utilizează lambouri, acestea vor avea aceeași evoluție ca și restul corpului. Sânul se va micșora când pacienta va slăbi și se va mări când aceasta va cește în greutate. De asemenea nu există riscul de ruptură și nu se va realiza o altă intervenție în acea zonă deoarece lamboul nu trebuie înlocuit.

Lamboul TRAM
de mușchi drept abdominal folosește țesut și muchi de la nivelul peretelui abdominal inferior. Țesutul din această zonă este în volum suficient de mare pentru a reconstrui forma sânului și nu va fi nevoie și de plasarea unui implant de silicon. Pielea, grăsimea, vasele de sânge și o parte din mușchiul de la nvielul abdomenului sunt îndepărtate din zona abdominală și transferate la nivelul pieptului. Acest lucru poate determina scăderea forței musculare abdominale, de aceea această intervenție nu este recomandată femeilor care au avut operații anterioare la nivel abdominal, operații în care s-a înlăturat țesut. Nici femeile cu operații în zona pelvină, cele care au suferit operații de cezariană sau care au avut liposucții în zona abdominală nu sunt candidate bune pentru acest tip de intervenție. [3], [1]

Există două tipuri de lambouri TRAM:

  • lambou pediculat: se păstrează sursa originală de aport sanguin la nivelul lamboului. Astfel, acesta este deplasat până la nivelul pieptului printr-un tunel creat sub piele. Postoperator însă pot exista probleme de sensibilitate și slăbiciune musculară la nivelul tunelului subcutanat prin care a fost trecut lamboul.
  • lambou liber: chirurgul taie lamboul abdominal muscular, pielea, grăsimea și vasele de sânge și le îndepărtează din zona fiziologică aducându-le în zona mamară și atașând vasele de sânge ale lamboului la vasele de sânge le la nivelul toracelui. Aceasta este o procedură mai dificilă care necesită lucru sub microscop (microchirurgie) și durează mult mai mutl decât procedura cu lamboul pediculat. [2]


Lamboul de latissimus dorsi
presupune recoltarea pielii, grăsimii și mușchiului din zona superioară a spatelui și transplantarea acestuia printr-un tunel până la nivelul pieptului. Lamboul este de dimensiuni mai mici decât cel din zona abdominală de aceea această procedură este efectuată fie când femeia are sânul contralateral foarte mic și nu dorește o augmentare, fie când este necesar un suport pentru implantul mamar de silicon, în cadrul unei proceduri mixte. Femeia poate simți o scădere de forță musculară la nivelul umărului și brațului în postoperator.

Lamboul DIEP (deep inferior epigastric artery perforator)
utilizează grăsimea și pielea din aceleași zone ca și lamboul TRAM dar nu utilizează deloc mușchi abdominal. Prin urmare rezultatul este scăderea cantității de piele și grăsime la nivelul abdomenului inferior. Această metodă utilizează un lambou liber ceea ce înseamnă că țesutul este complet eliberat de pedicului vascular și mutat în zona pieptului. Se folosește un microscop (operație de microghirurgie) însă riscul de hernie și de slăbiciune musculară este mai mic decât în cazul lamboului TRAM.

Lamboul liber fesier
este un tip mai nou de chirurgie reconstructivă mamară care folosește țesut de la nivelul feselor cu recoltare inclusiv de mușchi fesier în vederea reconstrucției formei sânului. Poate fi o opțiune pentru femeile care nu doresc incizii în zona abdominală sau nu prezintă suficient țesut abdominal pentru reconstrucție.
Este o procedură mai rar utilizată. [2]

Metode de susținere tisulară

Operațiile reconstructive necesită uneori efectuarea de proceduri pentru susținerea țesutului transplantat sau a implantului, proceduri care ajută și la vindecarea mai rapidă a locului intervenției. Foarte mulți chirurgi utilizează acum produse fabricate din piele umană de la donator pentru suportul implanturilor și țesuturilor transplantate. Grefele acestea sunt acelulare, ceea ce reduce riscul de respingere de către țesutul gazdă. Acestea sunt expandate și ajută țesutul operat să se vindece. Se utilizează astfel de grefe și pentru reconstrucția mamelonului. [1]

Reconstrucția mamelonului și a areolei

Este faza finală a procedurii de reconstrucție. Aceasta este o intervenție separată care este efectuată pentru ca sânul reconstruit să arate similar cu sânul contralateral. Poate fi efectuată la un timp după reconstrucția chirurgicală a sânului, sub anestezie locală. Este efectuată în general la 3-4 luni post-intervenție pentru a da timp țesutului să se vindece.

Mamelonul și areola reconstruite trebuie să respecte poziția, forma, mărimea, textura și culoarea naturală. Țesutul utilizat pentru reconstrucția acestora este de asemenea recoltat dintr-o zonă a corpului pacientei. Zonele cele mai bune sunt:

  • mamelonul de la sânul sănătos
  • regiunea retroauriculară
  • pleoapa
  • zona genitală
  • zona internă a coapsei superioare
  • zona fesieră.

