Meibomita si Tarsita

Meibomita reprezinta infectia mai multor glande sebacee Meibomius. La examenul clinic se observa cum pleoapele afectate sunt intens edematiate. Pacientul prezinta o intensa senzatie de jena locala. Daca pleoapele sunt comprimate, puroiul acumulat la nivelul glandelor sebacee va fi eliminat sub forma unei secretii cu caracter vascos. Examinarea cu biomicroscopul, permite evidentiarea glandelor sebacee, marite de volum si inflamate, de la nivelul membranei conjunctivale tarsale.

Pentru vindecarea infectiilor, se recomanda utilizarea unor unguente care sa contina antibiotice si corticoteroizi; dupa aplicarea topica a unguentului, se recomanda masarea usoara a pleoapelor afectate.

Tarsita reprezinta infectia intregii structuri tarsale; tarsul palpebral este o lamela de tesut conjunctiv dens, de forma semilunara, care contribuie la formarea marginilor libere ale pleoapelor; la nivelul globului ocular, exista o formatiune tarsala superioara si una inferioara.
De obicei tarsita apare ca urmare a unor infectii conjunctivale sau tegumentare de vecinatate.

Infectii care pot conduce la aparitia tarsitelor:

- trahomul – este o conjunctivita (kerato-conjunctivita) contagioasa, cu evolutie cronica, manifestata mai ales pe teritoriul tarilor de la tropice; trahomul este o boala cu etiologie infectioasa, fiind provocata de infectia cu patogenul Chlamydia trachomatis; infectia se transmite prin intermediul mustelor si al obiectelor de toaleta contaminate; trahomul se caracterizeaza prin aparitia unor leziuni foliculare la nivelul fundului de sac conjunctival, prin hiperplazie papilara, si prin inflamatia conjunctivei bulbare. Trahomul poate produce tulburari de vedere, si chiar orbire. Atingerea tarsala apare de obicei in stadiul cicatriceal al trahomului, cand tarsul devine ingrosat si prezinta o suprafata neregulata; sechelele retractile vor imprima tarsului, un aspect caracteristic de, , albie’’.

- sifilisul – este o boala contagioasa inoculabila, produsa de infectia cu patogenul Treponema pallidum, care cel mai adesea se transmite prin contact sexual neprotejat; sifilisul are trei stadii evolutive, caracterizate prin aparitia unor leziuni patognomonice – in sifilisul primar apare sancrul sifilitic; in sifilisul secundar apar rozeole si sifilide, iar in stadiul tertiar, leziunea denumita goma. Tarsita apare cu preponderenta in perioada sifilusului secundar, cand formatiunea tarsala apare ingrosata si cu aspect unsuros, modificari vizibile mai ales pe fata conjunctivala a pleoapelor. Foliculii ciliari pot fi distrusi atunci cand infectia afecteaza marginea libera palpebrala.

- tuberculoza – boala infectioasa contagioasa, produsa de infectia cu bacilul Mycobacterium tuberculosis (bacilul Koch) ; infectia poate ramane localizata la nivelul unui organ sau tesut, sau poate disemina in intregul organism; cea mai frecventa localizare a bolii este cea pulmonara. Infectia tuberculoasa poate determina afectare tarsala – tarsul se prezinta ingrosat, neregulat si ulcerat, leziuni ce pot fi observate la nivelul fetei conjunctivale a pleoapei.

- pahidermoperiostoza – este o osteodisplazie, cu trasmitere genetica, caracterizata prin asocierea unei hiperostoze, care detrmina formarea unei teci la nivelul oaselor lungi si o ingrosare a tegumentului; astfel, apar plicaturi la nivelul tegumetului facial si cefalic; pahidermoperiostoza mai este cunoscuta si sub denumirea de Boala Uehlinger sau Sindrom Touraine-Solente-Gole. Pahidermoperiostoza, determina aparitia unor forme cronice de tarsita, caracterizate prin subtierea considerabila a tarsului. De asemenea, pacientii cu tarsita cronica, secundara pahidermoperiostozei, prezinta hipocratism digital, dar si subtierea periostului de la nivelul oaselor lungi ale membrelor.

Daca afectiunile tarsale treneaza si se cronicizeaza, se poate produce degenerescenta amiloida a tarsului – modificarea patologica a structurii tarsale, prin depunerea extracelulara de amiloid (amiloidul este o substanta amorfa, a carei compozitie variaza functie de starile patologice cu care se asociaza – amiloidul se poate depune la nivelul unor organe precum ficat, rinichi sau splina, generand tulburari destul de grave) . Daca se produce degenerescenta amiloida, tarsul se prezinta ca fiind ingrosat si cu aspect grasos; in timp ce, pe suprafata conjunctivala a pleoapei pot fi sesizate regiuni lucioase si refringente.