Hipoalbuminemia

Hipoalbuminemia reprezintă scăderea valorilor albuminei serice sub limita fiziologică minimă. În majoritatea cauzelor, scăderea valorilor albuminemiei este asociată deficitelor nutriționale, proceselor inflamatorii sau infecțioase acute sau afecțiunilor hepatice sau renale, caracterizate prin pierdere de proteine. Există însă multe alte cauze care pot determina apariția hipoalbuminemiei.

Sinteza de albumină se desfăşoară la nivelul celulelor parenchimului hepatic. Zilnic, la acest nivel, sunt sintetizate aproximativ 14 grame de albumină. La nivelul plasmei, albumina serică participă la menținerea presiunii oncotice şi asigură transportul diferiților compuşi (precum bilirubina, ionii de metale, acizii graşi liberi, medicamente, hormoni).

Perioada de înjumătățire a albuminei este cuprinsă între 18 şi 20 de zile şi poate fi scurtată în condiții patologice care duc la creşterea catabolismului (precum hemoragii, pierderi de proteine la nivel renal, cutanat sau gastrointestinal, infecții severe, intervenții chirurgicale, etc.)

Datorită modificării valorilor sale în condițiile unui catabolism crescut, albumina este inclusă în categoria reactanților de fază acută negativi (scade în cadrul proceselor inflamatorii şi infecțioase acute).

Albumina reprezintă un indicator al stării de nutriție a organismului, mai ales în cazul persoanelor vârstnice care prezintă multiple afecțiuni cronice asociate. În cazul persoanelor vârstnice, hipoalbuminemia este un factor de risc independent al mortalității.

Hipoalbuminemia aflată sub 2-2,5 g/dL, care apare în asocierea afecțiunilor renale şi digestive caracterizate prin pierderi de proteine (precum ciroza hepatică, sindromul nefrotic, enteropatiile asociate pierderilor crescute de proteine, etc.), duce la apariția edemelor. [1], [2], [3], [4], [5]

 

Care sunt afecțiunile sau condițiile patologice care duc la apariția anemiei?

Principalele afecțiuni sau condiții patologice care duc la apariția hipoalbuminemiei sunt reprezentate de următoarele:

• Malnutriție
• Hipertiroidism
• Sarcină
• Sindromul secreției inadecvate de hormon antidiuretic (SIADH)
• Administrarea excesivă a soluțiilor perfuzabile
• Sindroame de malabsorbție
• Diabet psihogen (intoxicația cu apă)
• Alcoolism cronic
• Ciroză hepatică
• Analbuminemie ereditară
• Afecțiuni neoplazice
• Infecții sau inflamații acute
• Hemoragii masive
• Sindrom nefrotic
• Anasarcă (edem generalizat)
• Arsuri extinse
• Enteropatii cu pierderi de proteine
• Afecțiuni dermatologice severe
• Boala celiacă
• Sindromul de intestin iritabil
• Insuficiența cardiacă
• Insuficiența hepatică
• Cancerul hepatic
• Bolile hepatice alcoolice
• Hepatita
• Steatoza hepatică.

Hipoalbuminemia apare în mod fiziologic în urma repausului prelungit la pat, sau în urma administrării următoarelor medicamente: Asparaginază, Alopurinol, Cisplatin, Dextran, Azatioprină, Dapsonă, Clorpropamidă, Fenitoină, Ibuprofen, Prednison în doze mari, anticoncepționale orale, estrogeni, Izoniazidă, acid valproic, Nitrofurantoin. [1], [2], [3], [4], [5]

Care sunt principalele mecanisme implicate în aparițiahipoalbuminemiei?

Mecanismele implicate în apariția hipoalbuminemiei sunt următoarele:

• Aport proteic inadecvat (specific malnutriției)
• Scăderea absorbției de proteine (specific sindroamelor de malabsorbție)
• Creşterea necesarului de proteine (precum în sarcină, etc.)
• Hemodiluție (caracteristică intoxicatiei cu apă, administrării soluțiilor perfuzabile în exces, etc.)
• Scăderea sintezei de albumine (specifică anumitor afecțiuni precum alcoolism cronic, ciroză hepatică, etc.)
• Creşterea catabolismului proteic (în cadrul proceselor inflamatorii sau infecțioase acute)
• Pierderi masive de proteine (precum în cadrul afecțiunilor renale-sindrom nefrotic, hemoragii, arsuri, etc.). [1], [2]

Când este recomandată determinarea abuminemiei?

Determinarea albuminei serice (a albuminemiei) este recomandată în următoarele circumstanțe:

• În cazul bolnavilor diagnosticați cu afecțiuni cronice consumptive
• Pentru evaluarea statusului nutrițional
• În cazul bolnavilor cu ciroză hepatică
• În cazul sindroamelor edematoase
• În cazul bolnavilor diagnosticați cu diferite afecțiuni renale însoțite de proteinurie. [1], [2]

Care sunt valorile normale ale albuminei serice?

Valorile normale ale albuminemiei variază în funcție de vârsta persoanei în cauză, astfel:

• La nou-născuții aflați până în patru zile de viață, valorile normale ale albuminei serice sunt cuprinse între 2,8 şi 4,4 g/dL.
• Începând de la nou-născuții aflați peste patru zile de viață şi până la adolescenții cu vârsta de 14 ani, valorile albuminemiei sunt cuprinse între 3,8 şi 5,4 g/dL.
• La adolescenții şi tinerii cu vârste cuprinse între 14 şi 18 ani, valorile normale ale albuminemiei sunt cuprinse între 3,2 şi 4,5 g/dL.
• La persoanele adulte, valorile normale ale albuminemiei sunt cuprinse între 3,5 şi 5,2 g/dL. [1], [2]

Care este simptomatologia specifică hipoalbuminemiei?

Hipoalbuminemia se caracterizează prin apariția următoarelor manifestări clinice:

• Confuzie
• Oboseală cronică
• Tahicardie (accelerarea ritmului cardiac)
• Amețeli
• Icter sclero-tegumentar
• Edeme
• Uscăciune tegmentară
• Prurit tegumentar
• Modificarea apetitului (creșterea poftei de mâncare sau inapetență)
• Grețuri
• Vărsături
• Diaree. [2], [3], [4], [5]

Care este tratamentul specific hipoalbuminemiei?

Pentru corectarea hipoalbuminemiei, este necesară inițial identificarea cauzei determinante. Prin tratarea cauzei (a bolii de fond), efectul (hipoalbuminemia) va dispărea automat. În lipsa tratării cauzei, efectul va persista, chiar și în ciuda administrării tratamentului simptomatic sau patogenic.

Ulterior, în urma identificării și tratării cauzei, se poate trece la corectarea hipoalbuminemiei prin adoptarea unei diete hiperproteice, bogate în carne de vită, pește, ouă, lactate și administrarea intravenoasă de albumine (în cazul formelor severe de boală). [1], [2]

Care sunt posibilele complicații ale hipoalbuminemiei?

Printre complicațiile hipoalbuminemiei se numără următoarele aspecte patologice:

• Agravarea afecțiunilor cronice preexistente
• Atrofie musculară
• Pneumonie
• Ascită
• Efuziune pleurală. [1], [2]