Îngrijirea paliativă la finalul vieții în Suedia

Un set de cercetări realizate la Sahlgrenska Academy, publicat pe 17 noiembrie 2025, analizează modul în care a evoluat îngrijirea paliativă în Suedia după introducerea ghidului național din anul 2013. Concluziile arată că, în ciuda politicilor existente, accesul la îngrijire paliativă la finalul vieții continuă să depindă într-o măsură semnificativă de regiunea în care trăiesc pacienții.

Context

Ghidul „Suport național pentru o îngrijire paliativă de calitate la finalul vieții” a fost introdus în 2013 cu scopul de a reduce variațiile regionale și de a asigura îngrijire paliativă integrată, coerentă și centrată pe persoană. De-a lungul ultimelor decenii, numeroase analize guvernamentale au semnalat diferențe între regiunile Suediei, dar politicile elaborate nu par să fi produs efectele dorite. Tema inegalității în îngrijirea paliativă este recurentă atât pentru copii, cât și pentru adulți, fiind discutată în literatura de specialitate și anterior, însă studiile recente arată că problema persistă.

Majoritatea populației din Suedia își exprimă dorința de a primi îngrijire și de a muri la domiciliu. Însă, în practică, doar aproximativ una din cinci persoane reușește să își sfârșească viața acasă, în timp ce spitalele și centrele rezidențiale rămân principalele locuri de deces.

Despre studiul actual

Cercetările menționate au analizat evoluțiile survenite după lansarea ghidului național din 2013. Echipa de cercetare, condusă de specialiști în științe medicale și în nursing, a urmărit în special:

• modalitatea în care ghidul național a fost implementat în practică la nivel regional;

• tipurile de servicii de sănătate pe care le accesează pacienții la finalul vieții;

• diferențele dintre regiunile Suediei în privința locului în care sunt îngrijiți pacienții în stadiile terminale;

• modul în care vârsta, tipul bolii și regiunea influențează accesul la îngrijire paliativă;

• situația particulară a copiilor și adolescenților cu nevoi de îngrijire paliativă.

Cercetările au evidențiat că, deși există politici naționale privind îngrijirea paliativă, acestea sunt formulate într-o manieră prea vagă, iar regiunile și municipalitățile pot decide să nu le urmeze în practică. Rezultatul este o lipsă de coerență la nivelul întregii țări, ceea ce generează diferențe notabile în accesul la îngrijire.

De asemenea, în cazul copiilor, cercetătorii au subliniat necesitatea unei mai mari competențe în îngrijirea paliativă pediatrică și un acces mai larg la resurse adecvate, întrucât nevoile copiilor diferă marcant de cele ale adulților.

Rezultate

Studiile arată că:

• Există diferențe semnificative între regiunile Suediei privind tipul de servicii de sănătate accesate de pacienți la finalul vieții.

• Aceste diferențe nu pot fi explicate doar prin variații legate de vârstă sau de boală, ci într-o mare măsură depind de locul unde trăiesc pacienții.

• Deși majoritatea oamenilor își doresc să fie îngrijiți și să moară acasă, doar unul din cinci pacienți reușește să își încheie viața la domiciliu.

• Spitalele și centrele rezidențiale continuă să fie locurile predominante de deces.

• Pentru copii și tineri, deși numărul de decese este redus, există nevoi foarte specifice, insuficient acoperite în prezent, ceea ce impune dezvoltarea suplimentară a serviciilor de îngrijire paliativă pediatrică.

• Politicile naționale sunt descrise ca fiind insuficient de precise și, prin urmare, regiunile și municipalitățile pot decide să nu le implementeze.

Cercetătorii recomandă:

• recunoașterea îngrijirii paliative ca problemă de sănătate publică la nivel național, în conformitate cu recomandările Organizației Mondiale a Sănătății;

• consolidarea sistemelor de monitorizare și de ghidare pentru municipalități și regiuni;

• integrarea sistematică a îngrijirii paliative centrate pe persoană în toate nivelurile sistemului de sănătate, în special pentru persoanele vârstnice;

• concretizarea prioritizării îngrijirii paliative, atât pentru formele integrate precoce, cât și pentru îngrijirea la finalul vieții.

Concluzia cercetătorilor este că, deși cadrul legal și normativ declară îngrijirea paliativă drept o prioritate maximă, implementarea sa practică nu reflectă acest statut. Reformele propuse urmăresc ca principiile declarate la nivel național să fie transpuse într-o practică uniformă și echitabilă în întreaga țară.