Mierea ca agent neuroprotector: potențialul său în boala Alzheimer

©

Autor:

Mierea ca agent neuroprotector: potențialul său în boala Alzheimer

Boala Alzheimer este cea mai frecventă formă de demență la nivel mondial, afectând peste 55 de milioane de persoane. Costurile economice și sociale sunt imense, iar lipsa unui tratament curativ eficient determină o nevoie urgentă pentru intervenții profilactice. În acest context, produsele apicole precum mierea atrag tot mai mult interes datorită conținutului bogat în compuși bioactivi cu potențial neuroprotector. Studiul publicat în jurnalul Nutrients oferă o analiză extinsă a rolului mierii în prevenția și managementul molecular al bolii Alzheimer.

Context și motivația studiului

Boala Alzheimer este o afecțiune multifactorială caracterizată prin acumularea plăcilor de beta-amiloid, încurcături neurofibrilare de proteine tau, stres oxidativ, inflamație cronică și disfuncție mitocondrială. În prezent, tratamentele disponibile vizează doar ameliorarea simptomelor prin inhibarea acetilcolinesterazei, fără a opri progresia bolii. Dintre factorii modificabili, alimentatia este una dintre cele mai promițătoare căi de intervenție. Mierea, ca sursă naturală de polifenoli cu proprietăți antioxidante și antiinflamatorii, ar putea avea un rol terapeutic în acest context.

Compoziția fitochimică a mierii

Mierea conține o varietate de compuși: zaharuri, apă, aminoacizi, vitamine, minerale și polifenoli (în special flavonoide și acizi fenolici). Concentrația acestor compuși variază în funcție de originea botanică. Tipurile de miere închise la culoare (ex. castan, pădure, hrișcă) au un conținut mai ridicat de fenoli comparativ cu cele deschise (ex. salcâm, floarea-soarelui).

Printre compușii identificați frecvent se numără: quercetină, kaempferol, luteolină, chrysin și acid ferulic. Acești compuși contribuie la activitatea antioxidantă a mierii prin neutralizarea speciilor reactive de oxigen.

Rolul mierii în mecanismele moleculare ale bolii Alzheimer

Stresul oxidativ

  • Mierea reduce acumularea de specii reactive de oxigen în modele in vitro și in vivo> (celule microgliale, șobolani, modele C. elegans și D. melanogaster).
  • Manuka și tualang au demonstrat reducerea daunelor oxidative (MDA, TBARS, carbonilare proteică).
  • Extractele au stimulat enzime antioxidante: CAT, SOD, GPx, GR și exprimarea Nrf-2.

Disfuncția mitocondrială

Extractul de miere de castan a prevenit pierderea potențialului membranei mitocondriale în celule neuronale expuse la glutamat, demonstrând protecție mitocondrială dependentă de doză.

Neuroinflamația

  • Mierea reduce exprimarea genelor inflamatorii: NF-κB, TNF-α, IL-1β, COX-2, iNOS.
  • A fost observată o creștere a IL-10, citokină antiinflamatorie.
  • Efecte demonstrate atât în culturi celulare (RAW 264,7, N13) cât și în modele animale (LPS, KA, HFD).

Apoptoza

  • Extractele de miere (castan, șofran, eryngium) scad expresia Bax și cresc Bcl-2 în modele celulare inflamatorii.
  • În animale, mierea reduce numărul de celule apoptotice și reglează genele FAS-L, P27, BIM.
  • Mierea de castan crește nivelul BDNF, factor neurotrofic afectat în Alzheimer.

Depunerile de beta-amiloid și procesarea APP

  • Mierea (manuka, avocado, kelulut) reduce acumularea de Aβ1−42 în modele C. elegans și rozătoare.
  • Extractele pot inhiba BACE1 (enzima implicată în generarea Aβ).
  • Mierea de castan reduce expresia genelor asociate procesării APP.

Proteina tau hiperfosforilată

  • Studiile pe C. elegans nu au demonstrat beneficii clare, unele tipuri de miere afectând negativ mobilitatea.
  • În schimb, în modele de șobolani, mierea kelulut și cea de castan au redus nivelele de p-Tau.

Neurotransmisia și enzimele implicate

  • Mai multe tipuri de miere (manuka, castan, multiflorală, acacia) inhibă acetilcolinesteraza și butirilcolinesteraza.
  • Inhibarea AChE este confirmată atât in vitro, cât și in vivo (șobolani tratați cu LPS).
  • Unele tipuri de miere inhibă și monoaminoxidaza, cu impact potențial în neurotransmisia dopaminergică.

Limitări și concluzii

Majoritatea studiilor sunt preclinice și heterogene în metodologie, tip de miere și doze. Nu există încă studii clinice randomizate care să evalueze efectele mierii în prevenția sau tratamentul bolii Alzheimer.

Totuși, datele existente sugerează că mierea are potențial neuroprotector prin:

  • Reducerea stresului oxidativ
  • Modularea inflamației neurogene
  • Inhibarea apoptozei neuronale
  • Intervenția în procesarea APP și acumularea Aβ
  • Reglarea activității neurotransmițătorilor


Mierile de tip avocado, manuka, castan, tualang și kelulut sunt cele mai studiate și ar putea deveni surse pentru dezvoltarea de nutraceutice cu aplicații în sănătatea neurologică.

Sunt necesare studii clinice riguroase pentru validarea acestor efecte în context uman și pentru stabilirea unor protocoale terapeutice standardizate.


Data actualizare: 02-09-2025 | creare: 02-09-2025 | Vizite: 199
Bibliografie
Navarro-Hortal, M. D., Romero-Márquez, J. M., Ansary, J., Hinojosa-Nogueira, D., Montalbán-Hernández, C., Varela-López, A., & Quiles, J. L. (2025). Honey as a Neuroprotective Agent: Molecular Perspectives on Its Role in Alzheimer’s Disease. Nutrients, 17(16), 2577. DOI – 10.3390/nu17162577. https://www.mdpi.com/2072-6643/17/16/2577
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune:

Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Mierea de albine - tipuri, beneficii, recomandări
  • E ok să pui miere de albine în băuturile fierbinți?
  • Mierea îmbunătățește sănătatea cardiacă și metabolică
  • Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
    Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
      intră pe forum