Studiu genetic dezvăluie de ce unii copii răspund mai bine la lentilele pentru miopie

Studiu genetic dezvăluie de ce unii copii răspund mai bine la lentilele pentru miopie

©

Autor:

Studiu genetic dezvăluie de ce unii copii răspund mai bine la lentilele pentru miopie
Un studiu clinic retrospectiv publicat recent de cercetătorii de la Spitalul de Oftalmologie al Universității Medicale Wenzhou (China), a investigat pentru prima dată relaÈ›ia dintre variaÈ›iile genetice în genele asociate bolilor retiniene (RetNet) È™i eficienÈ›a lentilelor de ortokeratologie în controlul progresiei miopiei la copii. Studiul, bazat pe secvenÈ›ierea întregului genom, a fost realizat pe un eÈ™antion restrâns dar bine caracterizat È™i aduce perspective noi în dezvoltarea unor strategii personalizate de corectare a vederii.
Miopia este una dintre cele mai frecvente tulburări de refracÈ›ie È™i afectează în prezent între 10% È™i 30% dintre adulÈ›ii la nivel global, cu prevalenÈ›e de până la 80–90% în Asia de Est. Pe lângă reducerea acuității vizuale, miopia creÈ™te riscul unor patologii grave precum glaucomul, cataracta sau degenerescenÈ›a maculară miopică. Controlul progresiei miopiei este esenÈ›ial, mai ales în rândul copiilor, iar ortokeratologia (lentile speciale purtate peste noapte) s-a dovedit eficientă în încetinirea creÈ™terii axului ocular (lungimea axială). Cu toate acestea, răspunsul la tratament este foarte variabil, iar factorii genetici nu au fost până acum investigaÈ›i sistematic.

Despre studiu

Cercetătorii au analizat datele a 1.538 de pacienÈ›i miopi cu vârste între 8 È™i 12 ani care purtau lentile ortokeratologice. După selecÈ›ie riguroasă, 545 de pacienÈ›i au fost incluÈ™i în analiza clinică, iar din aceÈ™tia, 30 cu progresie redusă a miopiei È™i 30 cu progresie crescută au fost selectaÈ›i pentru secvenÈ›iere genomică.

ToÈ›i pacienÈ›ii au beneficiat de evaluări oftalmologice standardizate la momentul iniÈ›ial È™i după un an de tratament, incluzând măsurători de acuitate vizuală, lungime axială, refracÈ›ie È™i topografie corneană. Progresia miopiei a fost evaluată prin creÈ™terea anuală a lungimii axiale a ochiului. Cei cu creÈ™tere ≤0,09 mm/an au fost clasificaÈ›i ca respondenÈ›i, iar cei cu creÈ™tere ≥0,33 mm/an ca non-respondenÈ›i.

Analiza genomică a fost realizată pe ADN extras din probe bucale, folosind platforma DNBSEQ-T7 și analiza variantelor prin conducta Sentieon DNAscope. Au fost identificate peste 7,6 milioane de variante bialelice, dintre care 3,2 milioane erau variante comune. Varianta finală a studiului a inclus corecții pentru structura populațională, stratificare genetică și factori clinici.

Rezultate

Factori clinici predictivi

Datele au confirmat că vârsta, valoarea refracÈ›iei iniÈ›iale (SE) È™i lungimea axială iniÈ›ială sunt corelate negativ cu progresia miopiei. Copiii mai mici, cu miopie mai uÈ™oară È™i lungime axială mai scurtă, au prezentat o progresie mai rapidă a miopiei sub tratament. În analiza logistică multivariată, lungimea axială iniÈ›ială a fost asociată cu o probabilitate mai mare de răspuns bun la ortokeratologie (OR = 2,83, P = 0,03).

