Hipogonadismul hipogonadotrop

Hipogonadismul hipogonadotrop

Hipogonadismul hipogonadotrop este o afecțiune metabolică congenitală sau transmisă pe cale ereditară, caracterizată prin apariția deficitului de gonadotropină în organismul uman.

Sindromul Kallman este o formă particulară de hipogonadism hipogonadotrop transmis pe cale genetică heterogenă, transmisă pe cale autosomală, înregistrat în aproximativ 30.000-60.000 de persoane din întreaga lume. [1], [2], [3]

Cauze și factori de risc

Factorii de risc care pot determina apariția hipogonadismului hipogonadotrop sunt reprezentați de următoarele aspecte:

  • lezarea hipotalamusului sau a glandei hipofize, determinată de infecții, tumori, traumatisme, radiații sau intervenții chirurgicale
  • tulburără genetice
  • administrarea îndelungate a unor doze crescute de steroizi (precum glucocorticoizi) sau opioide
  • nivel seric crescut de prolactină
  • stres psihic sever
  • scăderea sau creșterea rapidă și accentuată în greutate
  • administrarea de droguri (precum heroină, etc.)
  • boli inflamatorii sau infecțioase cu evoluție cronică, îndelungată
  • supraîncărcarea cu fier. [3], [4], [5]


Semne și simptome clinice

În cadrul sindromului Kallman, deficitul de gonadotropină este secundar scăderii hormonului eliberator al gonadotropinelor (LNRH) în organism. Sindromul Kallman apare cel mai frecvent în asocierea defectelor anatomice şi a anosmiei (dispariția simțului olfactiv).

În condiții fiziologice, neuronii secretați de către hormonul eliberator al gonadotropinelor, sunt transmişi de la nivelul placardiei olfactive la creier, pe calea nervului olfactiv. În cadrul sindromului Kallman, mutațiile genetice apărute duc la perturbarea transmiterii acestor neuroni la creier.

De asemenea, în numeroase cazuri sunt întâlnite şi defectele dobândite ale sintezei de hormon eliberator al gonadoropinei în organism.

Hiperprolactinemia este o formă de hipogonadism hiogonadotrop dobândit, caracterizată prin inhibarea eliberării de LNRH în organism, secundară creşterii dopaminei la nivel hipotalamic. Aceasta duce în cele din urmă la apariția amenoreei.

De asemenea, anorexia nervoasă, inaniția şi stresul determină blocarea eliberării de LNRH în organism, cu apariția secundară a amenoreei.

Deficitul de gonadotropină mai poate apărea în stadiile incipiente ale ecvoluției adenomului hipofizar de dimensiuni crescute, în hemocromatoză sau în cadrul tulburărilor endocrine poliglandulare autoimune.

În rândul bărbaților, hipogonadismul hipogonadotrop se caracterizează prin apariția următoarelor manifestări clinice:

  • Criptorhidism
  • Hipospadiasm
  • Dimensiuni peniene reduse
  • Testicule de dimensiuni scăzute
  • Scăderea libidoului
  • Diminuarea pilozității corporale
  • Reducerea masei musculare
  • Manifestări clinice specifice sindromului Klinefelter: ginecomastie, statură înaltă, testicule reduse în dimensiuni.


În rândul femeilor, hipogonadismul hipogonadotrop presupune aparția următoarelor manifestri clinice:

  • Acnee
  • Hirsutism
  • Lipsa dezvoltării sau dezvoltarea întârziată a glandelor mamare la pubertate
  • Involuția glandelor mamare la femeile adulte
  • Lipsa de maturare a mucoasei vaginale
  • Tulburări ale ciclului menstrual
  • Instalarea întârziată a menstruației (menarhă tardivă)
  • Manifestări clinice specifice sindromului Turner: stutură redusă, palat arcuit, reducerea în dimensiuni a celor de-a patra metacarpiene, multipli nevi pigmentari, mameloane inserate la o distanță considerabilă unul față de celălalt. [1], [2], [3], [4], [5]


Diagnostic

Diagnosticul de hipogonadism hipogonadotrop se pune pe baza tabloului clinic prezentat anterior și pe baza următoarelor investigațții paraclinice: determinarea nivelului seric de gonadotropină, determinarea nivelului seric de hormon foliculostimulant (FSH) și luteinizant (LH) .

În cazul bolnavilor diagnosticați cu hipogonadism hipogonadotrop, nivelul seric de gonadotropină este redus, iar niverile serice de gonadotropină, hormon luteinizant și hormon foliculostimulant sunt reduse.

Diagnostic diferențial

Diagnosticul diferențial al hipogonadismului hipogonadotrop trebuie realizat cu următoarele afecțiuni:


Tratament

În cazul bolnailor diagnosticați cu hipogonadism hipogonadotrop (deficit de gonadotropină), care îşi doresc dobândirea fertilității, este necesară administrarea tratamentului intermitent cu hormon eliberator de gonadotropină (LNRH) sau cu antagonişti ai LNRH (GnRH).

În cazul deficitului de gonadotropină datorat unei afecțiuni hipofizare, redobândirea funcției fertile se poate realiza prin administrarea de gonadotropină corionică sau hormon foliculostimulant (menotropină) pe cale injectabilă.


În cazul femeilor diagnosticate cu hipogonadism hipogonadotrop se pot administra hormoni estrogeni și progesteron, pe cale orală sau sub formă de plasturi aplicați pe suprafața pielii.


În cazul bărbaților diagnosticați cu hipogonadism hipogonadotrop se poate administra testosteron sub formă injectabilă sau sub form de plasturi aplicați pe suprafața pielii, cu eliberare lentă. [2], [3], [4]


Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
  intră pe forum
Aplicația Activ (by ROmedic)
Vrei să fii sănătos? Vrei să slăbești? Vrei sa fii în formă și să arăți bine? Vrei să te simți bine în corpul tău? Atunci trebuie să faci eforturi. Aplicația web "Activ" te ajută să fii consecvent în lupta pentru sănătatea ta.

Accesează gratuit Aplicația
Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.