Hipoxie fetală

Hipoxia fetală este o condiție patologică caracterizată prin perturbarea homeostaziei endouterine, secundară scăderii oxigenării fetale, fie datorită unui aport insuficient de oxigen la nivelul fătului, fie datorită utilizării incorecte a oxigenului de către țesuturile fetale.
Mai exact, hipoxia fetală constă în lipsa aportului suficient de oxigen la nivelul țesuturilor și organelor fetale, necesar pentru dezvoltarea completă. Organismul fetal reacționează la hipoxie printr-un ansamblu de modificări tisulare și tulburări apărute din partea organelor vitale (în special din partea cordului și a sistemului nervos central).

În funcție de modul de apariție, pot fi descrise două forme de hipoxie fetală: hipoxia fetală acută, cu debut spontan la naștere și cronică, cu debut progresiv, care se întinde pe întreaga perioadă de dezvoltare fetală.

Hipoxia fetală poate apărea în orice stadiu de dezvoltare fetală, iar deficitul de oxigen și consecințele asociate sun variabile, de la caz la caz. Hipoxia fetală apărută în primele stadii de evoluție ale sarcinii, poate determina apariția malformațiilor fetale și întârziere în dezvoltarea fetală. Hipoxia fetală apărută la sfărșitul perioadei gestaționale, este asociată scăderii capacității de adaptare a nou-născutului, întârzierii creșterii fetale și deteriorării sistemului nervos central.

Conform datelor statistice, aproximativ 10,5% din nou-născuți prezintă la naștere sau pe parcursul vieții intrauterine, hipoxie fetală.

Hipoxia fetală este o afecțiune deosebit de periculoasă, cu risc crescut de deces pentru micuțul în cauză, în lipsa administrării precoce a tratamentului corespunzător. [1], [2], [3], [4]

Cauzele hipoxiei fetale

Hipoxia fetală poate fi datorată apariției unor afecțiuni în corpul mamei, al fătului sau la nivelul placentei. Afecțiunile materne cel mai frecvent asociate riscului hipoxie fetală:

• Hipertensiunea arterială
• Afecțiunile cardiace structurale (precum cardiopatia ischemică, cardiopatia dilatativă, cardiopatia hipertrofică, stenozele valvulare, etc.) sau funcționale (insuficiența cardiacă, tulburările de ritm cardiac)
• Afecțiuni vasculare
• infecții bacteriene sau virale materne
• Diabetul zaharat
• Tulburările depresive
• Apariția edemelor în sarcină
• Boli hematologicematerne (precum anemie, hemofilie, etc.)
• Bolile renale
• Anumite afecțiuni ale tractului respirator, precum astmul bronșic, bronșita, pneumoniile
• Sarcina multiplă
• Toxicoza sarcinii
• Anomalii ale travaliului
• Travaliu prelungit
• Ruptura uterului.

Factori de risc pentru hipoxie fetală:

• Consumul de alcool
• Fumatul - Stresul psiho-emoțional
• Utilizarea narcoticelor
• Consumul de droguri
• Administrarea anumitor medicamente.

Afecțini în organismul fetal sau la nivelul placentei care pot determina hipoxie fetală:

• Insuficiența placentară
• Detașarea prematură a placentei
• Patologia cordonului ombilical
• Boala hemolitică fetală
• Infecția intrauterină, precum toxoplasmoza, micoplasmoza, infecția cu Herpes simplex sau cu Chlamydia trachomatis
• Anomaliile de dezvoltare congenitale ale fătului
• Circulara pericervicală de cordon ombilical (cordon ombilical dispus în jurul gâtului)
• Compresia pe termen lung a capului fătului în timpul travaliului
• Pneumonia fetală intrauterinăboala membranei hialine. [1], [2], [3], [4]

Manifestări clinice specifice pentru hipoxie fetală

Sistemul nervos central este cel mai sensibil față de lipsa de oxigen apărută în contextul hipoxiei fetale. În contextul privării de oxigen, sistemul nervos suferă următoarele modificări structurale și funcționale:

• Întârzierea maturizării cerebrale
• Întârzierea maturizării barierei hemato-encefalice
• Perturbarea structurii și a funcțieivaselor de sânge de la nivel cerebral.

În afara sistemului nervos central, lipsa de oxigen la nivelul țesuturilor și a organelor duce la perturbarea structurii și a funcției cardiace, renale și intestinale.

Hipoxia fetală apărută pentru o perioadă scurtă de timp este lipsită de leziuni semnificative pe când, hipoxia fetală îndelungată și severă poate duce la ischemia și necroza organelor vitale.

Severitatea manifestărilor clinice apărute în contextul hipoxiei fetale variază în funcție de intensitatea și durata deficitului de oxigen în organism.

