Oamenii de știință avertizează asupra unei amenințări tot mai mari, deoarece bolile păsărilor de curte dau semne că se extind la oameni

Spirochetoza intestinală aviară este o boală emergentă și subraportată, cu impact economic major în sectorul avicol și potențial zoonotic. Este cauzată de colonizarea intestinului de către bacterii din genul Brachyspira, în special B. pilosicoli, și se manifestă predominant la păsările ouătoare și reproducătoare prin diaree cronică, pierdere în greutate și scăderea producției de ouă.
Creșterea intensivă a păsărilor, interzicerea utilizării profilactice a antibioticelor și îmbunătățirea metodelor de diagnostic au contribuit la creșterea incidenței infecțiilor cu Brachyspira. În Regatul Unit, pierderile economice generate de această infecție au fost estimate la 18 milioane de lire sterline anual.

Etiologie și patogeneză

Speciile implicate în spirochetoza aviară includ B. pilosicoli, B. intermedia, B. alvinipulli, dar și specii porcine care pot infecta păsările, precum B. hyodysenteriae. Aceste bacterii spiralate, gram-negative, utilizează flageli polari pentru a traversa mucusul intestinal și a adera la celulele epiteliale, inducând inflamație și apoptoză.

Transmitere și susceptibilitate

Transmiterea are loc pe cale fecal-orală, apa contaminată, rozătoarele și păsările sălbatice fiind surse importante. Păsările ouătoare și reproducătoare sunt cele mai susceptibile, iar infecțiile tind să se agraveze odată cu vârsta. Prezența mai multor categorii de vârstă pe aceeași fermă crește riscul epidemiologic.

Tablou clinic la păsări

Simptomele includ diaree, scădere în greutate, încetinirea producției de ouă și deteriorarea calității acestora. Macroscopic, intestinul prezintă inflamație, necroză și hemoragii. Histologic se observă colonizare intensă a epiteliului și leziuni hepatice și splenice.

Infecția la om

Brachyspira are potențial zoonotic, în special B. pilosicoli, fiind identificată la pacienți imunocompromiși, cu semne de colită, diaree și sângerări rectale. Carnea contaminată și condițiile de igienă precară favorizează transmiterea. Au fost izolate tulpini identice genetic la oameni, porci și păsări, ceea ce sugerează transmiterea inter-specii.

Diagnostic

Diagnosticul se bazează pe cultură anaerobă, colorații speciale, imunohistochimie și metode moleculare precum PCR și secvențierea genelor 16S și 23S rRNA. MALDI-TOF și tehnici de microscopie electronică sau endomicroscopie pot evidenția atașarea spirochetelor la epiteliul intestinal.

Prevenție

Măsurile de biosecuritate sunt esențiale – dezinfecția, controlul rozătoarelor, separarea pe grupe de vârstă și gestionarea igienei apei. Aplicarea unui sistem „all-in/all-out” și carantina noilor efective pot reduce riscul transmiterii. În lipsa unui vaccin, controlul infecției se bazează pe igienă și management adecvat.

Tratament

Antibioticele utilizate includ tiamulin, lincosamide, metronidazol și tetracicline. Totuși, apariția rezistenței la multiple clase – inclusiv β-lactamine și macrolide – complică tratamentul. Mutațiile în genele ribozomale (16S/23S rRNA) și prezența enzimelor β-lactamaze stau la baza acestei rezistențe.

Alternative nonfarmaceutice

Probioticele bazate pe Lactobacillus (ex. L. reuteri) pot reduce colonizarea și inflamația intestinală prin mecanisme de competiție, acidifiere și producere de compuși antimicrobieni. Suplimente precum extractul de măsline fermentat și uleiurile esențiale (cinnamaldehidă) s-au dovedit eficiente în reducerea infecției.

Vaccinuri

Deși nu există un vaccin comercial disponibil, cercetările se concentrează pe utilizarea proteinelor recombinante precum Bmp72 și pe abordări de vaccinologie inversă pentru dezvoltarea unor soluții profilactice eficiente împotriva B. pilosicoli.

Concluzie

Spirochetoza intestinală aviară este o boală infecțioasă emergentă, cu impact economic major asupra producției avicole și implicații zoonotice relevante. Controlul eficient necesită o abordare integrată – diagnostic precis, măsuri de biosecuritate, tratamente țintite și dezvoltarea de alternative durabile, inclusiv vaccinuri. O mai bună înțelegere a patogeniei și a transmiterii interspecii este esențială în contextul sănătății globale.