Se aleg aceste zone deoarece pielea lor este mult mai fină, semănând ca textură cu pielea mamelonului. Culoarea normală a mamelonului este obținută prin tatuaj.

Există și metode de mastectomie în care se încearcă salvarea areolei și/sau a mamelonului. Femeile care au cancer în stadiu incipient situat la nivelul unui cadran extern al sânului sunt foarte bune candidate pentru mastectomia cu salvare a mamelonului și areolei. În cancerele avansate nu se încearcă acest lucru deoarece este foarte frecventă invazia mamelonului și/sau a areolei cu celule canceroase, ceea ce determină un risc enorm de recidivă. Anumiți chirurgi pot efectua iradierea mamelonului și areolei în timpul sau după chirurgie pentru a reduce riscul de recidivă.

Există însă și anumite riscuri la intervenția de reconstrucție cu mamelonul sânului mastectomizat. Mamelonul recoltat poate să nu aibă un aport sanguin suficient și se poate deforma sau chiar necroza. Datorită faptului că nervii sunt de asemenea îndepărtați nu mai există simț tactil la nivelul mamelonului. În anumite cazuri, mai ales la femeile cu sânii mari mamelonul se poate îngusta și deforma foarte mult. Prin urmare, salvarea mamelonului nu este foarte utilizată de chirurgi în reconstrucția mamară. [2], [4]

Planificarea intervenției

Intervenția de reconstrucție mamară poate fi discutată cu pacienta imediat ce se ia decizia efectuării mastectomiei după punerea diagnosticului de cancer mamar. Chirurgul generalist și chirurgul plastician vor lucra în echipă realizând cel mai bun plan de reconstrucție pe care îl vor prezenta pacientei. După ce s-a luat o anamneză riguroasă cu analizarea istoricului medical și familial al pacientei, opțiunile de reconstrucție sunt prezentate în concordanță cu vârsta, starea de sănătate și tipul corporal al pacientei. Pacienta va trebui să știe de la început că sânul reconstruit nu va fi un înlocuitor perfect al unui sân natural. Zonele din care se va recolta grefa se vor cicatriza și vor arăta diferit postoperator. În România, la momentul actual, asigurarea de sănătate acoperă doar operația de mastectomie, nu și operația de reconstrucție mamară.

Reconstrucția mamară
este o intervenție care se face sub anestezie generală, iar reconstrucția areolei și mamelonului se vor face în general sub anestezie locală deoarece intervenția este simplă și durează puțin. [3]

Riscurile intervenției de reconstrucție mamară

Aproape orice femeie care a suferit o mastectomie ca urmare a unui cancer mamar poate efectua operația de reconstrucție. Însă orice intervenție chirurgicală are riscuri și aceasta nu este o excepție. Problemele care pot să apară postoperator sunt următoarele:

  • hemoragie la locul de sutură
  • acumulare de fluide în zona sânului reconstruit sau în zonele donoare de grefă cu tumefacție și durere
  • creșterea excesivă de țesut cicatricial
  • infecția locului reconstruit și/sau a zonelor donoare
  • necroza tisulară a unei porțiuni din lamboul muscular, cutanat sau de grăsime
  • pierderea sensibilității sau creșterea sensibilității la locul operației
  • fatigabilitate
  • durere și probleme de sensibilitate la nivelul brațului de partea reconstrucției
  • necesitatea unor intervenții ulterioare.


Fumatul
determină contracția vaselor sanguine și scade aportul de nutrienți și oxigen la țesuturi și celule. În cazul oricărei intervenții chirurgicale fumatul va amâna cicatrizarea și vindecarea locului operației. Acest lucru duce la apariția de cicatrice mult mai vizibile decât la nefumători și la creșterea timpului de recuperare post-operator. Uneori aceste anomalii de cicatrizare pot fi atât de mari încât poate fi nevoie de o nouă intervenție pentru a le repara. Prin urmare pacienta este sfătuită să renunțe la fumat cu câteva săptămâni sau luni înaintea operației.

