Noi descoperiri în domeniul legăturii dintre programul de editare genetică CRISPR și celulele tumorale cu mutații

O proteină ce protejează celulele împotriva degradării ADN-ului, p53, este activată în timpul editării genetice folosind tehnica CRISPR. Prin urmare, celulele cu p53 mutant au un avantaj în supraviețuire, însă ele pot cauza cancer.
Cercetătorii de la Institutul Karolinska din Suedia au descoperit noi legături între CRISPR, p53 și alte gene tumorale. Se poate astfel preveni acumularea de celule mutante fără a se compromite eficiența tăierii genelor.

Programul CRISPR pare a avea un mare potențial în ceea ce privește editarea genetică, o posibilă terapie esențială în medicina de precizie din viitor.

Una din provocările acestei tehnici o reprezintă comportamentul celulelor cu ADN modificat, proces realizat de CRISPR într-o manieră controlată. Alterarea unei celule activează proteina p53, care acționează ca prim ajutor în caz de degradare a ADN-ului. Metoda de editare genetică este mai puțin eficientă atunci când p53 este activă. Pe de altă parte, absența p53 permite celulelor să se înmulțească necontrolat și să devină canceroase. În mai mult de jumătate din toate tipurile de cancer gena pentru p53 este mutantă, deci incapabilă să ofere protecție împotriva multiplicării necontrolate a celulelor.

S-a arătat acum că celulele cu mutații inactivatoare ale genei p53 au căpătat un avantaj în ceea ce privește supraviețuirea în timpul utilizării CRISPR. Cercetătorii au identificat și o rețea de gene interconectate cu mutații cu efect similar celor care modifică p53. Inhibarea tranzitorie a p53 reprezintă o posibilă strategie farmaceutică pentru a împiedica acumularea celulelor cu astfel de mutații.
Deși pare contradictorie ideea de a inhiba p53 în contextul CRISPR, studiile arată că această inhibiție crește eficiența editării genetice.

Cercetarea de față contribuie la potențialul de a utiliza CRISPR în clinică prin descoperirea rețelei de gene care trebuie controlate cu grijă în momentul folosirii acestei tehnici.

S-a studiat de asemenea răspunsul la degradarea ADN-ului ca posibil indicator pentru dezvoltarea de secvențe ARN mai precise. Acestea ajută în ghidarea programului CRISPR pentru a identifica secvența de ADN ce trebuie modificată.

În culturile celulare se observă o îmbogățire a celulelor cu mutații p53 atunci când se aplică tehnologia CRISPR, ținându-se cont în același timp că există celule cu mutații de la bun început. În prezent nu se cunoaște totuși dacă acest aspect reprezintă o problemă reală, ceea ce lasă loc unor cercetări ulterioare.

sursa: Science Daily
foto: CRISPR-Cas9. NIH.