Nivelul de cortizol din păr și riscul de tulburări psihopatologice la copiii cu boli cronice

Între 15% și 30% dintre copiii la nivel global trăiesc cu o boală cronică fizică (BCF), precum astmul, diabetul de tip 1, epilepsia sau artrita juvenilă. Aceste condiții pot genera stres semnificativ, asociat cu tratamente, limitări funcționale și provocări sociale, crescând astfel riscul de tulburări psihice.
Studiile estimează că 20%–50% dintre copiii cu BCF dezvoltă tulburări psihopatologice. Mecanismele fiziologice implicate rămân incomplet înțelese, dar cercetările recente sugerează că concentrația de cortizol în păr (CCP) poate fi un biomarker util pentru stresul cronic și potențialul dezvoltării acestor tulburări.

Obiectivele studiului Universității din Waterloo

• Identificarea traiectoriilor de secreție a cortizolului capilar pe parcursul a 48 de luni la copiii cu BCF.
• Explorarea relației dintre aceste traiectorii și simptomele psihopatologice (internalizante și externalizante).

Metodologie

Participanți

Studiul a inclus 244 de copii cu vârste între 2 și 16 ani, diagnosticați cu o singură boală cronică fizică. Aceștia au fost urmăriți în cadrul studiului MY LIFE timp de 4 ani. Cele mai frecvente diagnostice au fost: artrită juvenilă (19%), diabet de tip 1 (14,5%), boala celiacă (10,6%).

Măsurători

• Cortizol capilar: 3 cm de păr proximal, analizat prin ELISA, reprezentând expunerea la stres pe ultimele 3 luni.
• Simptome psihopatologice: scala EBS completată de părinți, evaluând simptome de depresie, anxietate, ADHD, comportamente opozante și tulburări de conduită.
• Date sociodemografice și clinice: vârsta, sex, status socio-economic, nivel de dizabilitate, durata bolii.

Analiză statistică

A fost utilizată Latent Class Growth Analysis (LCGA) pentru identificarea traiectoriilor distincte de CCP și modele mixte pentru analiza simptomelor în timp.

Rezultate

Traiectorii de CCP

Au fost identificate 3 traiectorii distincte:

• Hipersecreție cronică (68,03%): niveluri ridicate persistente de CCP.
• Hiposecreție stabilă (8,61%): niveluri scăzute constante.
• Hipersecreție urmată de hiposecreție (23,36%): inițial CCP ridicat, apoi scădere semnificativă în primele 12 luni.

Copiii mai mari și fetele au avut tendința de a avea niveluri mai scăzute de CCP. Hiposecreția a fost mai frecventă la copiii cu diagnostic mai vechi și la cei cu părinți mai în vârstă.

Asocierea cu simptomele psihopatologice

Copiii din clasa Hipersecreție → Hiposecreție au prezentat semnificativ mai puține simptome internalizante și externalizante față de cei cu hipersecreție persistentă. Acest profil sugerează o adaptare eficientă la stresul cronic.

Nu au fost diferențe semnificative între clase în ceea ce privește rata de schimbare a simptomelor în timp, dar CCP persistent ridicat a fost asociat cu scoruri mai mari de tulburări psihice.

Interpretare

Acesta este primul studiu care demonstrează, pe o durată extinsă, că copiii cu boli cronice fizice prezintă traiectorii diferite de cortizol, reflectând reacții distincte ale axei HPA la stres cronic. Majoritatea copiilor au urmat o traiectorie de hipersecreție, sugerând un stres persistent, posibil maladaptativ.

Copiii care au reușit să reducă nivelul de cortizol (hiper → hipo) au prezentat un profil de sănătate mintală mai favorabil, sugerând un mecanism de adaptare eficientă. De asemenea, adolescenții păreau mai susceptibili la menținerea unei secreții crescute, confirmând sensibilitatea crescută a acestei perioade la stresul cronic.

Concluzii

Rezultatele indică faptul că traiectoriile CCP pot fi un indicator util pentru identificarea riscului psihopatologic la copiii cu boli cronice fizice. Utilizarea modelelor person-centred permite captarea mai fidelă a variației interindividuale și ar putea ghida intervenții personalizate în funcție de profilul de secreție de cortizol.

Studiul subliniază necesitatea unor cercetări suplimentare longitudinale și a includerii unui grup de control sănătos pentru a evalua în mod clar caracterul adaptativ sau disfuncțional al fiecărei traiectorii CCP.

Implicatii clinice

• Copiii cu CCP persistent crescut ar putea beneficia de intervenții pentru reducerea stresului (ex. mindfulness).
• Traiectoriile CCP pot deveni un instrument de screening pentru identificarea timpurie a copiilor la risc.
• Vârsta și sexul influențează traiectoriile de CCP și pot ghida personalizarea intervențiilor.