Psihoterapie în Bucuresti
Consilierea psihologica a familiei in care există un copil cu autismConsilierea parintilor este o sarcina dificila la inceput pentru ca vizeaza acceptatea diagnosticului. Multi specialisti din domeniu (asistenti sociali, medici, psiho-pedagogi) sunt de acord cu faptul ca majoritatea familiilor cu copii cu autism care apeleaza la servicii sociale pentru copilul lor au nevoie de consiliere, in primul rand, pentru a accepta diagnosticul. In general, parintii care refuza sa accepte aceasta realitate apeleaza la doua strategii: fie neaga direct realitatea, fie o transforma.
In negarea realitatii, parintele poate spune: "Copilul meu nu are nicio problema. Este exact la fel ca toti ceilalti copii de varsta lui", iar referirile la dizabilitatile copilului (ex: incapacitatea de a lega relatii) sau particularitatile acestuia (ex: autostimulari frecvente) sunt considerate fie erori de perceptie ale celor din jur, fie atacuri agresive.
In transformarea realitatii, parintele observa ca este ceva diferit la copilul lui fata de toti ceilalti, insa alege sa ignore intensitatea simptomelor. Le considera doar manifestari particulare ale unui copil tipic.
Din acest punct de vedere, consilierea familiei nu poate incepe decat in momentul in care cel putin unul din parinti constientizeaza si accepta realitatea. In acest moment, poate apela la serviciile unui psiholog pentru consiliere de specialitate. Chiar si asa, cand doar un singur parinte apeleaza la consiliere, procesul va avea de suferit. In cel mai bun caz, celalalt parinte nu se va implica (nu are de ce, deoarece considera ca problema nu exista), iar in cel mai rau caz, va impiedica (constient sau inconstient) interventia. In unele situatii, realitatea este atat de greu de acceptat sau de suportat, incat unul din parinti alege sa plece destramand unitatea familiala.
Consilierea familiei ajuta in primul rand parintii sa se raporteze dintr-o noua perspectiva la afectiunea copilului, sa faca o evaluare realista a prezentului si sa poata aloca resurse in perioada de interventie. Prima si cea mai importanta schimbare pe care o pot face parintii este cea atitudinala: raportatea corecta la un copil cu tulburare de spectru autist presupune cunoasterea specificului afectiunii si adaptarea asteptarilor parentale privind capacitatile copilului, in limitele afectiunii sale. In majoritatea cazurilor, parintii nu sunt specialisti in domeniul medical deci consilierea le permite sa inteleaga ce se intampla cu copilul. Uneori parintii neaga expertiza specialistului din cauza ca intra intr-o competitie nejustificata de tipul "Nimeni nu cunoaste copilul mai bine decat mine." Necunoasterea locului si rolului fiecaruia in viata si recuperarea copilului poate provoca aceste atitudini. Procesul de recuperare incepe dupa ce se clarifica si se asuma aceste roluri.
In al doilea rind si in cea mai mare masura, din consilierea parintilor are de castigat copilul. Odata ce perceptia adultilor din jur corespunde cu posibilitatile copilului (in functie de specificul simptomelor) si asteptarile parentale sunt ajustate, recuperarea se instaleaza, initial, in aria afectiva (frustrarea se reduce pentru ca se stabilizeaza contextul de invatare). Ulterior, datorita structurii mediului de invatare personalizat, copilul devine capabil sa se dezvolte si sa recupereze achizitiile specifice varstei sale.
Listă servicii:
- Psihoterapia familiei
- Psihoterapie cognitiv comportamentală