Manifestările clinice datorate privării de oxigen a sistemului nervos central și a celorlalte organe vitale (cord, rinichi) sunt reprezentate de următoarele aspecte patologice:

• Retard mintal
• Devieri somatice severe
• Creșterea frecvenței cardiace fetale mai mult de 160 bătăi/minut
• Scăderea ulterioară a fecvenței cardiace fetale, sub 120 bătăi/minut
• Tulburări de ritm cardiac
• La debutul hipoxiei fetale poate fi observată intensificarea mișcărilor fetale (activitate motorie fetală intensă, agitație, neliniște fetală)
• Pe parcursul evoluției hipoxiei fetale, se obsevă scăderea activității motorii fetale (slăbirea mișcării fetale)
• Tahicardie inițială cu creșterea valorilor tensionale, urmată de instalarea ulterioară a bradicardiei, cu scăderea valorilor tensionale și înăbușirea zgomotelor cardiace la auscultația cordului fetal
• Creșterea activității motrice în contextul hipoxiei fetale ușoare și scurte
• Diminuarea activității motrice în contextul hipoxiei fetale severe și îndelungate
• Prezența meconiului în lichidul amniotic
• Îngroșarea sângelui fetal
• Apariția edemelor
• Hemoragii fetale frecvente, datorate creșterii fragilității și permeabilității vasculareoligurie
• Regurgitații
• Vărsături.

Scăderea tonusului vascular fetal și încetinirea circulației sangvine fetale duce la ischemia și ulterior necroza organelor vitale.

În contextul hipoxiei fetale are loc perturbarea balanței electrolitice cu apariția acidozei și perturbarea respirației la nivelul țesuturilor.

Hipoxia fetală poate asocia apariția unor leziuniireversibile intracraniene, asfixia și moartea fetală intrauterină. [1], [2], [3], [4]

Diagnosticarea hipoxiei fetale

Diagnosticul de hipoxie fetală se pune în cadrul consultului obstetrical, pe baza modificărilor mișcărilor intrauterine ale fătului acuzate de către mamă (intensificarea sau reducerea activității motorii a fătului), pe baza auscultației cordului fetal (care permite aprecierea frecvenței cardiace, a sonorității și a apariției anumitor zgomote) și pe baza anumitor investigații paraclinice, precum:

• Cardiotocografia. Cu ajutorul cardiotocografiei poate fi evaluată frecvența cardiacă și activitatea motorie a fătului.
• Fonocardiografia fetală
• Ecocardiografia Doppler a circulației uteroplacentare (Dopplerometria)
• Ultrasonografia obstetricală
• Amnioscopia și amniocenteza. Aceste două investigații permit recoltarea de lichid amniotic, care poate fi examinat ulterior macroscopic (cu decelarea prezenței meconiului) sa poate fi supus unor teste biochimice (studiu hormonal, măsurarea ph-ului, determinarea concentrației de dioxid de carbon)
• Ecografia fetală - Ecografia intrauterină (Doppler)
• Analize de sânge (hemoleucograma completă și examenul biochimic al sângelui, efectuate atât la mamă, cât și la nou-născut după naștere). [1], [2], [3], [4]

Tratamentul hipoxiei fetale

Hipoxia fetală necesită corectarea patologiei obstetricale materne și normalizarea circulației sanguine fetale și placentare. Pentru atingerea acestor obiective este necesară spitalizarea gravidei, repausul la pat și administrarea oxigenoterapiei.
Tratamentul medicamentos administrat gravidei are drept scop scăderea tonusului uterin (prin administrarea de aminofilină, papaverină, terbutalină, drotaverină, hexoprenalină) și reducerea coagulabilității intravasculare (prin administrarea de dextran, pentoxifilină, dipiridamol).
Pe lângă acestea, în contextul hipoxiei fetale este necesară profilaxia apariției leziunilor cerebrale prin administrarea medicamentelor care îmbunătățesc metabolismul celular și permeabilitatea celulară la oxigen (vitamina C, E, B6, fosfolipide esențiale, glucoză, acid glutamic), neuroprotectori și antihipoxine (antihipoxante, precum Amtizol, Gutimin).
Pe lângă aceste substanțe medicamentoase, exercițiile de respirație ale mamei, terapia cu radiații ultraviolete și gimnastica în apă, pot fi și ele utile pentru reducerea efectelor hipoxiei asupra organismului fetal.
Formele severe de hipoxie fetală necesită operație cezariană de urgență, intervenție care se realizează sub monitorizare cardiacă atentă. După naștere, nou-născutul necesită resuscitarea cardio-respiratorie, oxigenoterapie, monitorizarea cardiacă și neurologică. [1], [2], [3], [4]

Consecințele hipoxiei fetale

• Edem cerebral
• Encefalopatie fetală
• Areflexie
• Convulsii
• Pneumonie posthipoxică
• Hipertensiune pulmonară
• Necroza ischemică a endocardului
• Defecte cardiace și vasculare
• Insuficiență renală
• Enterocolită
• Coagulare intravasculară diseminată
• Asfixie și deces. [1], [2]

Prevenirea apariției hipoxiei fetale

Pentru a evita apariția hipoxiei fetale, înainte de apariția vreunei sarcini, se recomandă tratarea corespunzătoare a tuturor afecțiunilor de care suferă femeia înn cauză, atât a celor ginecologice, cât și a celorlalte afecțiuni (cardiace, respiratorii, renale, etc.), renunțarea la fumat și la celelalte obiceiuri vicioase (consum de alcool, cafea, administrarea intempestivă de medicamente, etc.), adoptarea unei alimentații echilibrate (fără excese alimentare sau deiet restrictive), respectarea orelor de somn și de odihnă și respectarea unui program regulat de mișcare fizică.

Odată cu apariția sarcinii, se recomandă urmărirea sarcinii prin consult medical periodic, conform protocoalelor medicale și alegerea corectă a metodei de naștere, pentru prevenirea apariției leziunilor intranatale (naturală sau prin operație cezariană). [1], [2]