Momentele meselor și ale somnului joacă un rol cheie în prevenirea diabetului

Un studiu publicat în jurnalul npj Digital Medicine explorează, cu un grad de detaliu fără precedent, modul în care comportamentele zilnice precum alimentația, somnul și activitatea fizică influențează fiziologia metabolică în contextul riscului de diabet zaharat de tip 2. Studiul a fost realizat pe două cohorte de adulți și a combinat monitorizarea digitală continuă a comportamentelor cu teste fiziologice standard de aur pentru a identifica subfenotipuri metabolice distincte, precum rezistența la insulină specifică țesuturilor, disfuncția celulelor beta și alterarea răspunsului incretinic.
Diabetul zaharat de tip 2 continuă să crească alarmant la nivel global, afectând 589 de milioane de adulți, dintre care 38 de milioane în Statele Unite. Alte 88 de milioane de americani se află în stadiul de prediabet, cu un risc de până la 70% de a dezvolta diabet tip 2 în următorii patru ani. Intervențiile asupra stilului de viață rămân printre cele mai eficiente și accesibile metode de prevenție, dar lipsa unei înțelegeri detaliate asupra modului în care comportamentele cotidiene interacționează cu procesele fiziologice precoce limitează eficiența acestor intervenții.

Despre studiu

Cercetătorii au recrutat două cohorte: una principală (36 de adulți sănătoși, mediană de vârstă 56,2 ani) și una de validare (10 participanți). Participanții au fost monitorizați timp de cel puțin 14 zile prin:

• dispozitive purtabile (pentru somn și activitate fizică),
• aplicații mobile (pentru aport alimentar),
• senzori de monitorizare continuă a glucozei (MCG),
• și teste fiziologice de laborator: test oral de toleranță la glucoză (TOTG), test de suprimare a insulinei (TSI) și test de perfuzie intravenoasă izoglicemică (TPII).

Au fost colectate peste 231.000 de măsurători MCG, 2298 de mese, 1661 de nopți de somn și 2447 de zile de activitate fizică. Participanții au fost clasificați în funcție de valoarea HbA1c în trei categorii: normoglicemie, prediabet și diabet tip 2.

Criteriile utilizate pentru subfenotipurile metabolice au inclus:

• Rezistența la insulină musculară: SSPG ≥ 120 mg/dL;
• Funcția celulelor beta: DI < 1.58 indică disfuncție;
• Funcția incretinică: efecte incretinice < 53.4%;
• Rezistența insulinică hepatică și la nivelul țesutului adipos: pe baza indicilor RHI (rezistență hepatică la insulină) și concentrației acizilor grași liberi.

Rezultate

Asocierea între momentul meselor și disfuncția metabolică

Momentul alimentației s-a dovedit a fi un factor-cheie. Analizele statistice și analiza componentelor principale au arătat că indivizii cu HbA1c crescut și disfuncție incretinică tind să consume mai multe calorii între orele 17:00–21:00 și 05:00–08:00, și mai puține între 14:00–17:00.

Consumul energetic crescut în intervalul 14:00–17:00 a fost asociat cu:

• valori mai mici ale glicemiei bazale,
• efecte incretinice mai bune,
• și sensibilitate musculară mai mare la insulină.

Consumul crescut seara (după ora 17:00) a fost asociat cu:

• valori glicemice nocturne mai ridicate,
• scăderea timpului petrecut în intervalul glicemic țintă.

Calitatea și regularitatea somnului și efectele metabolice

Parametrii somnului, măsurați cu ajutorul dispozitivelor purtabile, au fost analizați în detaliu:

• Variabilitatea zilnică a eficienței somnului a fost corelată cu glicemii medii mai ridicate și cu mai mult timp petrecut în hiperglicemie nocturnă.
• Fragmentarea somnului și ora culcării instabilă au fost asociate cu glicemii post-TOTG crescute și cu glicemii maxime mai mari în ziua următoare.
• Trezirea mai târzie dimineața a fost corelată cu un răspuns incretinic mai bun.

Activitatea fizică și variațiile circadiene

Activitatea fizică, măsurată prin numărul de pași și puls, a evidențiat o interacțiune complexă cu statusul de rezistență la insulină:

• La persoanele cu insulinorezistență musculară, pașii efectuați dimineața (08:00–11:00) au fost asociați cu valori mai mici ale glicemiei în următoarele 48 ore.
• La persoanele sensibile la insulină, activitatea fizică efectuată după-amiaza (14:00–17:00) a avut efecte mai bune asupra controlului glicemic.
• Pașii efectuați imediat după ultima masă au fost asociați cu un control glicemic nocturn îmbunătățit.
• În schimb, activitatea fizică intensă înainte de culcare a fost asociată cu valori glicemice crescute în timpul nopții.

Relațiile complexe între alimentație, somn și activitate fizică

Analiza corelațiilor între obiceiurile comportamentale a evidențiat legături relevante:

• Consumul de leguminoase și fructe a fost asociat cu durate mai lungi de somn.
• Aportul crescut de fibre și potasiu a fost legat de un somn mai prelungit.
• Consumul de orez a fost corelat negativ cu eficiența somnului.
• Grăsimile saturate s-au asociat cu durate mai lungi de sedentarism, în timp ce aportul de vitamina D a fost legat de o activitate fizică mai crescută.

Modele predictive integrate și validare

Cercetătorii au construit modele de învățare automată folosind toți parametrii comportamentali și demografici. Printre cei mai importanți predictori ai subfenotipurilor metabolice s-au regăsit:

• Pentru disfuncția incretinică: aport crescut de carbohidrați din paste, aport proteic ridicat, consum seara, vârstă mai înaintată.
• Pentru funcția celulelor beta: durată mai lungă de activitate fizică.
• Pentru sensibilitatea la insulină musculară și hepatică: exerciții regulate, trezire târzie, aport ridicat de fibre și mese consistente dimineața și la prânz.

Modelul de predicție al funcției incretinice a fost validat într-o cohortă independentă, cu o acuratețe de 80%, confirmând robustețea abordării.

Concluzii

Acest studiu oferă o perspectivă profundă asupra modului în care comportamentele zilnice influențează fiziologia metabolică în stadiile preclinice ale diabetului zaharat de tip 2. Mai mult decât simpla evaluare a glicemiei, cercetarea aduce în prim-plan legături clare între momentul comportamentelor (nu doar cantitatea) și procesele fundamentale precum funcția incretinică și sensibilitatea la insulină.

Rezultatele susțin ideea că prevenția personalizată a diabetului zaharat ar trebui să țină cont nu doar de ce și cât mâncăm sau cât ne mișcăm, ci mai ales când facem aceste activități. Integrarea tehnologiilor digitale în monitorizarea comportamentelor și corelarea acestora cu date fiziologice avansate deschide calea către intervenții comportamentale circadiane adaptate profilului metabolic individual.

Aceste descoperiri pot contribui la dezvoltarea unor strategii de prevenție de tip precizie comportamentală în diabet, care să optimizeze intervențiile în funcție de caracteristicile metabolice și circadiene ale fiecărui individ.