O nouă metodă îmbunătățește procesul de separare a țânțarilor masculi de femele pentru un control mai eficient al bolilor

Cercetători israelieni, germani și francezi au dezvoltat o nouă metodă genetică ce facilitează separarea țânțarilor masculi de femele, un pas esențial pentru programele de combatere a țânțarilor pe scară largă, a anunțat Universitatea Ebraică din Ierusalim într-un comunicat citat de agenția Xinhua.

Programele de combatere a țânțarilor eliberează în natură numai masculi sterili, pentru reducerea răspândirii bolilor periculoase, cum ar fi dengue, Zika și Chikungunya. Astfel, eliminarea femelelor este esențială, deoarece numai acestea înțeapă oamenii și transmit boli, potrivit comunicatului emis miercuri.

Noua metodă, publicată în Nature Communications, utilizează editarea genelor pentru a schimba culoarea țânțarilor - masculii sunt închiși la culoare, iar femelele sunt deschise la culoare - creându-se astfel o diferență vizuală clară, ce permite o sortare mai rapidă și mai precisă, depășindu-se astfel o provocare majoră în programele de combatere a acestor insecte.

Procedura actuală de separare a sexelor se bazează pe diferențele de dimensiune la țânțarii tineri, o metodă lentă, care necesită multă muncă și care, uneori, permite femelelor să scape neobservate.

Cercetătorii au utilizat tehnologia de editare genetică CRISPR pentru a perturba gena responsabilă de pigmentarea galbenă a țânțarilor, creând țânțari 'albinoși'. Ei au restabilit apoi pigmentarea normală, închisă la culoare, doar la masculi, combinând gena galbenă cu 'nix', un 'comutator principal' care transformă femelele în masculi fertili. Rezultatul este o tulpină stabilă în care toți masculii sunt de culoare închisă, iar toate femelele rămân galbene, ceea ce permite separarea rapidă și precisă a sexelor fără a fi nevoie de echipamente complexe, conform phys.org.

Studiul a descoperit, de asemenea, că ouăle depuse de femelele galbene se usucă rapid, fenomenul acționând ca un mecanism natural de siguranță, astfel încât, chiar și în cazul în care câteva femele scapă, ouăle lor nu vor supraviețui în sălbăticie.

Cercetătorii au afirmat că această metodă, sigură și scalabilă, ar putea rezolva una dintre cele mai mari provocări întâmpinate în combaterea țânțarilor și ar putea contribui la dezvoltarea unor instrumente de ultimă generație pentru eliminarea bolilor transmise de țânțari.