Neurocercetătorii descoperă celule imune care pot încetini îmbătrânirea

Un studiu realizat la Universitatea Ben-Gurion din Negev, publicat recent în Nature Aging, aduce o perspectivă inovatoare asupra modului în care îmbătrânirea influențează funcția sistemului imunitar. Cercetătorii conduși de profesorul Alon Monsonego au descoperit un subset necunoscut anterior de celule T helper care devine progresiv mai frecvent odată cu înaintarea în vârstă și reflectă îmbătrânirea biologică a organismului. Această descoperire repoziționează modul în care înțelegem adaptarea sistemului imunitar odată cu vârsta și sugerează că aceste celule pot avea un rol protector important.
Îmbătrânirea este definită prin pierderea treptată a capacității celulelor de a repara daunele cotidiene, ducând în timp la dereglări funcționale și susceptibilitate crescută la boli. O componentă centrală a acestui proces este acumularea celulelor senescente, celule care și-au pierdut capacitatea de diviziune, dar rămân metabolic active, generând inflamație cronică și degradare tisulară dacă nu sunt eliminate eficient.

Sistemul imunitar are un rol crucial în recunoașterea și eliminarea acestor celule senescente, însă modul în care celulele imunitare se adaptează la acest proces pe parcursul vieții a fost până de curând incomplet înțeles. Cercetările anterioare au arătat că celulele T helper își modifică treptat funcția odată cu vârsta, dar tiparele precise ale acestei tranziții au devenit vizibile doar prin aplicarea tehnologiilor moleculare moderne.

Interesant este faptul că datele unui studiu japonez asupra super-centenarilor au arătat că subsetul de celule T helper identificat de echipa profesorului Monsonego este puternic reprezentat în sistemul imunitar al persoanelor care trăiesc peste o sută de ani, sugerând o posibilă legătură între aceste celule și longevitatea biologică.

Despre studiu

Studiul a fost condus de Dr. Yehezqel Elyahu în colaborare cu profesorul Valery Krizhanovsky de la Institutul Weizmann. Echipa a analizat cum expunerea la micro-mediile bogate în celule senescente modifică comportamentul celulelor T helper și a observat apariția unui subset de celule cu caracteristici distincte: celulele CD4-Eomes, definite prin expresia factorului de transcripție Eomesodermin și a chemokinei CCL5.

Mecanisme celulare și diferențiere

• Mediul bogat în celule senescente a stimulat diferențierea celulelor T helper în subsetul CD4-Eomes.
• Administrarea medicamentelor senolitice - utilizate pentru eliminarea celulelor senescente - a oprit diferențierea acestui subset, confirmând dependența sa de încărcătura de celule senescente.
• Deleția factorului de transcripție Eomes în celulele T helper la șoareci vârstnici a dus la acumularea accelerată de celule senescente, degradare fizică rapidă și scurtarea duratei vieții.

Modele de boală și validare

Într-un model de inflamație cronică localizată - ciroza hepatică - eliminarea celulelor CD4-Eomes a intensificat fibroza, a crescut numărul celulelor senescente și a agravat boala. Aceste rezultate sugerează că aceste celule au o funcție protector-reglatoare cu implicații în patologiile asociate îmbătrânirii.

Rezultate

Celulele T helper ca indicatori ai vârstei biologice

Pe măsură ce organismul îmbătrânește, compoziția celulelor T helper se modifică într-un mod orchestrit, reflectând adaptarea imunității la provocările asociate vârstei. Subsetul CD4-Eomes, identificat ca fiind din ce în ce mai numeros la indivizii în vârstă, pare să funcționeze ca un mecanism compensatoriu menit să elimine celulele senescente care se acumulează în țesuturi.

Prezența lor ridicată la super-centenari sugerează că ele ar putea susține reziliența imunitară pe termen lung, protejând împotriva inflamației cronice și deteriorării tisulare accelerate.

Rol protector împotriva îmbătrânirii accelerate

În absența celulelor CD4-Eomes, animalele studiate au prezentat o deteriorare accelerată, pierdere funcțională sistemică și o durată de viață redusă. Aceste constatări întăresc ideea că subsetul identificat nu reprezintă o disfuncție, ci o adaptare fiziologică menită să mențină homeostazia în condițiile intensificării stresului celular odată cu vârsta.

Implicații pentru monitorizarea vârstei biologice

Cercetătorii sugerează că monitorizarea compoziției celulelor T helper ar putea deveni un instrument util în evaluarea vârstei biologice, începând chiar din jurul vârstei de treizeci de ani. Diferențele dintre vârsta biologică și cea cronologică pot ajunge la zeci de ani, iar identificarea precoce a semnelor de îmbătrânire dereglată ar putea permite intervenții timpurii.

Rezultatele contestă ideea populară că „resetarea” sistemului imunitar la un profil juvenil ar fi soluția pentru încetinirea îmbătrânirii. Studiul arată că un sistem imunitar „supraîncărcat” nu este neapărat unul benefic - ceea ce contează este adecvarea funcțională la etapa de viață.

Concluzii și perspective viitoare

Descoperirea subsetului CD4-Eomes schimbă înțelegerea noastră despre relația dintre sistemul imunitar și îmbătrânire. Aceste celule nu doar reflectă starea biologică a organismului, ci și participă activ la menținerea echilibrului tisular prin eliminarea celulelor senescente. Ele reprezintă un element fundamental în dinamica longevității și oferă noi direcții pentru diagnosticarea și tratarea afecțiunilor legate de îmbătrânire.

Pe viitor, cercetările se vor concentra pe modul în care semnalele derivate din celulele senescente inițiază diferențierea CD4-Eomes și pe potențialul de a modula aceste căi pentru a încetini sau inversa declinul funcțional asociat vârstei. Acest subset celular ar putea deveni un biomarker important și o țintă terapeutică pentru gestionarea îmbătrânirii disfuncționale.