Impactul COVID-19 asupra funcției renale pe termen lung: un rezumat extins al studiului realizat prin platforma OpenSAFELY

Un studiu de cohortă amplu realizat în Anglia, folosind date din registre electronice de sănătate prin platforma OpenSAFELY, a analizat riscurile pe termen lung ale afectării renale după infecția cu SARS-CoV-2. Scopul principal a fost investigarea incidenței insuficienței renale, a reducerii funcției renale și a mortalității în rândul persoanelor cu și fără istoric de COVID-19, într-un context epidemiologic complex marcat de valuri pandemice și introducerea vaccinării în masă.
La debutul pandemiei, s-a observat frecvent asocierea infecției severe cu leziuni renale acute, uneori necesitând dializă și progresând către boală renală cronică. Deși unele studii au documentat aceste efecte la veteranii militari din SUA sau în cohorte spitalizate, generalizarea rezultatelor la populația largă, mai ales în era post-vaccinală, era limitată. Acest studiu aduce o perspectivă extinsă asupra impactului infecției, inclusiv la persoanele nevaccinate, vaccinate, spitalizate sau nespitalizate, folosind o populație de peste 13 milioane de adulți.

Despre studiu

Studiul a inclus 3.544.310 persoane care au avut COVID-19, comparate cu 10.031.535 persoane fără COVID-19, potrivite după vârstă, sex și regiune. Persoanele au fost urmărite de la 28 de zile după infecție până în ianuarie 2023. S-au analizat trei rezultate principale:

• apariția insuficienței renale (dializă, transplant sau eGFR < 15 ml/min/1.73 m²);
• reducerea cu 50% a ratei estimate de filtrare glomerulară (eGFR);
• decesul din orice cauză.

Au fost analizate multiple variabile de confuzie (vârstă, comorbidități, statut vaccinal, IMC, etnie etc.) și s-au efectuat analize de sensibilitate, inclusiv prin compararea cu o cohortă istorică pre-pandemică.

Rezultate

Insuficiența renală

În ansamblu, riscul de insuficiență renală a fost aproape dublu în rândul celor cu COVID-19 comparativ cu cei fără infecție (raport de risc 1.93, interval de încredere95% 1.84–2.03), dar riscul a fost cel mai mare în primele 29 de zile (raport de risc 13.65). După 90 de zile, riscul nu mai era semnificativ crescut.

La persoanele care NU au fost spitalizate, riscul a fost mai mic decât în grupul comparativ (raport de risc 0.85), dar în rândul celor spitalizați riscul era de peste șapte ori mai mare (raport de risc 7.74), cu persistență a riscului până la finalul urmăririi.

Reducerea funcției renale și mortalitate

Riscul de reducere cu 50% a eGFR și deces a fost crescut la persoanele cu COVID-19:

• raport de risc 1.62 pentru eGFR redus cu 50%;
• raport de risc 2.22 pentru deces.

Însă aceste riscuri erau semnificative doar la pacienții spitalizați, în timp ce la cei care nu au fost internați nu s-au observat creșteri relevante.

Analize suplimentare și modificatori de efect

• Riscurile au fost mai mari la bărbați, la persoanele de etnie afro-americană și la cele nevaccinate.
• La pacienții spitalizați care au necesitat terapie intensivă sau au avut leziuni renale acute în timpul internării, riscul de insuficiență renală era extrem de crescut (raport de risc > 25).
• Comparativ cu pacienții spitalizați cu pneumonie înainte de pandemie, cei cu COVID-19 au avut un risc mai mic, însă aceștia erau în general mai tineri și cu mai puține comorbidități.

Concluzii

Studiul demonstrează că spitalizarea pentru COVID-19 este asociată cu un risc substanțial crescut de afectare renală pe termen lung, chiar și în era vaccinării și a variantelor mai puțin virulente. Persoanele care nu au fost spitalizate nu prezintă un risc crescut, ceea ce aduce un mesaj liniștitor pentru majoritatea populației.

Autorii recomandă monitorizarea anuală a funcției renale (eGFR și albuminurie) la supraviețuitorii COVID-19 spitalizați, conform ghidurilor existente pentru boala renală cronică. De asemenea, rezultatele subliniază inegalitățile etnice importante și necesitatea de a prioritiza prevenirea formelor severe de COVID-19 în grupurile vulnerabile.

Perspective viitoare

Este esențială continuarea cercetării pentru a înțelege dacă efectele asupra rinichilor sunt cauzate direct de virus sau sunt rezultatul severității bolii. Studiile viitoare ar trebui să includă și populații din țări cu venituri mici și mijlocii, unde accesul la îngrijiri medicale este limitat, dar povara bolii cronice este adesea mai mare.