Legătura dintre afectarea cardiacă în vârsta mijlocie și riscul ulterior de demență

Un studiu amplu realizat de cercetătorii de la University College London (UCL) și publicat în revista European Heart Journal a arătat că persoanele care prezintă semne de afectare cardiacă în vârsta mijlocie au un risc semnificativ mai mare de a dezvolta demență la vârste înaintate. Studiul, finanțat de British Heart Foundation, a identificat nivelurile crescute ale proteinei troponina I cardiacă ca un posibil biomarker predictiv pentru declinul cognitiv ulterior.
Demența este un termen general care descrie o serie de boli caracterizate prin deteriorarea progresivă a neuronilor, afectând memoria, gândirea și raționamentul. Potrivit Lancet Commission on Dementia 2024, aproximativ 17% dintre cazurile de demență ar putea fi prevenite sau întârziate prin controlul factorilor de risc cardiovasculari precum hipertensiunea, dislipidemia, sedentarismul și obezitatea.

Troponina este o proteină eliberată în sânge atunci când mușchiul cardiac este afectat. În timp ce valori foarte mari sunt tipice unui infarct miocardic acut, nivelurile ușor crescute, dar persistente, pot indica o afectare „tăcută” a miocardului. Aceasta afectare subclinică poate altera funcția vasculară și perfuzia cerebrală, favorizând degenerarea neuronală și apariția demenței.

Profesorul Eric Brunner (UCL Institute of Epidemiology and Health Care) subliniază că „o sănătate cardiacă precară în vârsta mijlocie crește riscul de demență în deceniile următoare”, iar controlul factorilor de risc cardiovascular ar putea preveni nu doar bolile de inimă, ci și deteriorarea cognitivă.

Despre studiu

Studiul a inclus aproape 6.000 de participanți din cohorta Whitehall II, un proiect inițiat în 1985 care urmărește sănătatea și îmbătrânirea funcționarilor publici britanici. Niciunul dintre participanți nu suferea de boli cardiovasculare sau demență la momentul inițial al testării, când aveau vârste între 45 și 69 de ani.

Toți au fost supuși unui test de troponină cardiacă de înaltă sensibilitate, capabil să detecteze concentrații mult mai mici decât cele asociate unui infarct. Participanții au fost apoi urmăriți pe o perioadă medie de 25 de ani, timp în care au fost evaluați periodic prin teste cognitive ce măsurau memoria, gândirea și capacitatea de rezolvare a problemelor.

Pe durata urmăririi, 695 de participanți au fost diagnosticați cu demență. Pentru fiecare caz, cercetătorii au selectat patru persoane similare fără demență, comparând nivelurile lor de troponină. Rezultatele au arătat că nivelurile troponinei erau semnificativ mai mari la persoanele care ulterior au dezvoltat demență - diferența fiind detectabilă cu până la 25 de ani înainte de diagnostic.

Rezultate

Persoanele cu cele mai ridicate niveluri de troponină la începutul studiului au avut un risc cu 38% mai mare de a dezvolta demență față de cele cu valori scăzute. După ajustarea pentru factori precum sexul, etnia și nivelul de educație, s-a constatat că indivizii cu niveluri crescute de troponină între 45 și 69 de ani au prezentat un declin cognitiv mai rapid.

• La vârsta de 80 de ani, performanțele cognitive ale acestora erau echivalente cu ale unor persoane cu 1,5 ani mai în vârstă;
• La 90 de ani, diferența echivala cu aproape 2 ani de îmbătrânire cognitivă suplimentară.

Într-un subgrup de 641 de participanți care au efectuat și RMN cerebral, cei cu niveluri crescute de troponină prezentau, după 15 ani, un hipocamp mai mic - regiunea cerebrală esențială pentru memorie - și un volum mai redus de materie cenușie, comparativ cu cei cu valori scăzute. Conform estimărilor cercetătorilor, aceste diferențe structurale echivalau cu îmbătrânirea cerebrală accelerată cu aproximativ 3 ani.

Autorul principal, Dr. Simon Chen (UCL Psychiatry), a subliniat că „acesta este cel mai lung studiu de urmărire realizat până acum pentru a investiga legătura dintre nivelurile crescute de troponină și riscul de declin cognitiv și demență”. Echipa a observat că diferențele de troponină între persoanele cu demență și cele sănătoase erau mai evidente în vârsta mijlocie, ceea ce sugerează că această perioadă reprezintă o fereastră critică pentru identificarea riscului.

Concluzii și implicații clinice

Rezultatele studiului consolidează ideea că sănătatea inimii și sănătatea creierului sunt profund interconectate. Afectarea cardiacă în vârsta mijlocie pare să declanșeze un proces de deteriorare lentă și cumulativă care, după decenii, poate culmina cu demența.

Profesorul Bryan Williams, ofițer științific principal al British Heart Foundation, a subliniat importanța menținerii sănătății cardiovasculare de-a lungul vieții pentru a susține și sănătatea cerebrală: „Menținerea tensiunii arteriale sub control, gestionarea colesterolului, activitatea fizică regulată, menținerea unei greutăți sănătoase și evitarea fumatului oferă creierului cele mai bune șanse de a îmbătrâni sănătos.”

Pentru a continua această direcție de cercetare, British Heart Foundation investește 10 milioane de lire sterline în cadrul Centre for Vascular Dementia Research al UK Dementia Research Institute, având ca scop dezvoltarea unor metode noi de prevenție și tratament pentru demența de cauză vasculară.