Asocierea genetică: analiza la nivel de gen

Pentru prima dată, a fost realizată o analiză de tip gene burden asupra unui set de 289 de gene din baza de date RetNet (implicate în funcÈ›ii retiniene). Varianta comună nonsinonomă a fost semnificativ mai frecventă la respondenÈ›i față de non-respondenÈ›i (OR = 1,34, P = 0,001), sugerând că variaÈ›iile genetice pot influenÈ›a modul în care retina răspunde la defocusarea indusă de lentile.

Două gene-cheie implicate: LCA5 și RIMS2

Analizele gene-based collapsing au identificat două gene asociate semnificativ cu eficiența ortokeratologiei:
  • LCA5: Varianta sa nonsinonomă a fost asociată cu o eficiență crescută a tratamentului (OR = 9,27, P = 0,0089). Gena este cunoscută pentru rolul său în dezvoltarea fotoreceptorilor È™i este exprimată predominant în celulele cu bastonaÈ™ din retină.
  • RIMS2: Varianta sa a fost asociată cu un efect negativ asupra tratamentului (OR = 0,01, P = 0,0097), fiind implicată în transmiterea sinaptică la nivelul celulelor fotoreceptoare.

Expresia acestor gene în celulele retiniene a fost confirmată prin analiza transcriptomică unicelulară, întărind relevanÈ›a lor biologică.

Asocierea la nivel de SNP

Două variante individuale au fost semnificativ asociate cu progresia miopiei:
  • rs36006402 în gena SLC7A14: purtătorii homozigoÈ›i au avut o progresie redusă a AL (P = 0,005).
  • rs2285814 în gena CLUAP1: purtătorii heterozigoÈ›i È™i homozigoÈ›i au prezentat o progresie crescută a AL (P = 0,0084 È™i P = 0,0096).

Aceste gene sunt implicate în funcÈ›ionarea fotoreceptorilor È™i transportul intracelular, procese esenÈ›iale în răspunsul retinei la defocusare.

Concluzii

Acest studiu reprezintă primul pas major în înÈ›elegerea geneticii eficienÈ›ei lentilelor ortokeratologice. Rezultatele arată că:
  • Factori clinici precum vârsta, lungimea axială È™i refracÈ›ia iniÈ›ială sunt predictori importanÈ›i ai eficienÈ›ei tratamentului.
  • VariaÈ›iile genetice din genele implicate în funcÈ›ia retiniană (RetNet) influenÈ›ează semnificativ răspunsul la tratament, în special genele LCA5 È™i RIMS2.
  • Anumite SNP-uri comune, cum ar fi rs36006402 È™i rs2285814, pot servi ca biomarkeri predictivi pentru selecÈ›ia pacienÈ›ilor care pot beneficia de tratament ortokeratologic.

Perspective

Într-o epocă a medicinei personalizate, acest studiu oferă baza genetică pentru personalizarea tratamentului miopiei. Următoarele direcÈ›ii de cercetare ar trebui să includă:
  • Studii prospective pe cohorte mai mari pentru validarea acestor rezultate.
  • Integrarea datelor clinice È™i genetice într-un model predictiv care să ghideze decizia terapeutică.
  • Combinarea ortokeratologiei cu alte terapii, precum atropina, în funcÈ›ie de profilul genetic individual.

Prin combinarea oftalmologiei clinice cu genetica moleculară, controlul miopiei se poate transforma dintr-o abordare generalistă într-o strategie de tratament personalizată È™i eficientă.

Data actualizare: 06-06-2025 | creare: 06-06-2025 | Vizite: 149
Bibliografie
Xia, R., et al. (2025). Associations between RetNet gene polymorphisms and the efficacy of orthokeratology for myopia control: a retrospective clinical study. Eye and Vision. https://doi.org/10.1186/s40662-025-00426-4
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!


Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Nanopicăturile oculare ar putea reduce necesitatea ochelarilor de vedere
  • Ochelari care pot reduce progresul miopiei la copii
  • Miopia, asociată cu o slabă calitate a somnului È™i timpul petrecut în faÈ›a ecranului
  • Forumul ROmedic - întrebări È™i răspunsuri medicale:
    Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
      intră pe forum