Hemocultura și urocultura

Autor: Dr. Marcoci Alexandra, Medic Rezident specialitatea Hematologie

Hemocultura

Hemocultura reprezintă investigația de laborator care stă la baza depistării bacteriemiei, iar aceasta se indică atunci când pacienții prezintă semne și/sau simptome care ridică suspiciunea prezenței bacteriemiei în situații precum sepsis, endocardită, infecții ale cateterelor plasate la nivel vascular, osteomielită, meningită, artrită septică, etc. (1)

Bacteriemia intermitentă reprezintă prezența bacteriei/bacteriilor în sânge într-o fereastră definită de timp, reflectând însămânțarea prin diseminare a sângelui prin intermediul circulației limfatice. De obicei, contextele medicale implică infecții la nivelul pielii, țesutului moale, la nivel osos, articular, la nivel pulmonar, la nivelul tractului genito-urinar și la nivelul sistemului nervos central. Totodată, bacteriemia intermitentă poate să apară atunci când se exercită manevre ce implică manipularea zonelor infectate precum drenajul abceselor sau utilizarea anumitor instrumente la nivelul mucoaselor în cadrul anumitor explorări sau anumitor intervenții. (1)

Bacteriemia constantă reprezintă persistența focarelor la nivel vascular, mai ales în cazul endocarditei, anevrismelor infectate, tromboflebitelor supurative sau infecția cateterelor. (1)

Sângele prelevat de la pacient va fi inoculat în recipiente speciale care conțin medii de cultură, atât pentru germeni aerobi cât și anaerobi. Sunt necesare două seturi de hemoculturi cel puțin, preferabil înainte de inițierea terapiei antibiotice, iar prelevarea trebuie realizată de la nivelul a două zone diferite. Două seturi de hemoculturi se consideră a fi suficiente atunci când este suspectată bacteriemia persistentă constantă. (1)

Momentul optim pentru recoltarea sângelui pentru hemocultură este în puseul febril sau chiar înainte de instalarea febrei, deși acest moment este greu de anticipat. Astfel, abordrea corectă este recoltarea hemoculturilor în febră și/sau frison, mai ales în contextele medicale care susțin posibila existență a bacteriemiei. (1), (2)

Rezumând, condițiile cele mai frecvente în care se impune recoltarea de hemoculturi sunt: (2)

Febră de origine neprecizată de cel puțin 38°C
Frison
Infecții severe localizate: meningită, endocardită, pneumonie, pielonefrită, peritonită, etc.

De obicei, se colectează două sau trei seturi de hemoculturi pentru fiecare episod septic, iar dacă culturile sunt negative la 24-48 de ore de incubație și pacientul încă rămâne cu potențial septic fără o sursă identificată, se vor colecta adițional alte două seturi de hemoculturi. Dacă culturile rămân tot negative, trebuie investigate etiologii de natură non-bacteriană și efectuate investigații auxiliare. (2)

Microorganismele cu semnificație clinică relevantă care pot fi identificate în hemocultură sunt reprezentate de: S. aureus, S. pneumoniae, streptococii de grup A, enterobacteriaceele, H. influenzae, P. aeruginosa, speciile de Candida, Bacteroidaceae. Există situații însă care pot ridica suspciunea contaminării probelor și atunci interpretarea trebuie realizată pe baza considerentelor clinice mai ales în cazul identificării în probe a enterococilor și a S. viridans. (1)

Microorganismele considerate contaminanți uzuali sunt: stafilococii coagulazo-negativi (cu excepția S. lugdunensis considerat un agent patogen cu importanță clinică majoră), speciile de corinebacterii (cu excepția C. diphteriae), Cutibacterium acnes, speciile Bacillus, Micrococcus.

Semnificația clinică a hemoculturilor și validitatea rezultatelor se bazează pe anumite aspecte precum numărul culturilor pozitive din totalul celor recoltate, organismele decelate, durata pozitivării, locul recoltării, probabilitatea existenței bacteriemiei corelată cu numărul leucocitelor, prezența febrei, starea pacientului (echilibrat cardiopulmonar sau instabil hemodinamic, etc. ). (1)

Urocultura

Urocultura reprezintă metoda standard în diagnosticarea infecțiilor de tract urinar, acestea reprezentând unele dintre cele mai comune cauze de infecție. Probele de urină se obțin în cadrul micțiunii normale, această metodă de recoltare purtând riscul unei contaminări minime, având în vedere existența unor microorganisme acceptate comensale la nivel uretral. (3)

De obicei, urina se colectează din jetul de mijloc, preferabil înainte de începerea unui tratament antibiotic. Proba trebuie transportată la laborator cât mai devreme după recoltare (preferabil în primele două ore), dar dacă acest lucru nu este posibil, trebuie refrigerată la 4°C. (3)

Urocultura prezintă relevanță în contextul unei posibile infecții de tract urinar cu simptome concordante. Simpla bacteriurie fără simptome compatibile cu o infecție la acest nivel nu poate fi catalogată ca infecție urinară. De asemenea, există categorii speciale de pacienți unde interpretările pot fi diverse în funcție de contextul medical. (3)

