Mierea de Manuka vs. mierea Ohia Lehua: diferențe cheie de antioxidanți și beneficii pentru sănătate

Un studiu recent publicat în revista Nutrients compară mierea de Manuka, originară din Noua Zeelandă, cu mierea Ohia Lehua produsă în districtul Ka’u de pe Insula Mare a statului Hawaii, scoțând în evidență modul în care cele două tipuri de miere se deosebesc din punct de vedere al potențialului antioxidant și al beneficiilor împotriva stresului oxidativ.

Importanța reducerii stresului oxidativ

Stresul oxidativ apare atunci când există un dezechilibru între speciile reactive de oxigen (ROS) și sistemele de apărare antioxidantă ale organismului. Înfecțiile sau rănile declanșează un răspuns inflamator în care celulele imune (precum macrofagele și neutrofilele) eliberează ROS. Când nivelul speciilor reactive de oxigen rămâne ridicat pentru perioade îndelungate, proteinele, lipidele și acizii nucleici se oxidează și se deteriorează, favorizând inflamația cronică și diverse boli (de la ateroscleroză la diabet de tip 2). Conexiunea dintre aceste procese inflamatorii și dezvoltarea unor boli majore a motivat cercetătorii să analizeze rolul mierii în contracararea efectelor oxidative.

Conținutul mierii și proprietățile ei medicinale

Mierea este recunoscută în medicina tradițională pentru efectele sale antiinflamatoare și antioxidante, datorate nu doar concentrației mari de zaharuri (fructoză, glucoză), ci și prezenței compușilor fenolici, enzimelor, acizilor organici și a unor factori bioactivi (precum peroxidul de hidrogen și metilglioxalul). Se știe deja că anumite tipuri de miere pot inhiba inflamația în culturi de celule imune și pot bloca bacterii rezistente la antibiotice. Diferențele dintre mierea cu mecanism „peroxidic” (cum e Ohia Lehua, care generează peroxid de hidrogen) și mierea cu mecanism „non-peroxidic” (cum e Manuka, bogată în metilglioxal) influențează potențialul de a combate infecții și de a susține vindecarea rănilor.

Autorii au urmărit compoziția fenolică și activitatea antioxidantă in vitro și in vivo pentru mierea de Manuka și mierea Ohia Lehua. Măsurătorile in vitro au inclus teste precum FRAP (Ferric Ion-Reducing Antioxidant Power) și DPPH (1,1-difenil-2-picrilhidrazil), dar și analize de scavenging pentru H₂O₂ și NO (oxid nitric). În paralel, s-a folosit TROLOX, analog sintetic de vitamina E, pentru a calibra capacitatea antioxidantă comparativ cu alte alimente.

În cadrul experimentelor in vivo, s-au examinat parametri precum TOS (Total Oxidative Stress), TAC (Total Antioxidant Capacity) și OSI (Oxidative Stress Index), ce reflectă raportul dintre TOS și TAC. Alte elemente evaluate au fost: AOPP (Advanced Oxidation Protein Products), MDA (Malondialdehidă, indicator al peroxidării lipidice) și NO.

Diferențele între Manuka și Ohia Lehua

• Compoziție fenolică: Manuka are o concentrație de compuși fenolici de aproximativ zece ori mai mare decât Ohia Lehua, incluzând flavonoizi importanți (apigenin-glucozidă, quercetin-glucozidă, quercetină) care lipsesc din mierea Ohia Lehua. Methyl-syringic acid și alte substanțe din mierea de Manuka pot proteja ADN-ul de stresul oxidativ.  
• Capacitatea antioxidantă in vitro: Deși mierea de Manuka prezintă un potențial antioxidant direct susținut de fenolii săi, mierea Ohia Lehua demonstrează o abilitate semnificativă de a reduce ROS și de a spori apărarea antioxidantă, mai ales în testele care analizează scăderea TOS și OSI la concentrații diferite.  
• Efectele in vivo: Ohia Lehua reduce stresul oxidativ în special prin scăderea nivelurilor serice de oxidanți (TOS) și a OSI, blocând peroxidarea lipidică (MDA) mai mult decât un antiinflamator de sinteză (diclofenac). În același timp, Manuka scade moderat TOS și OSI, însă pare mai eficientă în reducerea NO și a daunelor la proteine (AOPP).

Concluzii

Cercetarea evidențiază faptul că MIEREA Manuka are un conținut fenolic semnificativ și prezintă potențial antioxidant dependent de concentrație, în timp ce Ohia Lehua excelează la scăderea stresului oxidativ și la sporirea capacității antioxidante serice, în special prin reducerea peroxidării lipidice.

Aceste diferențe demonstrează că sortimentele de miere, cu profiluri fenolice variate, se pot comporta distinct în privința protecției împotriva radicalilor liberi și a inflamației. Descoperirile subliniază importanța studierii compoziției și efectelor potențiale ale mierii ca aliment funcțional, deschizând calea pentru utilizări mai precise în prevenirea sau ameliorarea unor probleme de sănătate legate de stresul oxidativ.