Injecțiile intravitreene cu hidroxi­propil­metil­celuloză restabilesc vederea în hipotonia netratabilă

Hipotonia oculară cronică reprezintă o provocare terapeutică majoră în oftalmologie, fiind o afecțiune potențial amenințătoare pentru vedere. Un studiu clinic prospectiv realizat în cadrul University College London (UCL) și Spitalului de Oftalmologie Moorfields evaluează utilizarea injecțiilor intravitreene cu hidroxi­propil­metil­celuloză (HPMC) ca strategie adjuvantă pentru stabilizarea structurală și funcțională a ochilor cu hipotonie oculară structurală cronică.

Idei principale

• Hipotonia oculară cronică este definită prin presiune intraoculară scăzută și modificări structurale secundare.
• Studiul analizează utilizarea injecțiilor intravitreene cu HPMC 2% (Eyefill HD) în cazuri selecționate.
• S-a observat îmbunătățirea acuității vizuale, creșterea presiunii intraoculare și restaurarea lungimii axiale.
• Majoritatea pacienților au prezentat ameliorare structurală și funcțională la 12 luni.
• Tratamentul a avut un profil de siguranță acceptabil, cu evenimente adverse gestionabile.

Context

Hipotonia oculară poate fi definită numeric, printr-o presiune intraoculară sub 6,5 mm Hg, sau structural, atunci când presiunea scăzută determină modificări anatomice ale globului ocular. Acestea includ edem cornean, cameră anterioară micșorată, pliuri coroideene, maculopatie hipotonică, scurtarea axului ocular și, în stadii avansate, phthisis bulbi.

Cauzele hipotonei sunt heterogene și includ creșterea drenajului umorii apoase (chirurgie glaucomatoasă, cleft de ciclodioliză) sau reducerea producției acesteia prin disfuncție ciliară inflamatorie. În absența tratamentului, deformarea progresivă a globului conduce frecvent la pierdere vizuală ireversibilă.

Despre studiu

Autorii descriu o serie de cazuri consecutive de pacienți cu hipotonie oculară structurală cronică, tratați conform unui protocol standardizat în cadrul unui serviciu multidisciplinar dedicat. Tratamentul cu HPMC a fost utilizat exclusiv după excluderea sau corectarea cauzelor reversibile ale hipotonei și doar la pacienți cu potențial vizual demonstrat electrofiziologic.

Criteriile de includere au impus o durată a hipotonei de peste 3 luni, presiune intraoculară sub 6,5 mm Hg și prezența a cel puțin unei modificări structurale. Evaluarea clinică a inclus acuitate vizuală LogMAR, tonometrie, biomicroscopie, fund de ochi și imagistică multimodală (OCT macular, ecografie B-scan, biomicroscopie cu ultrasunete).

Rezultate

Îmbunătățirea acuității vizuale

Acuitatea vizuală corectată maxim a crescut semnificativ pe parcursul tratamentului. Valoarea mediană inițială a fost de 1,15 LogMAR, iar la 12 luni s-a îmbunătățit la 0,4 LogMAR. Șapte din opt ochi au prezentat câștig vizual, cu o ameliorare mediană de 4,5 linii LogMAR.

Creșterea presiunii intraoculare

Presiunea intraoculară mediană a crescut de la 3,5 mm Hg inițial la 9 mm Hg la 12 luni. Majoritatea ochilor au înregistrat o creștere susținută a presiunii, cu o creștere mediană de 5,5 mm Hg, indicând restabilirea parțială a integrității biomecanice a globului.

Reducerea edemului macular

Grosimea maculară centrală a scăzut de la o valoare mediană inițială de 379 µm la 315 µm. Reducerea mediană de 126 µm reflectă ameliorarea maculopatiei hipotonice, corelată cu îmbunătățirea funcțională.

Restaurarea lungimii axiale

Un rezultat esențial al tratamentului a fost creșterea lungimii axiale, utilizată ca marker al recuperării volumului ocular. Lungimea axială mediană a crescut de la 22,4 mm la 23,1 mm, cu o creștere mediană de 1 mm. Șase din opt ochi au prezentat alungire axială semnificativă.

Regim de tratament și siguranță

Pacienții au necesitat un număr median de 9 injecții per ochi, cu un volum median per injecție de 214 µL. Evenimentele adverse au fost limitate și au inclus episoade inflamatorii uveitice și pierdere tranzitorie de vedere imediat post-injecție, reversibilă prin paracenteză.

Interpretare

Studiul evidențiază potențialul HPMC ca măsură de stabilizare structurală în hipotonia oculară cronică, fără a substitui tratamentul etiologic. Prin proprietățile sale dispersive, vâscoelastice și biocompatibile, HPMC oferă suport mecanic temporar globului ocular, reducând colapsul scleral și favorizând recuperarea presiunii intraoculare.

Comparativ cu rapoarte anterioare privind utilizarea altor substanțe vâscoelastice, abordarea protocolizată și monitorizarea sistematică oferă date coerente privind eficacitatea și siguranța acestei strategii. Creșterea lungimii axiale și ameliorarea maculopatiei pot avea un rol crucial în prevenirea progresiei către phthisis.

Limitări și perspective

Dimensiunea redusă a eșantionului și absența unui grup de control limitează generalizarea concluziilor. Sunt necesare studii randomizate controlate pentru a diferenția efectul tratamentului de evoluția naturală a bolii și pentru a defini parametrii optimi de dozare și durată.

Urmărirea pe termen lung va fi esențială pentru evaluarea durabilității beneficiilor și a riscului de complicații tardive. Viitoare cercetări ar putea compara HPMC cu alte tipuri de vâscoelastice și ar putea integra metode avansate de cuantificare a volumului ocular.

Concluzii

Această serie de cazuri sugerează că injecțiile intravitreene cu hidroxi­propil­metil­celuloză pot reprezenta o opțiune terapeutică valoroasă în managementul hipotonei oculare structurale cronice, contribuind la restaurarea anatomiei globului ocular și la îmbunătățirea funcției vizuale la pacienți atent selecționați.