Valoarea standard de la care se consideră o urocultură ca fiind pozitivă și relevantă clinic nu este aceeași în orice context medical. Pentru persoanele asimptomatice, numărul de colonii (CFU - colony forming units) trebuie să fie mai mare pentru a decide relevanța bacteriuriei la acest nivel și pentru a o diferenția de o simplă contaminare, adică cel puțin 10⁵CFU/ml. La femeile simptomatice, care prezintă piurie (leucocite în urină), sunt necesare cel puțin 10² CFU/ml pentru a decide că este vorba de bacteriurie semnificativă. Valori mai mici sunt acceptate la bărbați, la pacienții care urmează deja un tratament antibiotic și în cazul prezenței altor microorganisme, altele decât E. coli și Proteus. (3), (4), (5)

Valorile normale trebuie să se încadreze de obicei sub 10⁵ CFU/ml, iar microorganismele care pot crește în culturi sunt reprezentate în principal de E. coli din cauza contaminării. (3)

Există și alte situații în care un indice de colonizare mai mic poate reprezenta infecție și nu colonizare: (3)

Atunci când pacientul urmează deja un tratament antibiotic
La bărbați (unde contaminarea e mult mai puțin probabilă)
Microorganisme identificate precum Pseudomonas, Klebsiella, Enterobacter, Moraxella, mai ales la pacienți simptomatici sau la cei cateterizați.

Este important de diferențiat infecțiile urinare joase de cele înalte. Cistitele sunt în principal caracterizate prin disurie, nevoia imperioasă de a urina, uneori hematurie sau durere suprapubiană, pe când în cazul pielonefritei vorbim de febră, frison, durere în flanc cu sau fără sensibilitate la nivel costovertebral. Factorii care pot complica aceste contexte sunt: (4)

Sexul masculin
Obstrucțiile cronice
Insuficiența renală cronică
Litiaza renală
Diabetul zaharat necontrolat
Sarcina
Cateterizarea
Stenturile și nefrostoma
Medicamente care generează imunosupresie: corticosteroizi în doze mari pe termen lung, agenți imunosupresori
Neutropenia

Acești factori subliniază și întăresc necesitatea realizării uroculturii în aceste contexte pentru a diminua complicațiile.

Data actualizare: 05-10-2022 | creare: 05-10-2022 | Vizite: 1247

Bibliografie

1. Gary V Doern, MD. Detection of bacteremia: Blood cultures and other diagnostic tests. s.l.: UpToDate Inc., www.uptodate.com, 2022.
2. Tankeshwar, Acharya. Blood Culture: Indications, Timing, and Volume. s.l.: Laboratory Diagnosis of Bacterial Disease /https://microbeonline.com/blood-culture-indications-timing-and-volume/
3. Alain Meyrier, MD. Sampling and evaluation of voided urine in the diagnosis of urinary tract infection in adults. s.l.: UpToDate Inc., www.uptodate.com, 2022.
4. Sinawe, Hadeer and Casadesus., Damian. Urine Culture. s.l.: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK557569/
5. W.B. Saunders, John C. Sun, Hylton V. Joffe. Chapter 14 - Urinary Tract Infections. s.l.: The Most Common Inpatient Problems in Internal Medicine, Pages 278-292, ISBN 9781416032038/ https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/B9781416032038100142

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune:

HIV: cum se transmite și când se poate face testul?

Virusul HIV (virusul imunodeficienței umane) și evoluția sa către SIDA, reprezintă, așa cum se știe deja, un...

Cum se descifrează o boală nediagnosticată: rolul echipelor și al geneticii

În fața unei boli nediagnosticate, pacienții și medicii intră adesea într-un teritoriu al incertitudinii. Sim...

Analize uzuale (și interpretarea lor pe scurt)

Analizele de sânge uzuale recomandate anual de către medicii de familie și efectuate la fiecare internare în sp...

Leucocitoza cu neutrofilie (leucocite crescute cu neutrofile crescute)
Ce se poate investiga prin intermediul ecografiei abdominale?
Ghid complet RMN cervical: când (și de ce) ar trebui să faceți unul?
Limfocite (LY sau LYMPH) - valori normale, rol în organism, interpretare număr crescut sau scăzut

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:

Ce înseamnă o hemocultură?

Infecțiile sistemice sunt afecțiuni severe caracterizate de o morbiditate și o mortalitate ridicată care este �...

Mai puține hemoculturi cu risc mai scăzut de infecții, o nouă recomandare a oamenilor de știință

Un studiu publicat recent în JAMA Pediatrics aduce noi recomandări referitor la frecvența recoltărilor de sâng...

Infecții urinare: cauze, simptome, tratament și prevenție

Infecțiile urinare afectează mai ales femeile și pot deveni recurente. Aflați de ce apar, cum se recunosc simpt...

Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:

Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.

intră pe forum