Riscul de infecție
este cel mai ridicat în primele două săptămâni postoperator. În cazul în care reconstrucția s-a făcut cu implant, acesta va trebui uneori înlăturat până la tratarea și dispariția infecției și va fi pus un nou implant ulterior. În cazul în care pacienta a suferit o reconstrucție cu lambou, va fi nevoie de o intervenție de curățare și debridare a țesutului infectat. [1], [2]

Cea mai frecventă problemă post-operatorie la chirurgia cu implant este contracția capsulară. Aceasta se întâmplă în momentul în care țesutul ce înconjoară implantul se contractă și începe să pună presiune pe suprafața implantului moale. Acest lucru determină creșterea durității la palpare a sânului. Contracția capsulară poate fi tratată. Uneori este nevoie de o nouă intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea țesutului cicatricial și pentru îndepărtarea implantului vechi și înlocuirea acestuia cu unul nou. [3], [1]

Sfaturi pentru paciente

Tumefacția din zona de intervenție durează o săptămână sau două postoperator sau chiar mai mult în cazul în care s-a utilizat un lambou pentru reconstrucție. Medicul vă va prescrie analgezice și antiinflamatoare pentru durere. Perioada de spitalizare durează între 2 și 6 zile în funcție de tipul intervenției. De cele mai multe ori veți fi externată cu tuburi de dren plasate la locul de incizie care vor ajuta la drenarea lichidului care se formează în primele zile postoperator. Drenajul se face într-o pungă pe care o veți învăța să o goliți acasă. Primul control se face la 7-10 zile postoperator când se vor înlătura firele și tuburile de dren în cazul în care zona arată bine și nu se mai exteriorizează fluid de la nivelul porțiunii reconstruite.

Revenirea sânului la forma definitivă va dura între 6 și 8 săptămâni sau mai puțin în cazul în care reconstrucția s-a realizat cu implant de silicon. Sensibilitatea poate fi foarte scăzută la locul intervenției însă aceasta va reveni la câteva luni sau chiar ani de la operație însă niciodată complet. Va dura 8 săptămâni pentru ca tumefacția și roșeața de la locul de cicatrizare să dispară. Cicatricile se vor ameliora în timp atingând maximul de vindecare la 1-2 ani de la intervenție însă nu vor dispărea niciodată complet. [2]

Chirurgul vă va sfătui ce tip de sutien să purtați în funcție de tipul chirurgiei de reconstrucție. Se vor evita efortul, ridicarea de greutăți, sportul și activitatea sexuală timp de 4-6 săptămâni de la intervenție.

Din punct de vedere emoțional, va dura o perioadă până să vă acomodați cu pierderea sânului natural și cu noul sân reconstruit. Un psiholog vă poate ajuta în aceste momente dar și o discuție cu paciente care au trecut prin aceleași proceduri poate fi foarte folositoare. [4]

În cazul în care implantul folosit a fost umplut cu gel de silicon chirurgul va recomanda efectuarea de RMN-uri regulate, primul RMN fiind efectuat la 1-3 ani de la operație apoi la fiecare 2 ani. În cazul în care la 5 ani nu sunt probleme, investigația va fi efectuată mult mai rar, conform indicațiilor medicului curant. Efectuarea acestei investigații nu este necesară pentru implanturile cu capsulă de silicon umplută cu soluție salină.

Mergeți la medic de fiecare dată când observați modificări ale tegumentului, tumefacție, noduli sau când zona devine dureroasă și/sau se acumulează fluid la nivelul sânului reconstruit sau în zonele donoare.

Discutați cu chirurgul și cu oncologul despre riscul de recidivă al cancerului mamar. Trebuie știut însă că, în cazul în care cancerul recidivează operația de reconstrucție nu afectează deloc tratamentul chirurgical, chimioterapic și/sau radioterapic. Veți fi sfătuită să faceți regulat mamografii. Este nevoie de un radiolog cu experiență deoarece un sân cu implant este mult mai greu de examinat comparativ cu un sân normal, cel mai greu de vizualizat fiind un sân cu implant de silicon umplut cu soluție salină. [5]

Autopalparea sânului este obligatorie. Se vor verifica atât sânul sănătos cât și sânul reconstruit. Sânul reconstruit se va simți foarte diferit la palpare, însă chirurgul vă va învăța care sunt semnele de alarmă și ce modificări trebuie să căutați.


Data actualizare: 24-02-2014 | creare: 24-02-2014 | Vizite: 8283
Bibliografie
1. Reconstrucția sânului după mastectomie- WebMd, LInk:http://www.webmd.com/breast-cancer/after-mastectomy-breast-reconstruction
2. Reconstrucția sânului- NHS Choices, Link:http://www.nhs.uk/Livewell/Breastcancer/Pages/Reconstruction.aspx
3. Reconstrucția mamară- American Society of Plastic Surgeons, LInk:http://www.plasticsurgery.org/reconstructive-procedures/breast-reconstruction.html
4. Reconstrucția sânului- Susan Komen organisation, Link:http://ww5.komen.org/BreastCancer/BreastReconstruction.html
5. Metode de reconstrucție mamară - Natrelle Breast Reconstruction, Link:http://www.natrelle.com/breast_reconstruction.aspx
6. Factorii de risc pentru cancerul mamar- Cancer organization, Link:http://www.cancer.org/cancer/breastcancer/detailedguide/breast-cancer-risk-factors
Alte articole din aceeași secțiune:

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Sânii
  • Auto-examinarea sânilor
  • Chirurgie plastica
  • Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
    Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.